Mineritul selenar este cu un pas mai aproape de realizare datorită unei noi descoperiri

Cercetătorii australieni au dezvoltat o substanţă care arată şi se comportă ca solul de pe suprafaţa Lunii şi poate fi amestecat cu polimeri pentru a crea un "beton selenar", o constatare care ar putea ajuta planurilor de construire a unor zone sigure de aterizare şi a unor mine pe Lună.

Mineralele valoroase numite pământuri rare, hidrogenul, oxigenul, platina şi combustibilul nuclear neradioactiv Heliu-3 (He-3) sunt abundente pe Lună. NASA şi alte agenţii spaţiale şi-au arătat interesul faţă de exploatarea mineralelor selenare, dar SUA încă trebuie să ratifice un tratat din 1984 care ar reglementa cu stricteţe exploatarea resurselor selenare.

Cu toate acestea, chiar dacă mineritul selenar ar fi permis, condiţiile de pe Lună sunt atât de diferite de condiţiile pământeşti, incât ar trebui inventate noi echipamente tehnice pentru a dezvolta resursele găsite acolo.

În plus, costul transportului materialelor realizate pe Pământ ar fi prohibitiv, forţând oamenii de ştiinţă să găsească moduri de a construi anumite echipamente folosind numai materialele găsite pe suprafaţa Lunii.

O echipă de cercetare condusă de Dr. Leonhard Bernold, profesor asociat de inginerie civilă la Universitatea din Noua Galie de Sud, a creat un simulant de sol selenar, care se aseamănă foarte mult cu probele aduse înapoi de astronauţii de pe Apollo.

Dr. Bernold a spus că un astfel de simulant este esenţial pentru testarea unor sisteme miniere selenare pe Pământ şi ar putea ajuta cercetătorii să dezvolte modalităţi de producere a betonului fără apă, folosind praf lunar - o componentă a suprafeţei Lunii cunoscută sub numele de regolit.

"Ştim acum o mulţime de lucruri despre proprietăţile mecanice ale regolitului pe Lună, astfel încât putem crea ceva care îl simulează. Am încercat să facem acest simulant în aşa fel încât să se potrivească cât mai mult posibil cu solul selenar", a explicat dr. Bernold.

Simulantul solului lunar al doctorului Bernold este alcătuit în principal din particule foarte fine de bazalt luate de la o carieră din Kulnura, pe coasta centrală a Noii Galii de Sud.

"Aceste particule sunt un produs secundar de strivire al bazaltului, care este folosit pentru producerea betonului sau asfaltului, dar sunt prea mici pentru a fi utile şi trebuie aruncate", a declarat Dr. Bernold.

"Pe Lună, aceste particule mici sunt abundente. Ele au fost create de meteoriţi mici care au lovit suprafaţa lunară cu viteză mare de-a lungul a milioane de ani, spărgând pietre mari în particule minuscule.

În plus, faţă de oferirea unei substanţe pe care tehnicile miniere pământeşti să poată fi testate, simulantul de sol poate fi amestecat cu polimeri pentru a crea un beton lunar”, a declarat Dr. Bernold.

"Astfel, putem găsi modalităţi de creare a unui material din resurse în circuit pentru a construi o zonă de aterizare pentru rachete pe Lună. Atunci când rachetele aterizează, ele îndepărtează solul fin, similar cu un aparat de sablat cu nisip", a spus el, adăugând că o aterizare bună pe lună ar reduce efectul sablării.

"Tot ceea ce expediem de pe Pământ va costa o grămadă de bani, aşa că vreau să fac cât mai multe posibil din materialul care este disponibil acolo, pe lună, din abundenţă."

Dr. Bernold, care a spus că NASA şi-a manifestat interesul faţă de constatările sale, va prezenta simulantul său în această săptămână, la Forumul Off Earth Mining, găzduit de Universitatea din Noua Galie de Sud.

Profesorul Andrew Dempster, director al Centrului Australian de Cercetare în domeniul Ingineriei Spaţiale (ACSER), de la Universitatea din Noua Galie de Sud , a declarat că un simulant de sol lunar ar putea ajuta cercetătorii să înţeleagă mai bine proprietăţile prafului lunar.

"Principala valoare a acestei lucrări are de a face cu faptul că solurile de pe lună sunt atât de diferite faţă de tipurile de soluri existente pe pământ şi de tipurile de maşinării miniere pe care le folosim aici", a spus el.

Pentru a indica cine are dreptul de proprietate asupra materialului extras de pe Lună vor fi necesare tratate internaţionale şi legi spaţiale speciale, a declarat Dr. Dempster.

"Am înţeles că există şi o dispută privind mediul, dar dacă vom reuşi să exploatăm mineralele de pe Lună, un asteroid sau alte planete, nu va exista niciun impact asupra mediului, cum e cazul impactului mineritului asupra biosferei locale. Este vorba de un mod de exploatare diferit - procesul de exploatare în sine nu produce niciun impact negativ asupra mediului", a afirmat el.

"Cu toate acestea, va trebui să se producă o cantitate mare de energie pentru a realiza asta."

Studenţii care au lucrat cu Dr Bernold studiază metode de adunare şi stocare a energiei solare într-o "baterie selenară", folosind materialele găsite pe Lună.