Opoziţia ucraineană îl curtează pe Trump. Veteranii politici se reactivează în contextul negocierilor de pace în curs

Veteranii politici ucraineni care au ieşit de mult de la putere au apărut ca o nouă sursă de presiune asupra conducerii politice a Ucrainei, potrivit The Kyiv Independent.

În urma ciocnirii din Biroul Oval dintre preşedintele Volodimir Zelenski şi omologul său american, Donald Trump, Casa Albă a început să caute modalităţi de a-l supune pe Zelenski.

Oprirea de către Trump a livrărilor de ajutoare militare americane şi a schimbului de informaţii cu Ucraina a făcut parte din campania de presiune. Cu toate acestea, Casa Albă căuta modalităţi suplimentare de a afecta poziţia lui Zelenski pe plan intern.

Fostul preşedinte Petro Poroşenko, liderul de facto al opoziţiei ucrainene, a declarat, după încăierare, că nu îl va critica pe Zelenski „pentru că nu de asta are nevoie ţara acum”.

În urma întâlnirilor raportate ale echipei sale cu membri ai administraţiei Trump, fostul preşedinte şi-a schimbat tonul şi l-a atacat dur pe succesorul său.

El l-a criticat pe Zelenski pentru sancţiunile care i-au fost impuse şi a spus că Zelenski este „liderul nefericit al echipei care duce naţiunea spre dictatură”.

Într-un interviu cu The Guardian, publicat la 24 martie, Poroşenko a declarat că întâlnirea de la Casa Albă a fost o „greşeală dezastruoasă” a lui Zelenski şi a echipei sale.

El a mai spus că Ucraina ar trebui „să uite acum cuvântul operaţiune ofensivă” şi să nu mai piardă „oameni, teritoriu şi timp”. Naraţiunile par să fie în sincronizare cu cele ale lui Trump.

Simultan, aceeaşi schimbare a făcut-o şi fostul premier Iulia Timoşenko, care, de asemenea, a fost în contact cu cercul restrâns al lui Trump, potrivit Politico.

Analistul politic Volodimir Fesenko a declarat că retorica lui Timoşenko şi Poroşenko a escaladat din cauza discuţiilor în curs, de încetare a focului, care ar putea declanşa o campanie electorală în Ucraina.

Alinierea cu conducerea SUA împotriva celei a Ucrainei, pentru unii, poate părea un lucru benefic din punct de vedere politic.

„Există din nou aşteptări că ar putea exista un acord de încetare a focului în viitorul apropiat, iar apoi începerea campaniei electorale în ceva timp. Cred că acest lucru îi împinge atât pe Poroşenko, cât şi pe Timoşenko la această poziţionare (politică)”, a declarat Fesenko.

Legăturile SUA cu opoziţia ucraineană

La începutul lunii martie, Politico a raportat, citând trei legislatori ucraineni anonimi şi un expert republican american în politică externă, că aliaţii lui Trump au purtat discuţii secrete cu membri de rang înalt ai partidului Solidaritatea Europeană al lui Poroşenko, precum şi cu liderul partidului Batkivshchyna, Timoşenko.

Se pare că discuţiile s-au axat pe întrebarea dacă Ucraina poate organiza alegeri prezidenţiale rapide. Cei doi politicieni au confirmat că au avut loc discuţii, dar au negat că întâlnirile ar fi făcut parte dintr-un complot pentru înlocuirea lui Zelenski.

Ambele partide deţin câteva zeci de locuri în parlamentul ucrainean.

Întâlnirile dintre politicienii ucraineni şi omologii lor străini sunt obişnuite, au declarat parlamentari din partidele de opoziţie.

Deputatul Mykola Kniazhytskyi, reprezentând Solidaritatea Europeană a lui Poroşenko, a declarat că a vizitat SUA împreună cu partidul de guvernământ Servitorul Poporului, ca parte a unei delegaţii ucrainene. Ei s-au întâlnit cu congresmeni din partidele Democrat şi Republican, inclusiv cu „persoane apropiate de Trump”.

„Nu ne vom permite niciodată să mergem şi să vorbim cu cineva din străinătate despre alegeri, despre orice rău adus lui Zelenski, deoarece, în acest caz, Rusia vrea să-l răstoarne pe Zelenski. Evident, vrem să organizăm alegeri în opoziţie cu Zelenski. Dar credem că organizarea de alegeri acum, sub legea marţială, este periculoasă pentru stabilitatea ţării. Aceasta poate fi folosită de ruşi împotriva noastră”, a declarat Kniazhytskyi.

Atât Poroşenko, cât şi Timoşenko menţin o prezenţă puternică în parlamentul ucrainean şi sunt cunoscuţi atât în Ucraina, cât şi în afara ei, datorită carierei lor politice care se întinde pe zeci de ani.

Punctul culminant al carierei lui Timoşenko a fost funcţia de prim-ministru în 2005 şi din nou între 2007 şi 2010. Poroşenko a fost preşedintele Ucrainei din 2014 până în 2019, când a pierdut în faţa lui Zelenski, în urma unui tur de scrutin zdrobitor, cursa pentru realegere.

Timoşenko şi Poroşenko încearcă să rămână relevanţi în Ucraina şi în străinătate. Ambii au angajat lobbyişti americani pentru a-şi promova interesele în SUA, au relatat proiectul de investigaţie Schemes al Radio Free Europe/Radio Liberty şi Deutsche Welle.

În ciuda acestui val de activitate, nici Timoşenko, nici Poroşenko nu au şanse reale de a concura cu Zelenski.

Potrivit unui sondaj realizat de proiectul Identity and Borders in Flux: The Case of Ukraine (IBIF) în parteneriat cu Institutul Internaţional de Sociologie din Kiev (KIIS), aproximativ 8% dintre ucraineni ar vota pentru Poroşenko şi 5% pentru Timoşenko. Sondajul a arătat că 41% îl susţin pe Zelenski.

Sondajul nu l-a inclus pe Valerii Zaluzhnyi, fost comandant-şef al forţelor armate ucrainene, care este considerat principalul şi probabil singurul contracandidat real al lui Zelenski.

De-a lungul anilor, influenţa lui Poroşenko şi a lui Timoşenko asupra politicii ucrainene a fost pe cale de dispariţie.

Timoşenko a candidat de trei ori la preşedinţie, pierzând toate candidaturile şi nereuşind să ajungă la turul doi în timpul ultimei sale încercări din 2019.

Poroşenko a fost eliminat din funcţie de marea majoritate a ucrainenilor, obţinând doar 25 % în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2019, faţă de 75 % pentru Zelenski.

Mandatul de preşedinte al lui Poroşenko a coincis cu primul mandat al lui Trump. Acum, Poroşenko îşi laudă relaţia cu Trump, poziţionându-se ca unul dintre puţinii care ştiu cum să trateze cu preşedintele american.

După inaugurarea lui Trump, ambii politicieni ucraineni au călătorit în SUA pentru a se întâlni cu cei apropiaţi noului preşedinte.

Poroşenko a declarat că s-a întâlnit în decembrie cu Mike Waltz, consilierul pe probleme de securitate naţională al lui Trump, iar în iulie cu Mike Treanor, congresman republican şi preşedinte al Comisiei de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor.

Când a fost întrebat despre relaţiile sale actuale cu Trump, fostul preşedinte a spus că a avut o strângere de mână cu el în timpul Micului dejun naţional de rugăciune din Washington luna trecută.

Spre deosebire de Poroşenko, Timoşenko a rămas întotdeauna discretă în legătură cu întâlnirile sale cu înalţi oficiali americani.

La începutul lunii ianuarie, o fotografie a sa cu Keith Kellogg a fost publicată în timpul unui eveniment al opoziţiei iraniene la Paris.

Ulterior, Timoşenko a fost văzută în Statele Unite în timpul unuia dintre evenimentele care au marcat inaugurarea lui Trump în ianuarie. Nu este clar dacă a fost invitată şi dacă s-a întâlnit cu oficiali americani. La scurt timp după aceea, politicianul a fost văzut la un mic dejun de rugăciune ucrainean la Washington, care a reunit o serie de parlamentari ucraineni.

La 18 martie, Politico a raportat, citând surse confidenţiale, că fiul preşedintelui american Donald Trump, Donald Jr., comentatorul politic de extremă dreapta Tucker Carlson, ginerele lui Trump, Jared Kushner, şi trimisul special Steve Witkoff au fost implicaţi în discuţii pe canale secrete cu rivalii politici ai lui Zelenski.

Dintre cei patru, doar Witkoff este un oficial guvernamental.

Nici Timoşenko, nici Poroşenko nu au comentat aceste rapoarte.

Potrivit lui Fesenko, de-a lungul carierei sale, Timoşenko a căutat întotdeauna contacte cu cei din administraţia americană - indiferent cine era preşedintele.

„Ăsta este instinctul ei. Nu cred că ea (Timoşenko) are atât de multe contacte cu americanii, dar pentru ea este o chestiune de supravieţuire politică. Este un politician foarte experimentat, foarte activ, iar acum există o situaţie în care vede contradicţii între poziţiile lui Trump şi ale lui Zelenski şi încearcă să profite de acest lucru”, a spus expertul.

Interpretarea greşită a politicii ucrainene

În timp ce dorinţa politicienilor ucraineni de a-şi asigura sprijinul oficialilor americani poate fi explicată logic de observatorii politici, fixaţia lui Trump asupra alegerilor ucrainene semnalează neînţelegerea de către acesta a politicii interne ucrainene, spun experţii.

"Faptul că Trump vorbeşte despre alegeri arată o lipsă totală de înţelegere a ceea ce se întâmplă în Ucraina şi a situaţiei politice interne. Cred că aceasta este o interferenţă neruşinată în politică ucraineană”, a declarat Olexiy Haran, consilier de cercetare la Fundaţia pentru Iniţiative Democratice.

Observatorii cred că privirea lui Trump asupra Ucrainei este distorsionată. La fel ca cea a Rusiei.

„Trump este ostaticul propriei sale viziuni asupra lumii. El crede că ceea ce spune este ultima soluţie. Cred că, în circumstanţele actuale, poziţia lui Trump este un releu al poziţiei lui (Vladimir) Putin”, a declarat analistul politic Yevhen Magda.

În 2019, Rusia a considerat candidatura prezidenţială a lui Zelenski ca fiind mai favorabilă Moscovei, văzându-l ca pe o persoană care ar putea apropia Ucraina de Rusia şi ar putea face concesii pe fondul războiului în curs. Zelenski a intrat în joc, spunând că el ar fi cea mai bună persoană pentru a discuta cu Rusia.

După câteva luni în funcţie, Zelenski a început să îşi înăsprească retorica şi, ulterior, a impus sancţiuni politicienilor pro-ruşi din ţară.

„Putin credea că dacă îl înlocuim pe Poroşenko, Ucraina se va preda. Acum, el crede că dacă îl înlocuim pe Zelenski, Ucraina se va preda. Din anumite motive, americanii cred că noua persoană care vine după el va face concesii Rusiei. De fapt, ei nu înţeleg că principala putere este poporul ucrainean care luptă pentru independenţa sa.

Trump spune: 'Ucraina poate supravieţui sau poate să nu supravieţuiască'. El nu înţelege ce este Ucraina. În general, el nu înţelege ce este o naţiune care luptă pentru independenţa sa”, a spus Haran.