Patriotismul românesc. Parlamentarii nu au bani pentru "Cuminţenia Pământului", dar şi-au votat pensii speciale

"Nu se putea, ingenioşi, deştepţi, mîndri cum suntem, să nu găsim şi în materie de patriotism o formulă "originală", nemaiîntîlnită, unică probabil, pe întreg mapamondul. Ne putem lăuda cu un "patriotism" paradoxal, imprevizibil, greu de sistematizat. Avem, de curînd, un exemplu eclatant al complicatei noastre iubiri de ţară. Parlamentul naţional a respins alocarea sumei necesare pentru achiziţionarea unei faimoase lucrări de Constantin Brâncuşi (Cuminţenia Pămîntului). E vorba de cinci milioane de lei. Nu-i avem.

Ne trebuie bani pentru suplimentarea cîştigurilor salariale ale aleşilor noştri, ne trebuie bani pentru finanţarea cabinetelor lor, pline de prieteni, rude, sau "experţi" anonimi. Ne trebuie bani şi pentru Academia Oamenilor de Ştiinţă, pentru a cărei finanţare autonomă, doamna Ecaterina Andronescu a căpătat peste şase milioane de lei (singurul amendament - din 18 - acceptat la bugetul Ministerului Educaţiei. Dacă nu ştiţi ce e cu această "Academie" căutaţi pe net…). Am fi gata să cheltuim câte ceva şi pentru o eventuală, patriotică, repatriere, a osemintelor lui Brâncuşi, sau ale lui Enescu.", scrie Andrei Pleşu, într-un articol publicat în Adevărul

Scriitorul susţine că oricum, nu prea avem timp să dezbatem în amănunt probleme culturale fără impact public pentru că suntem presaţi de alte urgenţe: de pildă, trebuie analizată riguros dotarea canină a stânelor. "Nu e aşa simplu să stabileşti de câti cîini are nevoie ciobanul de la şes, spre deosebire de cel de la deal şi de cel de la munte. Şi câte şi mai câte…"

"Brâncuşi are de multă vreme ghinion cu locul său de baştină. La începutul anilor `50 statul român refuza să-şi asume opera sa "decadentă", ceea ce l-a determinat pe artist să lase totul moştenire statului francez. S-a încercat demolarea Coloanei Infinitului ca fiind o rămăşiţă a "regimului burghezo-moşieresc". Sfatul Popular din Târgu-Jiu propunea utilizarea "materialelor feroase" rezultate din demolare de către Oficiul D.C.A. al oraşului.

Însăşi Academia RPR a dezbătut "valoarea" creaţiei brâncuşiene, ajungînd la concluzia că ea nu merită atenţia noii orînduiri… Dar, fireşte, lucrurile s-au schimbat. Azi îl iubim pe Brîncuşi. Ne doare că oasele lui odihnesc în pămînt străin. E dimensiunea necrofilă a patriotismului nostru. Nici omul viu, nici lucrările sale nu ne-au preocupat şi nu ne preocupă. Dar oasele! Oasele sunt ale noastre, ale gliei strămoşeşti, ale poporului", a continuat Andrei Pleşu.

Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a pledat, totuşi, pentru un efort care să depăşească stilistica unui parastas, a pledat pentru achiziţia unei capodopere, parte a tezaurului naţional. Pledoaria a fost împărtăşită şi de Comisiile de Cultură ale celor două Camere. A avut obiecţii Comisia de Buget-Finanţe. Şi plenul Parlamentului.

"Nu putem încălca legi, chiar dacă sunt proaste, chiar dacă nu se referă la cazuri excepţionale cum e acesta. Le putem încălca doar ca să furăm, să-i apărăm de justiţie pe activiştii noştri de partid, sau să plăsmuim temeiuri juridice echivoce în favoarea intereselor noastre personale. Dar Brâncuşi? Patrimoniul ţării? Cine are timp pentru astfel de mărunţişuri ornamentale?", a subliniat scriitorul.

Pentru a citi continuarea articolului intraţi aici