Ne-a făcut tehnologia să ne temem de linişte?

"Mi-e teamă când nu se aude niciun zgomot în camera mea", îmi scrie unul dintre studenţii mei într-un e-mail. "Se pare că nu pot suporta liniştea", scrie un altul.

Zgomotul la care se referea primul student este zgomotul de fond produs de televiziune, radio şi muzică, plus o multitudine de medii sociale şi curiozităţi on-line. Iar liniştea la care se referă cel de-al doilea student este o lume lipsită este un astfel de zgomot de fond.

Bazându-ne pe şase ani (2007-12) de observare a 580 de studenţi, se poate susţine în mod rezonabil că nevoia lor de zgomot şi lupta lor cu liniştea este un comportament învăţat.

Dorinţa lor pentru zgomotul de fond generat de diverse medii este dobândită mai mult de la părinţi şi bunici decât din relaţia lor nouă cu mass-media socială.

În acest sens, sfaturile excelente ale lui Larry D. Rosen privind modul în care profesorii pot trata anxietatea socială a studenţilor – cum ar fi introducerea unor pauze de un minut faţă de orice mijloace tehnologice – nu ar trebui confundate cu problemele legate de nevoia aceloraşi studenţi pentru zgomot de fond.

Cu mici excepţii evidente, părinţii au moştenit şi ei această nevoie pentru zgomotul de fond: "Bunicii mei ţin televizorul deschis practic tot timpul", observă un student.

Nu este de mirare când un alt student scrie, "televizorul a fost pornit dimineaţa devreme de părinţii mei pentru a urmări ştirile şi lăsat pornit ... chiar şi când nimeni nu se uita la el".

Pentru toţi cu excepţia unuia din cei 580 de studenţi, în casa lor exista un radio sau un televizor înainte de a se naşte. Pentru majoritatea studenţilor, în casa familiei exista şi cel puţin un computer înainte să se fi născut. Într-adevăr, în acest an am avut prima studentă care nu îşi poate aminti primul telefon mobil al familiei sale.

Începând din copilărie, sunetul constant al diverselor medii ne-a oferit un zgomot de fond, fie că era vorba de căruţ, grădiniţă, şcoală sau universitate. Nu este de mirare că mulţi dintre studenţii mei se simt agitaţi şi stânjeniţi când nu există cel puţin un mediu care să furnizeze un zgomot de fond.

Astfel de zgomot de fond confirmă observaţiile lui Bill McKibben privind al Treilea Părinte.

Adeseori, un al treilea părinte (fie că este vorba de un mediu analog sau digital) vorbeşte studentului mai des decât părinţii lui biologici. După cum a remarcat un participant, "zgomotul televiziunii şi comunicării pe Facebook mă ajută să mă simt mult mai aproape de oameni".

În general vorbind, studenţii mei îmi spun că nu pot 'funcţiona' în linişte. După cum a explicat unul dintre ei: "am început să scriu un proiect în bibliotecă şi a trebuit să mă întorc în camera mea câteva minute mai târziu pentru a-mi lua ipod-ul, deoarece biblioteca mi s-a părut a fi un spaţiu cu atât de multă linişte încât nu mă puteam concentra în mod corespunzător!"

Nu doar liniştea din biblioteci a fost considerată deranjantă de către studenţi. După ce a mers acasă, la ferma familiei sale, o studentă a observat că îi era greu să meargă până la un baraj fără ipod.

Când studenţii au primit instrumentele necesare pentru a reflecta asupra consumului lor de mediu, aceştia au început să recunoască natura zgomotului de fond. După ce au completat foile lor de calcul, studenţii au fost rugaţi să petreacă o oră plimbându-se, relaxându-se şi/sau citind într-un loc liniştit. Acesta este momentul din cadrul proiectului când studenţii au tendinţa să descopere relaţia lor cu liniştea:

"Lipsa de zgomot m-a făcut să mă simt inconfortabil, părea să prevestească ceva rău", a observat un student. Un altul a spus că "probabil din cauză că diferite medii ne înconjoară astăzi în mod constant, ne temem de pace şi linişte".

Să fie oare zgomotul de fond şi nu conţinutul discret al fiecărui portal media ceea ce creează percepţia de bunăstare despre care îmi scriu studenţii mei?

Oricum, este clar că studenţii (şi fără îndoială multe alte persoane) s-au obişnuit cu zgomotul de fond, care a devenit o caracteristică a vieţii moderne.

Cum stă situaţia în cazul dvs: vă temeţi de linişte?

Acest articol a fost publicat iniţial în The Conversation.