Papa Benedict nu a putut vedea dincolo de propria viziune asupra Bisericii Catolice

Papa Benedict nu a putut vedea dincolo de propria sa viziune asupra bisericii catolice, iar ultimele sale intervenţii publice îl arată construind ''în mod arogant'' o realitate în care biserica este complet loială învăţăturilor sale, comentează un editorial apărut pe unul din blogurile The Guardian.

În ultima săptămână, în discursurile prin care Papa şi-a luat adio de la cler şi de la mulţimea adunată în faţa Bazilicii Sfântul Petru pentru audienţa sa finală de miercuri, pontiful a dat o serie de indicii remarcabile despre cum arată lumea sa.

Biserica, a afirmat Benedict miercuri dimineaţa, este 'nu este o organizaţie, o asociaţie în scopuri religioase sau umanitare, ci un organism viu, o comunitate de fraţi şi surori în trupul lui Iisus Hristos, care ne uneşte pe toţi'.

Aceasta este, a spus Benedict, biserica, şi aşa a văzut-o descrisă în 'multe scrisori de la oamenii obişnuiţi (...) care nu îmi scriu cum i-ar scrie unui prinţ sau unui personaj important pe care nu-l cunosc'. 'Îmi scriu ca fraţi şi surori, ca fii şi fiice', a adăugat Papa.

Deşi mişcătoare, aceste afirmaţii, susţine editorialul, sunt mai degrabă de natură să îngrijoreze. În mod evident, Papii sunt diferiţi, dar poate că nu e bine să îţi justifici o idee de familie după nişte scrisori pe care le primeşti de la străini. De asemenea, este greu să citeşti laudele şi mulţumirile adresate de Benedict cardinalilor care conduc la Vatican, dacă te gândeşti la intrigile veninoase, la corupţia, dar şi la simpla ineficienţă, relevate de corespondenţa făcută publică de scandalul Vatileaks.

În mod clar, în responsabilitatea Papilor intră activitatea de a vedea realitatea lumii dincolo de aparenţa sa. Dar realitatea pe care Papa Benedict crede că o discerne este întotdeauna o viziune din interiorul unei biserici complet loiale învăţăturilor sale. Este evident că biserica pe care o conduce este în egală măsură o organizaţie şi o asociaţie în scopuri religioase sau umanitare şi un organism mistic. De asemenea, având în vedere faptul că sarcina Papei este de a conduce această organizaţie şi de a-i inspira pe membrii asociaţiei, este îngrijorător că el susţine că niciunul dintre aceste aspecte nu are legătură cu ceva real, aşa cum a făcut-o, notează editorialul, care aseamănă această atitudine cu cea a fostului şef al Bisericii Anglicane, Rowan Williams.

Aceeaşi preferinţă pentru redefinirea 'realităţii', pentru a exclude toate aspectele urâte, a apărut într-un mod şi mai absurd în remarcile Papei de rămas bun de la clerul de la Roma, săptămâna trecută, atunci când Benedict s-a străduit să prezinte toate modificările care i-au displăcut apărute în urma Conciliului Vatican II, ca rezultând mai degrabă dintr-un 'conciliu al mass-media', decât din 'Conciliul Părinţilor'.

Or, deşi se poate da vina pe mass-media pentru o mulţime de lucruri, Papa Benedict a ajuns să dea vina pe media pentru traducerile îngrozitoare ale liturghiei în limbile moderne. Acest lucru este într-adevăr ''grotesc'', susţine articolul publicat de The Guardian, în condiţiile în care este vina episcopilor catolici şi a consilierilor că au scris într-o engleză plictisitoare şi a birocraţilor de la Vatican care au înrăutăţit lucrurile.

Fără îndoială, Papa Benedict este un om modest la nivel personal. Cu toate acestea, viziunea sa asupra rolului bisericii şi a capacităţii sale de a decide ce este real sau nu este una ''extrem de arogantă'', apreciază publicaţia. 'Suntem un imperiu acum: ne creăm propria realitate', suna un epitaf al preşedinţiei Bush. Poate că epitaful despre activitatea lui Benedict ar trebui să fie că acesta a crezut într-adevăr că Biserica romano-catolică şi-a putut crea propria sa realitate, concluzionează analiza.