Numărul câtorva specii de dinozauri era deja în scădere înainte de dispariţia în masă

Câteva specii de dinozauri erbivori mari erau deja pe cale de dispariţie înainte ca impactul asteroidului să fi pus capăt existenţei dinozaurilor, cu aproximativ 65,5 milioane ani în urmă, se arată într-un nou studiu internaţional.

Condusă de Muzeul American de Istorie Naturală, o echipă de cercetători a investigat dispariţiile din cretacicul târziu a mai multor grupuri de dinozauri, din perspectiva variaţiei structurii corpului sau disparităţii morfologice.

"Au întrerupt erupţiile vulcanice bruşte sau impactul unui asteroid, existenţa dinozaurilor în perioada lor cea mai propice?" a întrebat autorul principal al studiului, Steve Brusatte, de la Universitatea Columbia într-un comunicat de presă.

"Am constatat că problema era mult mai complexă decât atât, şi că poate nu a fost cauzată de o catastrofă bruscă, cum este adesea descris."

Anterior, studii similare au estimat schimbări în numărul anumitor specii, dar studiul fosilelor poate fi înşelător.

"În locurile unde s-au format mai multe roci şi fosile, ca în Marile Câmpii din America, veţi găsi mai multe specii", a explicat Brusatte. "Am vrut să depăşim în acest studiu o simplă numărare a speciilor."

Echipa a analizat şapte grupuri de dinozauri, care includeau aproape 150 de specii. Ei au descoperit că dinozaurii erbivori mari, cum ar fi ceratopsidul şi hadrosaurul, au suferit din cauza unui declin al biodiversităţii în ultimii 12 milioane de ani ai Cretacicului.

În acelaşi timp, trei tipuri de dinozauri au suferit puţine schimbări în biodiversitate sau chiar o mică creştere, şi anume cei carnivori (coelurosaurul şi tyrannosaurul), cei erbivori mici (ankylosaurul şi pachycephalosaurul), şi erbivorii gigant, cum ar fi sauropodul, care avea doar abilităţi de mestecat primare.

Cu toate acestea, localizarea geografică a fost un factor agravant, din moment ce hadrosaurii masivi au dat dovadă de o disparitate variabilă în funcţie de locaţie – biodiversitatea din America de Nord a scăzut în timp ce cea din Asia se poate să fi crescut.

"Aceste calcule ale disparităţii oferă o imagine mai nuanţată a ultimilor 12 milioane de ani din istoria dinozaurilor", a afirmat Brusatte. "Spre deosebire de modul în care sunt adesea percepute lucrurile, Cretacicul Târziu nu a fost o "lume pierdută" statică, întreruptă violent de impactul cu un asteroid."

"Unii dinozauri au suferit schimbări dramatice în această perioadă, iar numărul dinozaurilor erbivori mari pare să fi intrat în declin de multă vreme, cel puţin în America de Nord."

Oamenii de ştiinţă cred că fosilele din America de Nord nu pot fi un indiciu pentru toate modelele globale, din cauza schimbărilor geologice extreme care au avut loc acolo, în comparaţie cu alte continente.

În plus, nu se ştie dacă dinozaurii aflaţi deja pe cale de dispariţie ar fi rezistat, chiar în absenţa unei coliziuni cu un asteroid.

"Chiar dacă au existat diferenţe între anumite specii de dinozauri sau dacă fauna regională ar fi fost în declin, aceasta nu înseamnă automat că dinozaurii erau condamnaţi la dispariţie", a concluzionat Mark Norell, preşedintele diviziei de Paleontologie a Muzeului.

"Diversitatea dinozaurilor a fluctuat de-a lungul Mezozoicului, iar scăderile sau creşterile între două sau trei intervale de timp nu pot fi considerate demne de remarcat în contextul întregii istorii de 150 de milioane de ani a grupului."

Studiul a fost publicat în Nature Communications pe 1 mai