Planurile fostului premier Ponta cu China, rediscutate de noul Guvern

Întrebat de jurnaliştii Adevărul despre stadiul proiectelor cu societăţile din China, estimate la 8 miliarde de euro, noul ministru al energiei, Victor Vlad Grigorescu a declarat:"ne întoarcem la o discuţie de principiu, şi anume la strategia energetică“.

"Cred că am cheltuit în ultimii 10-15 ani foarte mulţi bani pentru a dezvolta fel de fel de proiecte. Este şi aici nevoie, asta cu caracter general, e nevoie de o privire mai atentă să ne uităm la factorii de eficienţă şi să ne asigurăm că până la urmă mecanismele pe care le-am pus în funcţiune, companiile de proiect, oamenii care sunt responsabili, chiar fac ceea ce trebuie să facă şi transformă aceste proiecte din proiecte în acţiuni viabile, în proiecte concrete şi le şi implementează. Cred că toată această discuţie largă despre viitoarele mari proiecte în domeniul energetic trebuie abordată iarăşi în cadrul strategiei. Eu îmi propun să mă uit din nou cu atenţie la câteva din proiectele pe care le-am dezvoltat sau care au fost pe tapet în ultimii ani“, a afirmat Grigorescu.

Reamintim că, mare fan al relaţiilor cu China, fostul premier Ponta (care, dealtfel, s-a căsătorit cu Daciana Sârbu la ambasada României din Beijing) le ofertase chinezilor mai tot ceea ce înseamnă proiect energetic major, în lipsa unei Strategii Energetice Naţionale, fără o temeinică analiză a condiţiilor de viabilitate economică şi comercială a investiţiei şi fără o evaluare a implicaţiilor geostrategice.

Printre cele mai importante proiectele România-China visate de fostul premier se numără reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, investiţie estimată la 6,5 miliarde de euro, care ar urma să fie dezvoltate de Nuclearelectrica în parteneriat cu China General Nuclear Power Corp drept investitor.

Deşi cele două companiile au semnat în data de 9 noiembrie memorandumul de înţelegere pentru construcţia unităţilor, potrivit Adevărul, proiectul nu este rentabil la actualele preţuri ale electricităţii de pe OPCOM, bursă specializată de energie, astfel că are nevoie de ajutoare de stat.

În dorinţa de a "nu pierde" învestiţia chineză, fostul guvern anunţa posibilitatea oferirii unui ajutor de stat pe modelul unui mecanism inventat de Marea Britanie pentru finanţarea centralei de la Hinkley Point. Practic, statul ar urma ca, în baza unui "contract pentru diferenţă", să garanteze un anumit preţ al energiei şi să compenseze investitorul dacă electricitatea vândută pe bursă se va situa sub acest nivel. Pentru a putea oferi însă astfel de facilităţi, România trebuie să aibă acordul Comisiei Europene.

Merită menţionată o "mică" diferenţă în ceea ce priveşte situaţia de la Hinkley Point şi cea de la Cernavodă. În timp ce proiectul din Marea Britanie ar urma să fie construit de un consorţiu în care ţări UE au pachetul majoritar, chinezii urmând să deţină între 30 şi 40%, în România, conform celor agreate sub guvernul Ponta, chinezii ar urma sa deţină pachetul majoritar, având controlul asupra investiţiei.

Pe lângă acest "sprijin" cu preţul garantat, chinezii ar putea primi şi alte facilităţi, precum posibilitatea de a vinde energia înainte ca unităţile să obţină licenţa de producţie, chiar şi în afara bursei de energie OPCOM, acordarea de garanţii de stat, scutiri de o serie de taxe şi obligaţii precum taxă pe stâlp, taxele pentru scoaterea terenurilor necesare construcţiei din circuitul agricol sau din fondul forestier naţional, taxele de transport a energiei electrice, taxele şi obligaţiile de plată specifice de gospodărire a resurselor de apă, taxele de cogenerare, obligaţiile la achiziţia certificatelor verzi etc.

Un alt mare proiect pe care fostul guvern îl propunea Chinei este hidrocentrala pe pompaj de la Tarniţa, al cărui cost este estimat între 1 şi 1,3 miliarde de euro. Există însă voci care contestă şi rostul acestei investiţii.

Potrivit unor specialişti în domeniu, puterea suplimentară de compensare de 1000 MW pe care ar urma să o asigure Tarniţa-Lăpusteşti, nu era necesară, compensarea fiind asigurată de centralele hidroelectrice cu lacuri de acumulare.

Cu toate acestea, potrivit hotnews, toate guvernele de la Tăriceanu încoace au introdus hidrocentrala cu pricina pe lista proiectelor prioritare, motiv pentru care din 2008 şi până acum s-au cheltuit peste 5 milioane de euro pe studii de fezabilitate. Deşi studiile nu au demonstrat fezabilitatea proiectului, cu toate acestea Guvernul Ponta l-a făcut şi el prioritar, obligând companii de stat să contribuie la realizarea lui, în condiţiile în care parte din societăţile respective au o situaţie financiară grea. Căci merită reaimintit că la companiile de proiect ce urmează să realizeze cele două reactoare nucleare şi hidrocentrala de la Tarniţa au fost obligate să cotizeze cu câte două milioane de euro/proiect inclusiv CE Hunedoara, aflată este în pragul insolvenţei şi Complexul Energetic Oltenia şi ea de asemenea pe butuci.

Mai mult, valoarea iniţială a investiţiei la Tarniţa a fost de 780 mil euro (potrivit foii de parcurs negociere UE capitolul 14) pentru ca apoi valoarea să fie reevaluată, în 2013 la 1,3 miliarde de euro. Cum a crescut preţul cu peste 75% nu este deloc clar.

O a treia posibilă investiţie chineză ce ridică multe semne de întrebare este noul grup de 600 MW la Rovinari ce ar urma sa fie dezvoltat cu grupul China Huadian, investiţia ridicându-se la 847 de milioane de euro.

Lucrările la acesta ar trebui să demareze în prima parte a anului 2016, dar Complexul Oltenia vine după câţiva ani de pierderi masive, numai în 2014 raportând o gaură de 700 de milioane de lei. Nu este clar dacă acest proiect necesită ajutoare de stat, însă în acest moment România înregistrează excedent de electricitate.

Ce este însă clar este ca acordul între CE Oltenia şi China Huadian Engineering, semnat în octombrie 2014 în prezenţa premierului Victor Ponta, este păstrat secret, în baza unei clauze de confidenţialitate inclusă în Memorandumul de înţelegere, semnat de autorităţile române cu partenerul chinez. "Clauza de confidenţialitate se constituie într-un paravan de netrecut pentru toţi cei care vor să ştie mai multe despre investiţia respectivă a statului – cetăţeni, presă şi societate civilă", semnala, în decembrie 2014, Greenpeace, precizând că a trimis către Guvern o cerere de desecretizare a Acordului de înfiinţare a companiei şi de comunicare a documentului.

Nu în ultimul rând, se impune menţionat că potrivit fostului şef al Consiliului de Administraţie Rovinari, Marcel Hoară, fost preşedinte al Agenţiei Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale, investiţia chineză de la Rovinari pe care Ponta şi Dragnea o prezentau în anul electoral 2014 ca pe o mare victorie a guvernării PSD, ar fi trebuit demarată în 2012 în cu totul alte condiţii, avantajoase pentru statul român. Practic, chinezii urmau să aibă sub 50% din acţiuni în timp ce în timpul guvernării Ponta s-a agreat că partea chineză să deţină 91% din acţiunile companiei mixte.