Partidul Comunist recunoaşte, în cele din urmă, că se confruntă cu o criză culturală

Secretar general al Partidului Comunist Chinez, Hu Jintao, a început anul 2012 prin publicarea unui articol în revista partidului său, Qui Shi (căutarea adevărului), în legătură cu prevenirea infiltrării culturale din Occident. El a spus răspicat că "cultura occidentală este acum mai puternică decât suntem noi." El a afirmat şi lucruri de genul "Occidentul se foloseşte de infiltrarea culturală în încercarea de a submina China," şi aşa mai departe.

În mare, este aceeaşi veche idee cum că Occidentul încearcă să prevină "evoluţia paşnică" a Chinei. Dar la o privire mai atentă, este puţin diferită de argumentele lui Mao Zedong şi Deng Xiaoping. În primul rând Hu a admis, în cele din urmă, că cultura Chinei sub conducerea Partidului Comunist este într-adevăr rămasă în urma democraţiilor occidentale.

Desigur, ca de obicei, el va găsi o multitudine de justificări, cum ar fi că alţii i-au intimidat sau că alţii doresc să submineze socialismul dictaturii partidului unic, şi aşa mai departe. În cele din urmă totul se reduce la acest lucru: în timp ce Occidentul, potrivit figurii de stil utilizate de PCC, doreşte să împiedice evoluţia paşnică, Partidul Comunist a început de la Revoluţia Culturală să se opună culturii occidentale şi Occidentului în general. Dar de data aceasta nu a asociat cuvântul "decadentă" cu "cultura occidentală."

Această omisiune ilustrează faptul că "decadenta cultură occidentală", concept folosit adesea de Partidul Comunist Chinez, a fost mult timp considerată o glumă de poporul chinez. Aşa că el ar putea la fel de bine să recunoască realitatea. Mai mult decât atât, colegii de partid ai lui Hu şi-au trimis copiii în Vest pentru a accepta aşa-numita cultură decadentă. Deci, dacă nu recunoşti această realitate, atunci orice altceva ai susţine nu prea are valoare.

De altfel nu este ideologia comunistă un lucru învăţat tot din Occident? De mai bine de aproape un secol, Partidul Comunist a fost întotdeauna implicat în distrugerea culturii tradiţionale chineze, încercând să accepte cultura occidentală în întregime, într-un efort de a obţine dictatura lor monopartită. Faptul că Partidul Comunist se foloseşte de expresii de genul "cultura occidentală decadentă" pentru a rămâne la putere, dar continuă să distrugă cultura chineză, este ca şi cum un hoţ ar striga "opriţi hoţul."

Pentru mai mult de o sută de ani, poporul chinez cu idealurile sale înalte a ajuns la un consens conform căruia cultura tradiţională chineză trebuie transformată pentru a se adapta evoluţiei istorice a Chinei de a învăţa de la Occident, prin urmare, pentru a se adapta nevoilor de modernizare ale societăţii chineze.

Schimbarea culturală însoţeşte în mod natural progresul social. Nu există nici o cultură invariabilă. După ce au fost orbiţi de Partidul Comunist timp de zeci de ani, chinezii revin, în cele din urmă, la conceptul original: să folosească cultura societăţilor avansate din Occident pentru a o îmbogăţi pe cea chineză, în scopul satisfacerii nevoilor de modernizare a societăţii chineze.

Dar de data aceasta, Partidul Comunist este nemulţumit şi lansează diferite acuzaţii, cum ar fi infiltrarea occidentală, încercarea de a submina, şi aşa mai departe. Acest lucru este greu de acceptat de către oameni. De ce voi, funcţionarilor, nu puteţi face nimic? Voi ne incendiaţi casele, dar nu ne lăsaţi pe noi, oamenii obişnuiţi, să utilizăm focul nici pentru a face lumină? De ce puteţi să introduceţi comunismul din Occident, dar nu ne permiteţi să aflăm despre democraţia occidentală, sau chiar despre cultura occidentală? Este considerat ilegal să se vizioneze filme şi programe de televiziune pe internet, sau unele emisiuni simple de divertisment. Acest lucru este iraţional.

Desigur, dictatura Partidului Comunist în sine este definită ca nechibzuită, aspect explicat de Mao Zedong cu mult timp în urmă. Dacă oamenii ar putea duce o viaţă bună, chiar şi atunci când Partidul Comunist este iraţional, atunci există mulţi oameni dispuşi să-l accepte. Acesta este motivul pentru care poporul chinez a tolerat Partidul Comunist timp de decenii. Problema este că acum oamenii nu trăiesc o viaţă bună. E similar cu situaţia când minciunile unei persoane nu se adeveresc, fapt ce îi face pe oameni să nu îl mai creadă pe mincinos.

În acest moment, strategia corectă pentru acest mincinos este aceea de a dispărea imediat. Cu toate acestea, nu numai că Hu Jintao nu vrea să dispară, dar el repetă în continuare minciuna care de mult nu mai este crezută. Acest lucru nu este foarte inteligent. Deci, de ce fac ei lucruri care nu sunt inteligente? Pentru că nu ştiu ce să facă şi pe ce drum să meargă în continuare.

De la etapa iniţială a lui Deng Xiaoping până la valorile asiatice unice ale lui Jiang Zemin, nimic nu ar putea explica de ce poporul chinez nu poate avea parte de aceeaşi libertate şi prosperitate ca popoarele din ţările democratice. Prin urmare, consilierul politic Hu Jintao trebuie să opteze pentru aceleaşi lucruri vechi pe care le-a învăţat când era un tânăr, într-o încercare de a transforma gândirea poporului chinez. În afară de a face oamenii să râdă faţă de capacitatea limitată expusă a Partidului Comunist, această propagandă nu va produce efectul de influenţare a gândirii oamenilor, aşa cum a făcut cu câteva decenii în urmă.

Va reveni China la epoca sa când prima politica uşilor închise? Poporul chinez nu va accepta asta, cum nu o vor face nici capitaliştii străini. De îndată ce cărţile din mâinile lui Hu vor fi expuse, Hu va pierde jocul—mai mult ca sigur.

Acest joc politic este un fel de strategie. Când acest joc a fost în măsură să conducă gândirea poporului pe o cale greşită, era suficient de prost să urmeze Partidul Comunist şi să fie ca şuruburi pentru această maşinărie. Dar acum, oamenii văd deja dincolo de aceste minciuni. A folosi minciuni pentru a incita oamenii este ca şi cum i-ai obliga să accepte o minciună sfruntată. Acest joc este folosit pentru a tachina oamenii, pentru a le insulta inteligenţa. Rezultatul inevitabil este acela că oamenii îşi vor pierde răbdarea şi vor ajunge într-un moment decisiv. Este ca şi cum le-ai spune oamenilor în faţă "v-am tratat ca pe nişte proştii, dar ce puteţi face?"

S-ar putea ca oamenii să nu fie în măsură să reacţioneze imediat. Cu toate acestea, nemulţumirea va duce la mânie, iar neîncrederea la ură. Această furie şi ură vor duce la o revoluţie. Oamenii pot accepta o explicaţie, fie ea şi iraţională, dacă este loc de dezbatere. Dar dispreţul flagrant faţă de inteligenţa poporului şi tratarea oamenilor ca pe proşti, îi obligă să se opună, cum au făcut şi eroii din [celebra fabulă chineză] „La marginea apei”.

Chinezii sunt oamenii care care se revoltă cel mai frecvent. Chinezii sunt, de asemenea, oamenii cărora le pasă cel mai mult de demnitatea lor şi "de salvarea aparenţelor." Dar când nervii cei mai sensibili ai oamenilor sunt atinşi, nu durează decât un moment ca aceştia să devină din oi, tigri. Această teorie a unei Noi Revoluţii Culturale a lui Hu Jintao este momentul când Partidul Comunist îşi săpa singur groapa.

Cu treizeci de ani în urmă, generaţia lui Deng Xiaoping tolera deschiderea culturală ca rezultând din teoria Partidului Comunist. Ei credeau că "cultura occidentală decadentă" ar putea fi folosită ca un opiu pentru a intoxica oamenii, a ucide voinţa poporului de a se opune şi a corupe spiritul persoanelor în căutarea libertăţii şi fericirii. Desigur, ei ştiau că va intra şi ceva ’aer curat’ când vor lasă înăuntru ’muştele’. Dar când au fost puşi să aleagă între două rele, l-au ales pe cel mai puţin rău. Ei credeau că deschiderea ar oferi mai multe avantaje decât dezavantaje, ceea ce ar putea oferi soluţii la problemele urgente cu care se confruntă Partidul Comunist.

Acum au descoperit consecinţele nefaste. Efectele pe termen lung ale aerului curat au fost o ameninţare la adresa dictaturii monopartite, aşa că au trebui să se întoarcă treptat la politica uşilor închise. A devenit o problemă legată de supravieţuirea lor. Aşa că ei au îmbinat politica lor actuală de a renunţa la deschidere cu o nouă revoluţie culturală. Acestea sunt cărţile din mâinile lui Hu Jintao.

Va reveni China la epoca sa când prima politica uşilor închise? Poporul chinez nu va accepta asta, cum nu o vor face nici capitaliştii străini. De îndată ce cărţile din mâinile lui Hu vor fi expuse, Hu va pierde jocul-mai mult ca sigur.

Mulţumită Wei Jingsheng Foundation (www.weijingsheng.org). Acest articol a apărut pentru prima dată sun forma unei emisiuni la Radio Free Asia.