Patru inimi primite în zece zile. Industria jafului de organe al Chinei comuniste merge înainte

Sun Lingling, o femeie de 24 de ani, cetăţean chinez, locuind în Japonia, care timp de nouă luni a stat la reanimare, a primit patru inimi pentru transplant într-un interval de câteva zile, stârnind din nou întrebări cu privire la sursa organelor.

Tânăra s-a îmbolnăvit în Japonia de o boală autoimună rară, care a cauzat degenerarea ireversibilă a inimii. La jumătatea lunii iunie, medicii au îndrumat-o către Spitalul Unirii din Wuhan, unde a ajuns cu o cursă charter. La spital i s-au oferit spre transplant patru inimi în decurs de 10 zile - dar sursa este necunoscută. "Performanţa" găsirii a patru inimi compatibile într-un interval atât de scurt a uimit numeroşi medici de transplant.

Relatări despre supravieţuirea lui Sun, precum şi imaginea zâmbetului ei în timp ce afişa semnul victoriei au umplut primele pagini ale unor ziare chineze, fiind însoţite de titluri dramatice, precum „O cursă de viaţă sau de moarte”. Ambasada Chinei în Japonia a numit operaţia „legendară” şi a prezentat-o ​​ca pe o dovadă de prietenie şi cooperare între China şi Japonia.

Însă, cum sistemul de donare voluntară a organelor din China este încă în stadiu incipient - din motive culturale, chinezii nu vor să îşi doneze organele pentru că se tem că nu se vor mai putea reîncarna - experţii pun sub semnul întrebării modul în care spitalul a putut găsi atât de repede organe potrivite pentru Sun.

Temerile au ridicat din nou problema industriei de recoltare forţată de organe construită la începutul anilor 2000 de regimul comunist chinez ca "soluţie finală" pentru a scăpa de dizidenţi şi prizonierii de conştiinţă.

Organe „la cerere”

Prima inimă care să i se potrivească lui Sun a apărut pe 16 iunie în Wuhan, dar medicii, după ce au evaluat artera coronariană a femeii, au constatat că starea de sănătate nu va permite transplantul, aşa că au renunţat la organ.

S-a găsit a doua inimă în provincia Hunan, din apropiere, trei zile mai târziu. Dar, între timp, Sun făcuse febră mare, iar medicii nu au îndrăznit să o opereze.

Pe 25 iunie, ea a primit alte două inimi: conform variantei oficiale, una de la o femeie din Wuhan, şi a doua de la un bărbat din sudul oraşului Guangzhou. Medicii l-au ales pe acesta din urmă pentru că ar fi avut "un organ mai funcţional", se arată în raportul mass-media chineză - care nu dă detalii despre provenienţa organelor.

„Întrebarea este: care este sursa acestor 4 inimi”, se întreabă dr. Torsten Trey, directorul executiv al grupului de advocacy pentru etică medicală „Doctors Against Forced Organ Harvesting”. În Statele Unite, în general, pacienţii aşteaptă (în medie) 6 - 9 luni pentru a primi inimă compatibilă, conform ultimelor date guvernamentale din 2018. Acest lucru - în condiţiile în care sistemul de donare de organe american este extrem de dezvoltat.

În acest ritm, pentru a obţine patru inimi compatibile pentru aceeaşi persoană, adică patru persoane care şi-au donat organele după ce au murit în spital sau în accidente, poate dura aproximativ doi ani, a menţionat el.

În 2020, peste 156 de milioane de adulţi americani - aproximativ jumătate din populaţia americană - şi-au dat acordul pentru donarea de organe după moarte. China, deşi cea mai populată ţară din lume, are un număr infim de donatori înregistraţi, datorită credinţelor culturale adânc înrădăcinate care cer corpul intact la moarte.

Ceea ce s-a întâmplat cu Sun „nu este imposibil, ci neobişnuit, chiar într-un sistem de donare voluntară de organe care funcţionează bine”, a spus Jacob Lavee, profesor de chirurgie şi director al departamentului de transplant de inimă la Universitatea Tel Aviv din Israel. Dar, în contextul Chinei, spune Lavee, „un astfel de grup de patru donatori de organe în câteva zile ridică suspiciuni mari cu privire la natura acestor donatori”.

„Mai degrabă pare un sistem de 'organe la cerere'”, a afirmat Trey, numind cazul lui Sun „inexplicabil”.

Transplanturi duble de plămâni în pandemie

Sistemul de transplant de organe din China a fost examinat în ultimii ani de un tribunal independent din Londra, care, conform The Guardian, în iunie 2019 a găsit „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, faptul că regimul chinez foloseşte prizonierii de conştiinţă pentru a le extrage organele. Principala sursă de organe a Chinei, potrivit tribunalului, sunt practicanţii Falun Gong - o disciplină spirituală pentru îmbunătăţirea minţii şi a corpului ce are la bază valorile adevăr, bunătate şi toleranţă - care a fost persecutată sever de regimul chinez din 1999.

Într-un raport de 160 de pagini publicat în martie, Tribunalul pentru China a subliniat că „nu există nicio dovadă că această practică a fost oprită” şi a spus că lipsa supravegherii internaţionale a permis ca „mulţi oameni să moară oribil şi inutil”.

Deoarece virusul Wuhan a făcut ravagii în China în prima jumătate a anului, industria chineză de transplanturi de organe s-a desfăşurat ca de obicei, fără „întârzieri evidente ale timpului de aşteptare”, potrivit unei investigaţii a organizaţiei americane nonprofit, Organizaţia Internaţională de Investigare a Persecuţiei Împotriva Falun Gong (WOIPFG).

"Dacă ai curajul", s-a lăudat Li Guowei, un chirurg de transplant de rinichi de la Universitatea a IV-a Militară de Medicină din provincia Shaanxi, în timpul unui apel telefonic sub acoperire din ianuarie. „te pot duce la pat ca să te las să arunci o privire ... vei vedea că persoana are 20 de ani.”

O asistentă din regiunea Guangxi le-a spus anchetatorilor că, în ciuda temerilor de infecţie, „vor face operaţia ori de câte ori este nevoie”, doar că „nu vor da în foc, precum în perioada pre-pandemică”.

Începând cu sfârşitul lunii februarie, China a efectuat cel puţin şase transplanturi duble de plămâni pe pacienţi cu COVID-19, dintre care cel puţin două au avut loc la Wuhan, unde a apărut pentru prima dată focarul de virus. Wuhanul este un nod central al industriei de transplanturi din China.

Cu toată industria sistematică de transplanturi, căreia îi fac reclamă masiv, spitalele chineze oferă puţine informaţii despre modul în care sunt obţinute organele.

Ethan Gutmann - economist şi specialist în probemele Chinei, autor al cărţii „Carnagiul”, despre comerţul ilicit cu organe al regimului comunist - a declarat că dosarul operaţiilor lui Sun a exemplificat problemele industriei de transplanturi din ţară. "Foarte puţine lucruri despre pacienta din Japonia sunt foarte noi", a afirmat Ethan.

El a menţionat că, asemenea cazului lui Sun, succesul transplanturilor duble de plămâni a fost prezentat amplu în media chineză controlată de stat, în materiale atât în ​​chineză cât şi în engleză. "Mesajul era evident: Avem organele. Totul este sigur. Vino aici. China este deschisă pentru afaceri", a declarat Gutmann pentru The Epoch Times într-un e-mail.

„Recoltarea sângeroasă”, o altă carte care investighează acuzaţiile de recoltare sistematică şi forţată de organe în China, a citat cazul unui turist din Taiwan, care a primit opt rinichi în două călătorii separate la Shanghai, efectuate în decurs de opt luni, până când al optulea - ultimul - a fost acceptat de corpul omului.

Asemenea practici indică o industrie de transplant care „are un fond mare, şi/sau stabil, de prizonieri - politici şi/sau religioşi - care au deja analizele de ţesut făcute şi sunt gata pentru transplant”, a spus Gutmann.

În iulie, reţeaua de televiziune Fuji din Japonia a atras critici din partea avocaţilor drepturilor omului pentru difuzarea unui material despre operaţia lui Sun. SMG Network, un grup japonez de advocacy care se opune turismului pentru transplant de organe, a scris radiodifuzorului, afirmând că promovarea industriei de transplanturi din China, cu un istoric documentat al abuzurilor asupra drepturilor omului, echivalează cu „periclitarea publicului”, fiind complet lipsit de etică şi ilegal.

Incoerenţa datelor

China şi-a organizat sistemul voluntar de donatori în 2015, promiţând doar organe care au drept sursă acest sistem. Însă cercetătorii au contestat astfel de afirmaţii arătând inconsecvenţa înregistrărilor oficiale din China.

Un studiu din noiembrie 2019, publicat în BMC Medical Ethics, a constatat că datele privind donarea de organe din China arată „de parcă sunt făcute după o formulă matematică”, concluzionând că, probabil, autorităţile le-au falsificat. Un alt studiu, publicat în februarie în jurnalul medical BMJ, a identificat 440 din 445 de documente medicale chineze care nu au reuşit să clarifice dacă persoanele şi-au dat consimţământul de a dona părţi ale corpului.

În cadrul unei investigaţii recente sub acoperire realizate de WOIPFG, un medic militar a recunoscut de asemenea că a aprovizionat cu organe „de înaltă calitate” luate de la persoane tinere în viaţă şi chiar a oferit anchetatorilor şansa de a vedea sursa organelor dacă doreau acest lucru.

"Dacă ai curajul", s-a lăudat Li Guowei, un chirurg de transplant de rinichi de la Universitatea a IV-a Militară de Medicină din provincia Shaanxi, în timpul unui apel telefonic sub acoperire din ianuarie. „te pot duce la pat ca să te las să arunci o privire ... vei vedea că persoana are 20 de ani.”

Un investigator WOIPFG a întrebat apoi într-un interviu separat: „Utilizaţi organe [de practicanţi, n.r.] Falun Gong, dar nu puteţi spune acest lucru în mod deschis. Totuşi puteţi spune doar că acestea sunt de bună calitate şi fără boală, da?”. "Da, acesta este modul corect de a formula lucrurile", a afirmat Li.

„Timp de aşteptare scurt, fără precedent” al recentelor intervenţii chirurgicale de transplant de organe chineze - cum ar fi operaţiile duble de plămâni şi cele patru inimi oferite pacientului japonez, ar trebui să genereze uimire în rândul comunităţii internaţionale", care „are responsabilitatea de a respinge practicile medicale lipsite de etică”, a spus Trey.

„Cum China nu permite inspecţii independente şi neanunţate, comunitatea internaţională de transplant ar trebui să se decupleze de sistemul chinez de transplant”, a adăugat el.