Memoria – De ce este creierul „super-vârstnicilor” atât de remarcabil

Unele persoane în vârstă de 80 de ani şi peste au o memorie comparabilă cu cea a persoanelor cu 30 de ani mai tinere. Oamenii de ştiinţă care studiază un grup rar de persoane în vârstă numite superagers (super-vârstnici) – cei de 80 de ani şi peste a căror memorie rivalizează cu cea a persoanelor cu 30 de ani mai tinere – au descoperit că creierul lor produce noi neuroni într-un ritm de două ori mai rapid decât cel al adulţilor în vârstă obişnuiţi.

„În cea mai mare parte a secolului trecut, credinţa dominantă era că celulele cerebrale nu fac altceva decât să moară odată cu înaintarea în vârstă: te năşteai cu un stoc fix, şi asta era tot”, a declarat pentru Epoch Times profesorul Jordan Weiss, care nu a fost implicat în studiu. Potrivit acestuia, aceste cercetări se adaugă unui set tot mai mare de dovezi care arată că realitatea este „mai încurajatoare”.

Creierul continuă să se dezvolte la vârsta adultă

Neuronii, sau celulele cerebrale, susţin aproape toate funcţiile umane, de la simpla mişcare a unui deget până la procesarea amintirilor complexe. La sfârşitul secolului al XX-lea, oamenii de ştiinţă au descoperit pentru prima dată că noi neuroni se pot dezvolta în hipocamp — centrul memoriei — pe tot parcursul vieţii adulte, un proces numit neurogeneză adultă. Observată iniţial la rozătoare, neurogeneza a fost confirmată ulterior la primate, fiind stabilită o legătură cu o îmbătrânire cerebrală mai sănătoasă şi o memorie mai bună.

Noile concluzii, publicate în revista Nature, confirmă faptul că neurogeneza are loc şi la omul adult.

Pentru a-şi desfăşura cercetările, cercetătorii universitari din Chicago şi Washington au examinat probe de creier donate provenite de la cinci grupuri: tineri adulţi sănătoşi, adulţi în vârstă sănătoşi, super-vârstnici cu vârsta de 80 de ani şi peste, cu o memorie excepţională, persoane cu demenţă uşoară sau precoce şi pacienţi cu boala Alzheimer.

Oamenii de ştiinţă au analizat trei stadii de dezvoltare a neuronilor: celulele stem capabile să devină neuroni, neuroblastele (celule stem adolescente) şi neuronii imaturi pe punctul de a deveni pe deplin funcţionali — toate acestea fiind semne că creierul generează neuroni noi.

În timp ce adulţii sănătoşi continuă să producă neuroni noi în hipocamp, super-vârstnicii generează de două ori mai mulţi decât adulţii în vârstă obişnuiţi.

Creierele persoanelor aflate în primele stadii ale declinului cognitiv prezentau o creştere foarte redusă, în timp ce cele ale pacienţilor cu boala Alzheimer nu produceau aproape deloc neuroni noi. Noile neuroni prezentau semnături biologice diferite în funcţie de starea cognitivă a creierului.

Creşterea neuronală este adesea un semn al îmbunătăţirii memoriei şi al flexibilităţii. Creierul este extrem de adaptabil şi capabil să-şi reorganizeze structura, precum şi conexiunile neuronale în funcţie de noile experienţe, putând contribui, de asemenea, la recuperarea după o leziune.

O semnătură genetică unică

„Din ceea ce am observat, super-vârstnicii posedă o semnătură genetică unică care le permite să facă faţă efectelor îmbătrânirii”, a explicat pentru Epoch Times profesoara Orly Lazarov.

Ea consideră că această capacitate excepţională de neurogeneză este înscrisă în genele super-vârstnicilor.

Când cercetătorii au comparat profilurile genetice şi epigenetice ale neuronilor super-vârstnicilor, au descoperit un profil „foarte distinct” faţă de toate celelalte grupuri studiate. Acest lucru se explică prin capacitatea lor de a genera căi de semnalizare care sporesc fie supravieţuirea neuronilor, fie producţia acestora, a precizat profesoara Orly Lazarov, „ceea ce permite o neurogeneză mai intensă şi mai mulţi neuroni imaturi în creierul lor”.

Medicina modernă a crescut speranţa de viaţă, a declarat dr. Jalees Rehman, profesor şi coautor principal, într-un comunicat de presă. „Trebuie să ne asigurăm că această creştere globală a speranţei de viaţă este însoţită de o calitate ridicată a vieţii, în special în ceea ce priveşte sănătatea cognitivă.”

Înţelegerea mecanismelor moleculare ale neurogenezei ar putea duce la tratamente ţintite menite să păstreze memoria şi funcţiile mentale odată cu înaintarea în vârstă, a adăugat dr. Jalees Rehman. Echipa intenţionează acum să exploreze modul în care factorii legaţi de stilul de viaţă — precum alimentaţia, activitatea fizică şi inflamaţia — interacţionează cu neurogeneza pentru a influenţa îmbătrânirea.

Ce puteţi face

Deşi super-vârstnicii par să beneficieze de un avantaj genetic, experţii subliniază că stilul de viaţă poate influenţa în continuare mediul celular al creierului.

„Din punct de vedere biologic, stilul de viaţă poate modela mediul în care trăiesc aceste celule [neuronii] prin fluxul sanguin, inflamaţia, hormonii de stres şi calitatea somnului”, a explicat pentru Epoch Times dr. Rab Nawaz Khan, specialist în medicină generală, accident vascular cerebral şi reabilitare din Ţara Galilor, care nu a fost implicat în studiu.

Dr. Rab Nawaz Khan şi alţi experţi indică în mod constant exerciţiul aerobic ca fiind cel mai important factor modificabil.

„Exerciţiul fizic creşte fluxul sanguin cerebral şi oxigenarea prin creşterea concentraţiilor factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF)”, a precizat pentru Epoch Times dr. Rajesh Burela, medic rezident în neurologie.

El recomandă cel puţin 30 de minute de activitate fizică care creşte ritmul cardiac — mers rapid, box sau înot — în mod regulat.

În ceea ce priveşte alimentaţia, dr. Rajesh Burela evidenţiază polifenolii din afine, curcumina, resveratrolul, precum şi acizii graşi polinesaturaţi, în special omega-3. „În neurologie, recomandăm în general dieta mediteraneană”, a precizat el.

Niciun nutrient nu constituie, de unul singur, o soluţie miraculoasă, a reamintit dr. Rab Nawaz Khan: ceea ce contează mai mult este un regim alimentar pe termen lung care reduce sarcina metabolică, „adică o tensiune arterială mai bună, o glicemie controlată şi mai puţină inflamaţie cronică”.

Implicarea cognitivă şi socială „completează tabloul”, a adăugat profesorul Jordan Weiss. „Izolarea şi singurătatea sunt factori majori ai declinului cognitiv la persoanele în vârstă.”

Învăţarea de noi competenţe, evoluţia în medii sociale complexe şi menţinerea stimulării intelectuale par să favorizeze nu numai producţia de neuroni, ci şi supravieţuirea şi integrarea acestora, contribuind astfel la păstrarea capacităţilor noastre cognitive odată cu înaintarea în vârstă.