Pe timp de criză, Ianukovici vrea să acţioneze ca Putin, susţine politologul bulgar Ivan Krastev

În timp ce Kievul se afundă în haos, nu se întrezăreşte nicio ieşire din criza politică dintre opoziţia ucraineană şi putere, care doreşte să pună capăt protestelor. Într-un interviu acordat cotidianului francez Le Monde, politologul bulgar Ivan Krastev, director al Centrului de strategii liberale din Sofia şi unul dintre cei mai fini analişti europeni specializaţi în spaţiul post-sovietic, analizează evenimentele din Ucraina şi acţiunile ambelor tabere.

În opinia lui Krastev, prin refuzul de a avea discuţii de fond reale cu opoziţia, guvernul ucrainean şi Ianukovici sunt cei care poartă responsabilitatea evenimentelor dramatice.

Cu toate acestea, politologul bulgar propune o analiză mai amplă a evenimentelor din Ucraina, începând de la problemele europene. Atunci când Uniunea Europeană (UE) a preconizat să semneze, în urmă cu câteva luni, un Acord de asociere cu Ucraina, acest lucru nu a însemnat foarte mult în ochii majorităţii europenilor, care 'au subestimat total modul de percepere a acestui demers de către Rusia'. 'Europa nu era gata să lupte, nu au fost înţelese obiectivele urmărite de Ianukovici şi viziunea Moscovei, pentru care Acordul de asociere însemna că Ucraina s-ar ralia blocului comercial occidental', subliniază politologul bulgar.

Apoi, potrivit lui Krastev, nici liderii ucraineni nu s-au aşteptat la o asemenea reacţie din partea societăţii din ţară. Oamenii nu-şi făceau iluzii cu privire la complexitatea procesului de integrare europeană. Însă, ceea ce a fost pus de atunci în joc este independenţa ţării. Această independenţă s-a bazat multă vreme pe o ambiguitate geopolitică, între Rusia şi UE. Or, Ucraina a trebuit să aleagă. Schimbarea brutală de orientare a lui Ianukovici, care a întors spatele UE, a fost primită foarte prost. Puterea nu era gata să spună ce dorea cu adevărat. Ea se gândea pur şi simplu să-i acuze pe manifestanţi de violarea ordinii publice şi să întruchipeze această ordine. Guvernul de la Kiev a acţionat ca un muzician de jazz, improvizând în permanenţă, însă violenţele din partea poliţiei s-au amplificat şi au extins protestele. Nu era de aşteptat să se utilizeze forţa, deoarece în Ucraina există o lungă tradiţie a protestelor, cu o atitudine reţinută din partea statului.

După cum atenţionează expertul bulgar, situaţia din Ucraina, în special din Kiev, nu este departe de un război civil, astfel de confruntări între poliţie şi populaţie neavând loc în ultimii 25 de ani în nicio ţară europeană. Dacă în viitorul cel mai apropiat puterea nu va ajunge să găsească puncte de convergenţă cu opoziţia, nu vor exista alegeri libere şi democratice în 2015. De altfel, câmpul de manevră se reduce pentru ambele părţi, iar controlul din partea opoziţiei asupra mulţimii nu a fost niciodată prea mare şi continuă să scadă.

În majoritatea ţărilor, autorităţile ar fi mizat pe trecerea timpului, pe oboseala mulţimii, mai ales odată cu instalarea gerului. Însă, în timpul 'revoluţiei portocalii' din 2004, Ianukovici a fost acuzat de propria tabără sau la Moscova că a fost prea moale (ales în urma unui scrutin prezidenţial plin de fraude, el a acceptat un nou scrutin). Nimic nu s-ar fi întâmplat atunci dacă Ianukovici ar fi făcut uz de forţă, credeau acuzatorii. Astăzi, Ianukovici se teme de un scenariu asemănător, însă această duritate devine principala cauză de mobilizare a acestor oameni în stradă.

Există posibilitatea ca puterea ucraineană să se angajeze pe o pantă autoritară asemeni celei din Rusia? Potrivit lui Krastev, guvernul ucrainean a reuşit să se convingă de faptul că cel mai important este să nu dea dovadă de slăbiciune. Însă nu există unitate nici măcar în cadrul aceleiaşi tabere, iar acest lucru s-a văzut din graba cu care parlamentul a votat legile represive, ca şi cum ar fi dorit să evite o dezbatere. Aceste legi sunt total excesive, nu sunt în natura regimului ucrainean. 'Pe vreme de criză, Ianukovici vrea să acţioneze ca Putin, însă el nu este Putin, iar Ucraina nu este Rusia. A-ţi etala forţa atunci când eşti slab şi când tabăra adversă simte această slăbiciune nu face decât să amplifice protestele', îşi exprimă convingerea politologul bulgar.

Întrebat de Le Figaro dacă, în opinia sa, UE ar trebui să iniţieze sancţiuni împotriva liderilor ucraineni, Krastev precizează că, înainte, poziţia europeană comună era întruchipată de Polonia. Singura modalitate pentru Ucraina de a funcţiona şi de a-şi menţine integritatea teritorială era de a ajunge la o formă de consens pe marginea Acordului de asociere. Însă, în condiţiile în care sunt morţi pe stradă, văzuţi de opinia publică europeană, această abordare nu mai poate fi menţinută.

În general, după cum afirmă politologul bulgar, UE a pierdut pârghiile de influenţă asupra lui Ianukovici, care dorea să utilizeze Rusia pentru a negocia cu UE şi viceversa. În Ucraina a avut loc o redistribuire a bogăţiilor şi puterii, iar preşedintele nu mai este arbitru între diferite grupuri, ci şeful unui clan.

În aceste condiţii, Krastev nu crede în sancţiuni, care sunt mai ales simbolice. Atunci când trimiţi forţe speciale împotriva propriului popor, nu dai doi bani pe sancţiuni. Această criză nu-şi va găsi deznodământul la Moscova sau la Bruxelles, pentru că esenţialul se joacă la Kiev, subliniază politologul bulgar.

Ce sentiment va avea câştig de cauză, între cel de frică şi cel de furie? În opinia interlocutorului cotidianului Le Monde, transformarea Ucrainei în stat poliţist nu se bucură de sprijinul majorităţii locuitorilor din Estul rusofon al Ucrainei. 'Ucraina este foarte coruptă şi disfuncţională, însă la nivelul libertăţilor individuale, oamenilor din această ţară nu le-a fost niciodată frică să se exprime', afirmă acesta.

În cazul în care vor fi adoptate sancţiuni împotriva conducerii statului ucrainean, mesajul va fi următorul: îl tratăm pe Ianukovici ca pe Assad, nu se mai pune problema să negociem cu el. Sancţiunile nu trebuie să vizeze decât executanţi, pentru că interlocutorii trebuie păstraţi. Principala problemă este ce exact constituie obiectul negocierilor? Potrivit expertului bulgar, negocierile trebuie să se concentreze pe legile represive care au fost adoptate recent şi care nu se potrivesc valorilor europene. Aceste legi trebuie retrase, pentru că în caz contrar toţi manifestanţii devin criminali care ar urma să fie închişi, şi liderii opoziţiei de asemenea.

În ceea ce priveşte opiniile publice din Europa şi SUA, adevărul este că acestea nu sunt foarte interesate de Ucraina, afirmă Krastev, explicând că, atunci când eşti, din raţiuni strategice, foarte interesat de o ţară, ajungi să închizi ochii asupra anumitor lucruri, asupra derivelor. Pentru Europa, Ucraina 'nu este ceva strategic'. Prin urmare, se moralizează mult, fără să urmeze acţiuni şi fără să fie asumate riscuri.

UE trebuie să decidă dacă Ucraina contează pentru ea, apoi să se adereseze ucrainenilor şi nu doar lui Ianukovici, printr-un discurs pozitiv. Europa se exprimă ca un lider umilit, după ce a încasat un refuz, în loc să fie atentă la ce doresc oamenii. S-a supraestimat importanţa sprijinului în favoarea integrării europene în Ucraina. Mişcarea de protest are alte rădăcini, în special demisia guvernului. Oamenilor le este mult mai frică să se ralieze Uniunii Eurasiatice (care îşi va începe activitatea în 2015, pe baza Uniunii Vamale ce reuneşte Rusia, Belarus şi Kazahstan) decât sunt ei excitaţi de ideea aderării la UE. Toate acestea sunt o problemă de independenţă şi suveranitate, conchide politologul bulgar.