Misterul pietrelor de la Stonehenge sporit de noi descoperiri

Noile descoperiri arheologice de la nord de Stonehenge, generează mai multe întrebări decât răspunsuri asupra motivului pentru care a fost construit faimosul monument şi despre importanţa sa ca loc de cult preistoric.

La sfârşitul anului trecut, două cavităţi, fiecare cu un diametru de aproape 5 metri şi o adâncime de peste 1 metru au fost identificate de o echipă de arheologi de la universităţile din Birmingham, din Bradford şi de la Institutul de Prospectare Arheologică şi Arheologie Virtuală Ludwig Boltzmann, din Viena, informează The Independent. Nu au fost efectuate excavaţii propriu-zise, arheologii folosind tehnici geofizice moderne, de imagistică şi recreare virtuală, pentru scanarea solului până la o adâncime de 2 metri.

Locaţiile celor 2 descoperiri sunt semnificative pentru că se află la estul, respectiv vestul, unei împrejmuiri dreptunghiulare de piatră, numită Cursus. Despre acest aranjament, lat de 100 de metri şi lung de peste 2 kilometri şi jumătate, s-a crezut iniţial că nu ar avea vreo legătură directă cu ansamblul de la Stonehenge. Motivul? A fost construit cu peste 500 de ani înaintea acestuia. Astfel de formaţiuni, cel din regiunea Stonehenge nu este singurul din Marea Britanie, datează din neolitic şi se crede că ar fi fost calendare astronomice. Alte teorii spun că ar fi reprezentat zone tampon între spaţiile agricole şi cele de cult religios. Teorii cum că ar fi fost locul unor ritualuri de sacrificare a animalelor au mai fost propuse. Există dovezi pentru oricare din cele 3 variante, fiind foarte probabil ca rolul „cursus-urilor”, cum sunt denumite formaţiunile, să fi fost unul complex.

Revenind la noile descoperiri, arheologii au găsit că acestea s-ar alinia perfect cu răsăritul, respectiv apusul soarelui la data solstiţiului de vară, cea mai lungă zi din an. Pentru aceste potriviri, esenţial este ca Stonehenge să fie originea de unde se observă. Monumentul în sine devine astfel doar o parte dintr-un tot unitar ce conţine mai multe locuri de cult, unde activităţi şi ritualuri complexe erau îndeplinite.

„Este pentru prima dată când am văzut ceva de acest fel la Stonehenge şi se oferă o înţelegere mult mai sofisticată despre cum aveau loc ritualurile din Cursus şi din împrejurimi.”

„Alte activităţi au fost îndeplinite la alte locuri ceremoniale la o mică depărtare. ” a comentat profesorul Vince Gaffney , liderul de proiect de la Centrul IBM pentru Tehnologie Vizuală şi Spaţială de la Universitatea din Birmingham, citat de Discovery News.

O altă concordanţă scade foarte mult şansele ca totul să fie doar o mare coincidenţă. Dacă se porneşte de la estul Cursus-ului şi se merge spre vest, în jurul amiezii se ajunge la mijlocul distanţei, când soarele se aliniază cu centrul Stonehenge. Paralelismul între mersul soarelui pe cer şi mersul omului pe pământ este evident, fapt ce a determinat pe arheologi să creadă că drumul de-a lungul Cursus-ului ar fi reprezentat ruta unei procesiuni religioase în ziua solstiţiului de vară.

Ca o primă concluzie, Stonehenge şi celelalte monumente din împrejurimi ar fi fost locurile unui ritual, multilateral, de venerare a soarelui. Este un fapt cunoscut că populaţia preistorică din zonă era majoritar formată din fermieri, a căror viaţă de zi cu zi depindea direct de cunoaşterea anotimpurilor şi implicit a diferitelor evenimente solare.

O a doua concluzie este însă mai importantă şi dă peste cap ceea se credea până acum despre Stonehenge. Cum formaţiunea Cursus-ului precede Stonehenge cu peste 500 de ani dar totodată conţine referiri clare la acesta, rezultă în mod firesc că locaţia a fost importantă şi înainte de construirea monumentului. Alinierile astronomice nu sunt posibile dacă cei care au gândit planul Cursus-ului nu au ţinut cont de locaţia viitorului monument Stonehenge. Astfel, întreaga zonă capătă o semnificaţie aparte,doar intuită în prezent.

Studiul, ce a scos la lumină noile descoperiri, se va întinde pe o perioadă de 2 ani. Foarte multe lucruri rămân însă de explicat. Poate noile informaţii ce vor ieşi la iveală în perioada următoare, să mai elucideze din misterele construcţiei de la Stonehenge, pentru că ce se cunoaşte în prezent nu face decât să multiplice numărul întrebărilor.