Pielea are o protecţie solară naturală proprie: cum să o activezi

Este tentant să apelezi mereu la o cremă de protecţie solară din flacon sau tub. Însă ai putea să te bazezi pe un alt tip de protecţie solară – un mecanism natural care se dezvoltă pe măsură ce pielea ta este expusă treptat la soare.

O fotografie revelatoare dintr-un articol publicat în Experimental Dermatology arată un braţ expus la soare la scurt timp după îndepărtarea unui bandaj: o roşeaţă distinctă acoperă exact zonele acoperite anterior de bandaj, în jurul degetului mare, în centrul dosului mâinii şi până la mijlocul antebraţului. Restul braţului nu prezintă niciun semn de expunere la soare.

„Acest lucru înseamnă că pielea se adaptează la expunerea la soare prin şederea zilnic”, a declarat pentru Epoch Times profesorul Frank de Gruijl, dermatolog şi autor al articolului.

Expunerea la radiaţii solare în cantităţi mai mici şi frecvente permite ca pielea să se protejeze împotriva radiaţiilor ultraviolete, făcând din primăvară momentul ideal pentru a vă creşte treptat toleranţa la soare şi pentru a reduce potenţial riscul de arsuri solare în timpul verii.

Cum acţionează pielea ca o cremă de protecţie solară

Ceea ce pare a fi bronz este, de fapt, rezultatul unui adevărat proces care are loc în piele.

Când soarele penetrează pielea, celulele producătoare de pigment numite melanocite încep să producă melanină — un pigment protector — sub formă de mici fragmente care migrează spre suprafaţă, creând un scut microscopic. Oamenii de ştiinţă le numesc „capsule supranucleare”, care absorb în principal radiaţiile ultraviolete şi le disipă sub formă de căldură, difuzând în acelaşi timp o parte din lumină şi contribuind la protejarea ADN-ului împotriva deteriorării. O îngroşare microscopică — o acumulare de celule — a stratului extern al pielii adaugă un nivel suplimentar de apărare.

Din punct de vedere ştiinţific, acest proces se numeşte fotoadaptare a pielii. Este dificil de evaluat, a remarcat profesorul Frank de Gruijl, dar efectele pot fi observate la cei care lucrează în aer liber în întreaga lume.

O meta-analiză publicată în European Journal of Cancer a relevat că, deşi arsurile solare cauzate de expunerea intermitentă — cum ar fi în timpul vacanţelor de iarnă la plajă — cresc riscul de melanom, există o asociere inversă, protectoare, în cazul persoanelor expuse cronic la soare în context profesional. Expunerea regulată pare să declanşeze un răspuns biologic diferit.

„Aceasta oferă o protecţie semnificativă împotriva expunerilor la cantităţi mari”, a explicat profesorul Frank de Gruijl. „Chiar şi pe o piele nebronzată, modificările imunologice şi alte procese — de exemplu, o regenerare sporită a ADN-ului — fac pielea mai puţin sensibilă şi mai puţin vulnerabilă.”

Oricine poate face arsuri solare

Iarna, melanocitele devin mai puţin active la persoanele care nu petrec regulat timp în aer liber. Aceasta înseamnă că chiar şi o persoană cu pielea foarte închisă la culoare poate face arsuri solare după o expunere prelungită la soare, după ce a petrecut mai multe luni în interior.

„Vor face arsuri solare pentru că nu au suficientă melanină sau melanocite în epidermă pentru a le proteja”, a declarat pentru Epoch Times doctorul Michael Holick, expert în vitamina D şi profesor de fiziologie şi biofizică. „Dar, de îndată ce sunt expuse la soare, încep imediat să le producă. ”

Dr. Michael Holick s-a interesat de rolul pielii ca filtru solar natural pentru a-şi ajuta pacienţii să-şi optimizeze aportul de vitamina D, un hormon produs în principal prin expunerea la soare şi care susţine sănătatea oaselor. O carenţă de vitamina D este asociată cu boli autoimune şi afecţiuni inflamatorii, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare şi anumite tipuri de cancer.

O arsură solară poate provoca roşeaţă, inflamaţie şi leziuni ale celulelor cutanate. Descuamarea rapidă a pielii, cunoscută sub numele de „exfoliere”, este rezultatul unor defecte ale epidermei pe care organismul încearcă să le elimine. Când celulele deteriorate ajung rapid la suprafaţă, pielea se descuamează.

Cu cât o persoană produce mai multă melanină, cu atât protecţia sa solară naturală este mai mare. Însă persoanele cu pielea deschisă la culoare, părul blond sau roşcat şi ochii albaştri sau verzi se ard rapid la soare şi îşi dezvoltă toleranţa mai lent. Aproape jumătate dintre occidentali se situează în zona intermediară a scalei fototipurilor cutanate a lui Fitzpatrick, care estimează sensibilitatea la soare în funcţie de culoarea pielii şi de istoricul bronzării.

Care sunt riscurile

Riscul de cancer de piele este, în general, mai mic la persoanele cu pielea închisă la culoare, nu numai din cauza pigmentării, ci şi din cauza diferenţelor în modul în care pielea reacţionează la leziunile ADN-ului induse de razele UV şi le repară, a explicat profesorul Frank de Gruijl.

Posibilitatea de a estima riscul de arsuri solare şi de cancer de piele este subiect de dezbatere. Clasificarea Fitzpatrick nu este cea mai bună metodă de a prezice sensibilitatea unei persoane la radiaţiile ultraviolete, potrivit unui studiu publicat în Advances in Skin and Wound Care, dar poate ajuta la estimarea riscului general.

„Culoarea pielii în sine nu permite evaluarea reactivităţii la soare”, au remarcat autorii, adăugând că pielea persoanelor de origine mixtă este deosebit de dificil de evaluat.

Indiferent de nivelul de risc, persoanele cu fototipurile de piele doi, trei, patru şi cinci pot dezvolta toate o toleranţă la soare, a indicat doctorul Michael Holick.

Această strategie contravine însă recomandărilor care susţin utilizarea unei creme de protecţie solară cu un factor de protecţie solară (SPF) de 30 sau mai mare la orice ieşire în aer liber, în orice moment al zilei şi pe tot parcursul anului. Serviciile de sănătate sugerează utilizarea cremei de protecţie solară ca parte a unei strategii mai cuprinzătoare menite să reducă riscurile asociate expunerii la soare, menţionând totodată că unele creme de protecţie solară pot conţine ingrediente potenţial dăunătoare pentru sănătate.

Cum să vă dezvoltaţi toleranţa la soare în condiţii de siguranţă

Nu există o recomandare universală valabilă pentru toată lumea, deoarece fiecare persoană şi fiecare zi pot varia. Este util să cunoaşteţi bine reacţiile propriului organism.

Recomandarea sa privind soarele de la amiază se bazează pe optimizarea producţiei de vitamina D. Pentru perioade mai lungi petrecute în aer liber, este preferabil să limitaţi expunerea între orele 10:00 şi 14:00, când razele soarelui sunt cele mai intense.

O altă opţiune este aceea de a prefera expuneri zilnice scurte — aproximativ 5-10 minute — la lumina soarelui, a indicat doctorul Michael Holick. El a contribuit la dezvoltarea unei aplicaţii numite dminder (disponibilă pe Google Play [Android] şi App Store [iOS], cu o interfaţă în limba franceză [versiunea iOS din 2022, Google Play de asemenea]) care personalizează timpul de expunere la soare în funcţie de locul de reşedinţă, pentru a optimiza producţia de vitamina D, evitând în acelaşi timp arsurile solare.

Indicele UV este un indicator util care permite evaluarea intensităţii radiaţiei solare într-o anumită zi. Pe lângă tipul de piele, riscul de arsuri depinde de locaţie şi de perioada anului. Deoarece indicele UV este o scală liniară, o creştere de la 3 la 7 corespunde unei dublări a intensităţii razelor UV, ceea ce înseamnă că pielea are nevoie de aproximativ de două ori mai multă protecţie sau se va arde în aproximativ jumătate din timp, dacă nu s-a adaptat.

Profesorul Frank de Gruijl a subliniat că acest risc creşte atunci când oamenii petrec mai mult timp decât de obicei la soare — de exemplu, făcând plajă sau lucrând în grădină la începutul primăverii, înainte ca pielea să se fi adaptat.

„Fiţi atenţi la pielea dumneavoastră, creşteţi expunerea treptat în fiecare zi şi lăsaţi-i timp să se adapteze”, a adăugat el. Şi poate rezistaţi tentaţiei de a folosi sistematic o cremă de protecţie solară — cu excepţia cazului în care trebuie să staţi afară timp de mai multe ore, când utilizarea acesteia este cu adevărat indicată.

„Aplicarea zilnică a unei creme de protecţie solară nu este recomandată, în opinia mea. Aceasta împiedică pielea să se adapteze corect şi o face, prin urmare, mai vulnerabilă la arsuri solare atunci când uităm să o aplicăm”, a concluzionat profesorul Frank de Gruijl.

„Se pare că natura a dezvoltat o strategie superioară.”, a precizat acesta.

Sursa: Epoch Times Franţa