Nu învăţaţi germana, nu primiţi ajutoare sociale: o familie turcă se luptă în justiţie cu cerinţa autorităţilor de a învăţa germana

Imhan K., o femeie de origine turcă din Germania, a rămas fără o parte din ajutoarele sociale primite din partea statului german, după ce soţul său a refuzat să o lase să meargă la cursurile de limbă germană. În prezent, o instanţă trebuie să decidă dacă imigranţii pot fi obligaţi să înveţe limba germană şi să adopte obiceiurile occidentale, relatează Der Spiegel.

După trei ani şi jumătate de luptă în instanţă, cazul nu pare să se apropie de final. Oficial, lupta se poartă asupra unei sume de 290,70 de euro. Familia K., identificată astfel pentru a i se proteja intimitatea, este formată din etnici turci care trăiesc în Germania. Ei susţin că statul german le datorează bani, însă, în realitate, cazul are în centrul său o problemă de principiu.

Potrivit Der Spiegel, întrebările aflate în centrul disputei sunt: Pot fi imigranţii obligaţi să înveţe limba germană? Trebuie să le fie tăiate ajutoarele sociale celor care refuză? Sau, privit dintr-un alt punct de vedere, pot imigranţii care trăiesc din ajutoare sociale să refuze să se integreze în societate sau pot trăi ca un grup aflat pe o insulă, fără obligaţii sociale?

Cazul familiei K. este tipic pentru problemele cu care se confruntă autorităţile germane în ceea ce priveşte imigranţii din ţări precum Turcia, care nu doresc să se integreze, comentează Der Spiegel.

Refuzul doamnei K. de a învăţa germana zădărniceşte eforturile depuse de oraşe din Germania, care oferă cursuri gratuite de limbă germană, în special pentru imigrantele musulmane, cu scopul de a le ajuta să scape de izolarea adesea impusă de propriile lor familii. Oraşul Frankfurt, spre exemplu, oferă sute de astfel de cursuri, în cadrul programului 'Mommy's Learning German', destinate în primul rând femeilor din Turcia.

Potrivit unui studiu realizat de Biroul Federal german pentru Migraţie şi Refugiaţi, aproximativ 70% din turcoaicele stabilite în Germania nu au avut niciodată o profesie. Multe lucrează de dimineaţa până seara în casă, iar unele dintre ele ies foarte rar afară din casă. Altele, cum ar fi Imhan K., pot spune doar câteva cuvinte în germană, după zeci de ani petrecuţi în Germania şi sunt complet dependente de ajutorul celorlalţi în viaţa de zi cu zi.

În condiţiile în care doamna K. a respins oferta de a învăţa germana, biroul pentru ocuparea forţei de muncă din Weilburg a decis să îi taie femeii, mamă a şase copii, 30% din ajutoarele sociale, timp de trei luni, respectiv câte 96,90 de euro pe lună mai puţin. Autorităţile au subliniat că tăierea nu trebuie înţeleasă ca o pedeapsă, ci mai degrabă 'ca o sancţiune economică pentru a genera o schimbare de comportament de natură preponderent educativă'.

Domnul K. a fost însă indignat de decizia autorităţilor şi a refuzat să cedeze. El cerut avocatului său să dea în judecată autorităţile în numele soţiei sale - adăugând încă un caz la statisticile care indică că instanţele care judecă cazurile sociale din Germania se confruntă cu circa 200.000 de solicitări împotriva reducerilor de ajutoare.

Deşi aproape jumătate dintre aceste solicitări au în cele din urmă de succes, familia K. a fost refuzată. Potrivit hotărârii instanţei din Wiesbaden, capacitatea de a vorbi şi a scrie în limba germană este o condiţie esenţială pentru integrarea permanentă pe piaţa muncii. Prin urmare, doamna K. ar fi trebuit să înveţe limba germană. Cu alte cuvinte: Dacă doriţi ajutoare sociale, trebuie să învăţaţi limba germană.

Curtea a respins argumentul că doamna K. nu a avut timp să participe la lecţiile de germană pentru că se ocupă de casă şi de curăţenie. Instanţa a argumentat că soţul său ar fi trebuit să o ajute, mai ales că, fiind şomer, acesta nu ar fi avut 'nicio problemă' să îşi asume unele dintre atribuţiile femeii.

Însă Ismail K. nu a înţeles raţionamentul autorităţilor. Deşi trăieşte în Germania de 24 de ani, K. a păstrat privilegiile patriarhale ale ţării în care s-a născut. Ar fi trebuit el - capul familiei - să se ocupe de copii? Trebuia el să facă cumpărăturile sau poate chiar să gătească?

Acesta este rolul femeii, a insistat domnul K. Şi în orice caz, el este prea bolnav să facă acest lucru, chiar dacă ar vrea. Atunci când domnul K. a prezentat un certificat medical în care a pretins că nu poate avea grijă de copii din cauza unor 'probleme emoţionale', instanţa a respins certificatul, descriindu-l ca pe 'un simplu certificat de comoditate'.

Chiar dacă cazul priveşte o sumă relativ mică - mai puţin de 300 euro - avocatul familiei, Florian Wurz, a depus un recurs, citând un caz similar din 2007, atunci când o curte de apel a anulat o hotărâre a unei instanţe inferioare, care a respins o cerere a unui solicitant de ajutoare.

Indiferent ce va decide Curtea regională pentru cazurile de asistenţă socială din landul Hesse, copiii lui K. sunt acum suficient de mari pentru a se întreba dacă vor să rămână în Germania. Trei dintre aceştia sunt deja adulţi şi au optat pentru cetăţenia turcă. Ei s-au căsătorit cu persoane din interiorul cercului lor de prieteni turci şi au puţine contacte cu familiile germane.

Acest fapt este mai puţin neobişnuit decât s-ar crede, indică Der Spiegel. Un sondaj realizat de o firmă de sondare a opiniei publice cu sediul la Berlin a constatat că aproximativ 62% dintre imigranţii turci preferă să trăiască printre conaţionalii lor - o proporţie cu mult mai mare decât o indicau sondajele anterioare. În plus, doar 15% consideră Germania singura lor ţară de origine, în timp ce 45% doresc să se întoarcă în Turcia la un moment dat.