Perspective privind Canada: SUA nu mai este partenerul comercial cel mai de nădejde al Canadei

Pe 6 noiembrie 2012, cetăţenii Statelor Unite au decis să-şi menţină, în esenţă, status quo-ul: l-au reales pe Barack Obama ca preşedinte, au lăsat Camera Reprezentanţilor în mâinile republicanilor şi au lăsat controlul Senatului în seama Partidului Democrat.

Dar cum e cazul tuturor alegerilor din SUA, acestea au implicaţii asupra Canadei, care – la bine şi la rău – este afectată de prosperitatea economică şi normele americane sau de lipsa lor.

Preocuparea esenţială a multor canadieni este modul în care noua administraţie va trata problemele de energie, mediu şi cooperare economică. În săptămâna ce a trecut, Institutul Fraser a publicat o serie de eseuri ale unor academicieni din toată America de Nord, care examinează implicaţiile politicii Statelor Unite în aceste domenii asupra Canadei.

Concluzia generală a fost ca un al doilea mandat al administraţiei Obama va continua pe o traiectorie protecţionistă şi va cimenta rolul său de concurent economic al Canadei, mai degrabă decât rolul său istoric de partener comercial de încredere.

Când vine vorba de energie şi resurse naturale, retorica administraţiei Obama este destul de dezarticulată faţă de acţiunile efective în ceea ce priveşte producţia de combustibili fosili din Statele Unite ale Americii. Analizată din punct de vedere empiric, realitatea producţiei de energie din SUA este următoarea: producţia de petrol şi gaze naturale pe terenuri de stat şi private din Statele Unite a crescut dramatic, iar această tendinţă ar putea continua.

În timp ce prima administraţie Obama a reuşit să încetinească explorarea şi producţia pe terenurile controlate federal, această încetinire a fost umbrită de o creştere vertiginoasă a exploatărilor de gaze naturale şi petrol pe terenurile private. Iar beneficiile economice au fost unul dintre singurele efecte pozitive pentru economia SUA. Chiar şi Agenţia pentru Protecţia Mediului din SUA (EPA) este puţin probabil să ceară renunţarea la factare hidraulică - gâsca ce a făcut atât de multe ouă de aur.

Revenind la mediul înconjurător, Christopher Horner din grupul de experţi americani Competitive Enterprise Institute, consideră că ameninţarea cheie la adresa Canadei vine din istoria sa lungă de cooperare cu SUA privind controalele poluării. "Canada a menţinut mult timp o politică de armonizare a reglementărilor de mediu cu cele ale Statelor Unite, cel puţin cele mai importante, cum ar fi standardele naţionale ale calităţii aerului înconjurător”, observă Horner.

„Acest lucru se datorează în parte Acordului Nord-American de Liber Schimb, care îndeamnă la armonizarea normelor, dacă acestea se înăspresc, dar nu şi dacă acestea îşi pierd din intensitate. Dacă Statele Unite vor căuta cu tărie să îşi înăsprească standardele de mediu, indiferent de cost, canadienii s-ar putea trezi în curând că propria lor economie e afectată de procesul de armonizare. "

Horner subliniază faptul că EPA, care a fost oarecum atenuată în primul mandat al lui Obama, este gata să se scufunde din cauza unei "pante normative" cauzate de o întârziere a regulamentelor ce ar putea avea un impact dramatic asupra creşterii economice a SUA. Horner observă că lupta pentru conducta Keystone XL este emblematică pentru schimbarea poziţiei SUA de la ipoteza automată de parteneriat la una de concurenţă.

În cele din urmă, profesorul Alexander Moens de la Simon Fraser University concluzionează că Statele Unite se vor transforma din partenerul comercial cel mai fiabil al Canadei în cel mai mare rival la nivel mondial; diversificarea pieţelor de export trebuie să fie în atenţia Canadei în anii următori, după cum a fost şi în trecutul recent.

Profesorul Moens observă că ". . . Statele Unite nu vor fi dispuse să aibă legături strategice cu Canada privind comerţul şi investiţiile până când acestea nu vor avea nevoie de cooperarea Canadei. . . datorită propriei slăbiciuni relative faţă de restul lumii, iar această situaţie va dura încă un deceniu sau mai bine. "

Moens concluzionează că mesajul alegerilor prezidenţiale din 2012 din SUA pentru canadienii este că "următoarea etapa de dezvoltare economică a Canadei va avea probabil loc într-un context politic ce va implica mai multe puteri mondiale. Starea de bine a Canadei va depinde de o combinaţie de factori competitivi de piaţă din ţară şi de acorduri speciale cu multipli parteneri comerciali din străinătate, printre care Statele Unite vor fi probabil în continuare cel mai mare. "

Kenneth P. Green conduce Centrul pentru Studii Energetice şi Resurse Naturale de la Institutul Fraser. Drepturi de autor Troy Media Company (Troymedia.com).