Pleşu, nemulţumit că Crin Antonescu nu se retrage: „Bolojan e ceea ce ne trebuie în clipa de faţă"

Scriitorul Andrei Pleşu îşi exprimă, într-un articol publicat în Dilema, aprecierea faţă de Ilie Bolojan şi, pe de altă parte, nemulţumirea faţă de faptul că Antonescu nu se retrage din cursa pentru Cotroceni pentru a îi crea culoar actualului preşedinte interimar: "ideea că o asemenea candidatură poate fi blocată de obstinaţia vidă a lui Crin Antonescu mi se pare ridicolă”, scrie Pleşu.
„De mai multe luni, privesc perspectiva alegerilor prezidenţiale cu o paralizantă nedumerire. Nu ştiu pe cine să-mi pun semnătura. Nu că toţi sunt la fel, dar niciunul nu mi se pare în suficientă măsură altfel. În materie electorală ”a nu fi la fel de rău” ca alţii nu echivalează, cred, neapărat, cu ”a fi mai bun”.
Într-un tîrziu, dezbaterea mea interioară se potolea cu Nicuşor Dan. Îmi dădeam, totuşi, seama, că, dincolo de decenţa prezenţei sale, nu avea relieful public necesar pentru a da lovitura... Pe acest fundal, a apărut pe scenă Ilie Bolojan. Nu ştiam despre el decît ce prestaţie exemplară a avut ca primar al Oradiei.
Dar în ultimele zile, profilul lui m-a impresionat prin adecvare, discreţie eficientă, funcţionalitate nedemonstrativă, pe scurt: normalitate. Prezenţa lui e convingătoare fără retorică, impunătoare fără poză, autoritară fără vanitate. Din punctul meu de vedere, e ceea ce ne trebuie în clipa de faţă. Îl votez.
Iar ideea că o asemenea candidatură poate fi blocată de obstinaţia vidă a lui Crin Antonescu mi se pare ridicolă. Dl. Antonescu n-a făcut mare lucru nici când era ministru (al sporturilor...), nici când , vreme de zece ani, a moţăit confortabil lângă soţia sa, doamna Dina Vălean, europarlamentar şi fost comisar european. Zece ani, dl Antonescu n-a avut chef să facă nimic, dar acum pofta de actorie politică l-a năpădit irevocabil... O asemenea poftă nu se percepe în comportamentul domnului Bolojan. E unul din (multele) motive, pentru care îl susţin, cu speranţa că alegătorii autohtoni vor avea aceeaşi orientare", transmite Pleşu, în Dilema.