”Modelul” China dăunează lumii

"Neo-colonialismul" chinez a devenit un subiect popular din nou, când şeful Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping, a vizitat Africa la mijlocul lunii martie.

Neo-colonialismul Chinei se manifestă cel mai pregnant atunci când Republica Populară Chineză, care exploatează resursele Africii, neglijează impactul industriei asupra mediului, iar pe de altă parte nu se jenează să facă dumping de produse industriale ieftine în Africa.

Dezvoltarea economică a Chinei a adus puţine oportunităţi de angajare pentru africani. Ce e mai rău, politica Chinei de "ajutor financiar necondiţionat" şi "ne-amestec în treburile interne", a distrus modelul ţărilor occidentale de oferire de ajutor doar atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii politice, democratice, etc. Acest lucru a slăbit controlul care poate fi excercitat din exterior, asupra unor dictatori africani.

Motivul pentru creşterea virală a neo-colonialismului Chinei în Africa este determinat de faptul că oamenii de afaceri chinezi au introdus elementul specific al modelului chinez - complicitatea guvernului cu mediul de afaceri - în Africa, folosind mita pentru a câştiga drepturile de exploatare minieră şi de a intrara pe piaţă.

Alimentate de mită şi corupţie

La scurt timp înainte de vizita lui Xi în Nigeriei, Lamido Sanusi, guvernatorul băncii centrale a ţării, a criticat China în Financial Times al Marii Britanii, acuzând Beijijng-ul că ia materii prime din Africa şi le vinde prelucrate înapoi în Africa, precizând că economia chineză nu vine în Africa nu pentru interesele Africii, ci pentru cele proprii.

"Aceasta este esenţa colonialismului", a declarat Sanusi, adăugând: "Este un factor care contribuie semnificativ la de-industrializarea şi la subdezvoltarea Africii".

Preşedintele Africii de Sud, Jacob Zuma, a avertizat în 2012 că structura schimburilor comerciale dintre Africa şi China este "nesustenabilă pe termen lung".

Dar astfel de plângeri ale guvernelor africane sunt rare, pentru că beneficiile pe care le obţin şefii statelor sunt adesea legate de companiile chineze, în diverse moduri. Cele mai multe obiecţii provin de la grupurile de la nivel local.

Organizaţia anti-corupţie Transparency Internaţional a efectuat un sondaj cu 3.016 directori executivi întrebându-i despre percepţiile lor relativla mediul de afaceri din 28 de ţări, cu care aceştia avuseseră legături comerciale.

Pe baza ratingurilor privitoare la cât este de probabil ca firmele din fiecare ţară să dea mită în străinătate, a fost calculat un Indice al Plătitorilor de Mită (IPM) pentru fiecare ţară, prin care se reflectă nivelul corupţiei percepute de afacerişti. China a primit al doilea cel mai mic IPM, indicând a doua cea mai mare probabilitate de corupţie - după Rusia.

IPM a acoperit 19 sectoare şi a inclus ţări şi regiuni din toate zonele cheie din lume. De asemenea, raportul IPM din 2011 a sugerat că industriile mari controlate de guvern, infrastructura, construcţiile, petrolul şi gazele naturale - sunt cele mai sensibile la corupţie.

Guvernul chinez a respins raportul IPM, însă realitatea demonstrează că mita şi corupţia au fost motorul expansiunii economice de peste hotare a Chinei.

Între 2008 şi 2012, Consiliul de Sancţionare al Băncii Mondiale a plasat 14 firme şi persoane fizice chineze pe "lista entităţilor sancţionate" pentru fraudă şi corupţie. Lista conţine firmele cărora le este interzis să mai primească vreun contract de finanţare din partea Băncii Mondiale pentru doi până la opt ani.

În 2009, firma de minerit Metallurgical Group Corp, aparţinând statului chinez, a fost acuzată de mituirea ministrului afgan al minelor cu 30 de milioane de dolari, pentru a câştiga contractul privind cel mai mare proiect de dezvoltare al ţării.

La 19 martie 2013, directorilor executivi ai filialei mongole a gigantului chinez din domeniul telecomunicaţiilor ZTE au fost investigaţi pentru corupţie. Produsele şi serviciile ZTE sunt prezente în peste 140 de ţări. În februarie, ZTE a fost acuzat de mituirea oficialilor din Kenya pentru a câştiga un contract cu guvernul.

În Algeria, directorii ZTE au fost condamnaţi la 10 ani de închisoare după ce au fost judecaţi pentru corupţie în iunie 2012.

Cea mai mare parte a investiţiilor chineze din Africa se regăseşte în proiectele de infrastructură publică, minerit şi construcţii şi în aproape toate cazurile, firme din China şi-au deschis drumul folosind mita. Dar de ce au doar câteva dintre aceste cazuri au fost mediatizate?

Kong Xiangren, oficial al Ministerului Chinez de Supraveghere, a explicat în anul 2010: "Multe cazuri de mită ne-au atras atenţia şi au fost investigate după ce au fost descoperite de către guvernele locale din Statele Unite sau Europa, în special cele care implică corupţia la nivelul afacerilor internaţionale (....) Acest lucru se datorează faptului că activităţile de mituire au fost bine ascunse".

Boicotaţi "Modelul China"

Richard Dowden, director al Societăţii Africane Regale, din Marea Britanie, a subliniat la un moment dat faptul că statul chinez este mai mult decât pregătit să trateze cu ţările africane care sunt conduse de regimuri dictatoriale, deoarece regimului comunist îi face plăcere să colaboreze cu cei de aceeaşi speţă.

Cercetătorul antreprenor chinez He Yifan, l-a citat pe blogul său pe liderul filialei unei companii de construcţii din străinătate care preciza că în Nigeria corupţia se face în mod deschis. Când oficialii fac bugetul pentru proiecte, aceştia includ mita ca parte din buget. Acest lucru este exact pe placul oficialilor corupţi din China.

Dictatori africani conduşi de interesele proprii nu vor întrerupe "diplomaţia resurselor" cu China pentru că au câştigat beneficii uriaşe din ea.

Ajutorul chinez pentru Africa - furnizat de diferite niveluri de organizaţii guvernamentale, inclusiv Ministerul de Comerţ şi alte ministere şi birouri de la nivel de provincie - este extrem de lipsit de transparenţă.

Oficialii de rang înalt au, de asemenea, bugete "flexibile" atunci când merg în vizită în străinătate. Astfel încât suma totală a ajutorului este foarte greu de stabilit. Acest lucru a acoperit corupţia la ambele capete.

Dar din ce în ce mai mult africanii devin tot mai potrivnici faţă de "salvatorul din est". Ei se plâng de lipsa de consideraţie a firmelor chineze faţă de ecologia locală. Mineritul şi exploatarea forestieră deteriorează grav ecologia.

În plus, nerespectarea normelor de siguranţă a angajaţilor de către firmele chinezeşti a provocat accidente frecvente şi pierderi de vieţi. Au existat chiar cazuri de angajatori din China care au ucis muncitori africani.

Companiile africane se plâng, de asemenea, că subvenţiile mascate primite de companiile din China de la guvernul chinez, reduce drastic şansele firmelor africane de a face concurenţă. De asemenea, au fost raportate unele accidente ca urmare a construcţiei de proastă calitate de drumuri şi spitale făcute de chinezi. Şi lista continuă.

În ciuda unei astfel de istorii teribile, firmele chineze sunt în continuă creştere în Africa, pentru că mituiesc oficialii şi inspectorii locali pentru a scăpa de pedepse. Produsele lor, de la alimente la poduri şi drumuri, sunt de multe ori nesigure, dar de multe ori aceste firme mituiesc oficiali sau judecători pentru a evita sancţiunile în cazuri în care se primesc plângeri din partea consumatorilor sau a activiştilor pentru protecţia mediului.

Puţini chinezi s-ar îndoi de credibilitatea celor de mai sus, deoarece companiile chineze practică acelaşi model şi în China. Afacerile sunt conduse prin complicitate cu guvernul şi prin mituirea oficialilor pentru a obţine oportunităţi de afaceri şi protecţie politică.

Ei nu se dau în lături de la nimic, deteriorează mediul, generează numere false ale PIB-ului, îşi conduc locurile de muncă cu măsuri de siguranţă proaste, nu iau în considerare securitatea lucrătorilor şi îşi exploatează angajaţii ca pe nişte mijloace de producţie. Aici, de asemenea, produsele lor, de la alimente la poduri şi drumuri, sunt de multe ori nesigure, dar prin mituirea oficialilor sau a judecătorilor, ei evită pedeapsa.

Modelul chinez, marcat de corupţie, exploatarea resurselor, precum şi nerespectarea mediului şi bunăstării oamenilor, a fost răspândit în întreaga lume prin investiţiile de peste hotare.

Ecuador este pe cale să experimenteze acest gust amar pentru că guvernul său intenţionează să vândă o treime din jungla Amazonului unei companii de petrol din China. Şapte triburi locale se luptă împotriva acestui plan. Mi-aş dori ca populaţia Ecuadorului să înveţe din lecţiile Africii şi să nu lase firmele chineze să intre.

După ce a fost implementat în China de aproape 30 de ani, modelul chinez a generat un PIB sângeros şi toxic prin abuzul mediului şi al viitorului poporului chinez şi a făcut din China cel mai mare "leagăn" al miliardarilor din lume precum şi ţara cea mai poluată, cu rate ridicate de cancer.

Zhu Houze, şeful propagandei din China între ani 1985-1987, a avertizat de pe patul de moarte că modelul Chinei nu ar trebui să fie răspândit în străinătate. "Acest model a făcut rău unui număr de peste un miliard de chinezi. Noi nu putem merge să facem rău altor ţări", a declarat acesta.

China se bazează acum foarte mult pe resursele externe. Ea trebuie să renunţe la modelul actual, pe care lumea îl găseşte ofensator, folosit în scopul de a obţine resurse. În caz contrar, într-o zi lumea civilizată se va uni impotriva Chinei şi o vor boicota.

He Qinglian este un proeminent autor şi economist chinez. În prezent stabilită în SUA, ea a scris "Capcanele Chinei" în care se referă la corupţia din reforma economică a Chinei din anii 1990 şi "Ceaţa cenzurii: Controlul Mass-Media din China", care se referă la manipularea şi restricţiile presei. Ea scrie în mod regulat despre probleme sociale şi economice din China contemporană.