O carte ce descrie lumea de coşmar a prelevării de organe din China

Într-o călătorie recentă la Ierusalim, David Matas, avocat şi activist pentru drepturile omului, deşi pentru numai 48 de ore în oraş, şi-a făcut totuşi timp pentru un interviu, după o lungă zi de întâlniri. Marele său izvor de energie pare să fie alimentat în parte şi din entuziasmul dedicării sale luptei pentru drepturile omului.

În 2009, canadianul Matas a fost, alături de fostul secretar de stat al S.U.A. David Kilgour, coautor al cărţii Bloody Harvest: Organ Harvesting of Falun Gong Practitioners în China [Recoltare Sângeroasă: Prelevarea de Organe de la Practicanţii Falun Gong din China, n. trad.]. Cartea a fost o versiune actualizată şi augmentată a unui raport din 2006 purtând acelaşi titlu, care a îngrozit lumea prin dezvăluirea uciderii sistematice a oamenilor de către comunitatea medicală chineză pentru profituri imense, prin vânzări pe piaţa transplanturilor. Printre multe alte descoperiri, raportul a confirmat adevărul afirmaţiilor că practicanţii Falun Gong dispăruţi erau ucişi pentru organele lor.

An de an, 1000 de prizonieri condamnaţi la execuţie în China sunt ucişi pentru organele lor... 500 aparţin uigurilor, tibetanilor şi sectei creştine Eastern Lightning House, iar 8000 aparţin practicanţilor Falun Gong.

Transplantarea ilegală de organe provenind de la donatori de origine necunoscută şi apoi cumpărarea lor pe sume imense de către pacienţi străini constituie o criză majoră de drepturile omului în China. Fără un sistem la nivel naţional de donare voluntară de organe, China are în chip misterios un număr enorm de organe imediat disponibile pentru transplant, la cerere. Conform cercetărilor efectuate de către Centrul de Informare despre Falun Dafa (FDIC), printre zecile de mii de transplanturi de organe realizate anual în China, înregistrările donărilor voluntare se ridică numai la câteva sute.

Aceasta înseamnă că munca lui Matas este departe de a se fi sfârşit.

Petrecându-şi ultimii câţiva ani pentru captarea atenţiei asupra acestui subiect prin cartea Bloody Harvest şi luând legătura cu specialişti din comunitatea medicală a transplanturilor, Matas a publicat anul acesta o a doua carte pe această temă: State Organs: Transplant Abuse în China [Organe pentru Stat: Abuzul Transplanturilor din China, n.trad.]. Matas a scris cartea împreună cu dr Torsten Trey, membru fondator şi director executiv al asociaţiei Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH). Volumul se constituie într-o colecţie de 20 de eseuri, scrise de autori de pe patru continente.

Matas este de asemenea autor al altor cărţi pe teme ce includ antisionismul şi antisemitismul, precum şi despre criminalii de război nazişti din Canada. Însă, cele mai recente două cărţi ale sale despre prelevarea ilegală de organe din China ţintesc o problemă specifică şi urgentă.

„Ceea ce am descoperit a fost o comunitate de specialişti în transplanturi realmente preocupată de subiect,” a menţionat Matas în privinţa cooperării autorilor în realizarea eseurilor pentru noua sa carte. Avocatul canadian a mai adăugat că o parte din acea îngrijorare îşi are rădăcina în impactul produs de practicile de transplant lipsite de etică din China asupra reputaţiei comunităţii mondiale a medicinii transplanturilor – uneori afectând eforturile de sponsorizare.

Matas, care călătoreşte frecvent atât pentru profesiunea sa de avocat, cât şi pentru cea de activist pentru drepturile omului, a afirmat că îşi organizează activităţile în care se implică pe mai multe paliere. El priveşte publicarea noii sale cărţi despre recoltarea de organe ca pe „o altă modalitate de a transmite mesajul”.

Faptul că Matas simte această problemă ca fiind urgentă este întemeiat. Conform datelor estimative ale studiilor efectuate atât de el, cât şi de alţii, an de an, 1000 de prizonieri condamnaţi la execuţie în China sunt ucişi pentru organele lor... 500 aparţin uigurilor, tibetanilor şi sectei creştine Eastern Lightning House, iar 8000 aparţin practicanţilor Falun Gong.

Din această perspectivă, eseurile cuprinse în carte analizează abuzul medical sistematic pus în scopul transplantării ilegale de organe în China. Aceasta include contribuţii de la Arthur L. Caplan - preşedinte al Departamentului de Bioetică din cadrul Centrului Medical Langone de la Universitatea din New York; Jacob Lavee - director al Unităţii de Transplanturi Cardiace din cadrul Centrului Medical Sheba din Israel; Gabriel Danovitch - medic director al Programului de Transplanturi de Rinichi şi Pancreas din cadrul Şcolii de Medicină UCLA; şi mulţi alţii.

Un punct-cheie pe care Matas doreşte să îl atingă prin noua sa carte este faptul că dorinţa de a stopa prelevarea de organe este dincolo de capacităţile sale şi ale coautorului său anterior: „Atât David Kilgour, cât şi eu am trecut de tinereţe (şi) amândoi ne ocupăm şi de alte lucruri,” a spus Matas. „Această [luptă împotriva recoltării de organe] nu poate rămâne doar a noastră. Mesajul acestei cărţi este: dimensiunea sa ne depăşeşte [capacităţile, n.trad].”

Unul dintre scopurile pentru care Matas ridică problema aceasta în mod constant este ca ţările individuale să aplice o legislaţie prin care să ceară fie medicilor să raporteze despre pacienţii care au avut un transplant în străinătate, fie guvernelor să ancheteze persoanele care au trecut printr-o asemenea operaţie în mod ilegal. Până în prezent, tentativele de a crea o astfel de legislaţie au fost reduse, însă Israelul este una dintre puţinele ţări în care există restricţii.

Ceea ce am descoperit a fost o comunitate de specialişti în transplanturi realmente preocupată de problemă.”

- David Matas, editorul cărţii State Organs

Legea privind Transplantul de Organe din Israel interzice turismul pentru transplant (practică prin care pacienţii pleacă în străinătate pentru a obţine organe din partea unor doctori străini). Legea mai promovează autosuficienţa naţională în privinţa donării de organe. Aplicarea acestei legislaţii a fost un rezultat direct al cărţii Bloody Harvest.

Astăzi, Matas consideră că cel mai potrivit loc pentru exercitarea de presiune este însăşi profesiunea transplantologiei. Aceasta implică eforturi de convingere a Asociaţiei Mondiale a Medicilor să excludă din structurile sale Asociaţia Medicilor Chinezi (AMC). Însă, până acum progresul a fost unul lent, din moment ce AMC include oameni din fiecare ramură a profesiunii medicale din China, nu numai pe cei implicaţi în transplanturi.

„Dacă specialiştii în transplanturi din China ar înceta să mai facă [recoltare ilegală de organe], asta ar pune capăt [problemei, n.trad.]”, a mai spus Matas. „Profesiunea medicilor experţi în transplantologie [atât în interiorul, cât şi în exteriorul Chinei], prin presiuni provenite de la colegii de breaslă, poate rezolva problema.”

Între timp, Matas continuă să se concentreze asupra promovării noii sale cărţi, a cărei primă ediţie tipărită este aproape de epuizare. Autorul îi încurajează de asemenea atât pe cititori, cât şi pe cei care au auzit de chestiunea prelevării organelor din China să „facă ce pot”.

„Să scrie o scrisoare, să vorbească cu un vecin, să creeze grupuri de sprijin,” a menţionat canadianul în ceea ce priveşte eforturile individuale posibile. „Drepturile umane sunt centrul problemei – aşa încât nu ştii cine va fi lovit şi când.”

În privinţa punerii celorlalţi în centrul atenţiei prin această nouă carte publicată, Matas consideră că, prin adoptarea unui rol mai puternic de susţinere ,problema va fi de fapt ameliorată.

„Oamenii vor spune: «Te-am văzut la televizor dar nu-mi amintesc ce-ai spus»,” observă Matas referitor la activitatea sa începând cu cartea sa din 2009 şi cu numeroasele întrevederi ale congresului, adunări publice şi evenimente la care a participat pentru a vorbi pe această temă. „Este nevoie ca şi alţi oameni să se implice.”

Articol realizat şi cu adăugiri din partea lui Matthew Robertson.