Metode de creştere a duratei vieţii care pot fi neeficiente - studii

Chiar dacă postul are unele beneficii pentru organism, unele informaţii despre el nu sunt întotdeauna bazate pe ştiinţă, ci uneori şi pe propagandă răstălmăcită. Studiile au descoperit că limitarea aminoacidului la 2 miligrame pe kilogram este într-adevăr necesar pentru a reduce numărul de kilograme şi a trăi mai mult. Însă mai puţină hrană poate promova uneori inflamaţia cronică.

Povestea pe scurt

• Studiile privind longevitatea au constatat că restricţia de Triptofan ajută la obţinerea celei mai mari prelungiri a duratei vieţii, urmată de restricţia de cisteină şi metionină. Triptofanul şi metionina sunt aminoacizi esenţiali, deci aveţi nevoie de o parte, dar necesarul zilnic al acestor aminoacizi este foarte mic.

• Cercetările arată că restricţionarea aportului zilnic de metionină la maximum 2 miligrame pe kilogram de greutate corporală poate inversa obezitatea la diabeticii obezi de tip 2.

• În timp ce studiile au arătat că restricţia calorică prelungeşte durata de viaţă, o privire mai atentă sugerează că nu postul în sine este benefic, ci mai degrabă restricţia de aminoacizi inflamatori. Mai puţină hrană înseamnă, de asemenea, că eşti expus la mai puţină endotoxină, care favorizează inflamaţia sistemică cronică.

• Suplimentarea cu gelatină şi/sau glicină, poate ajuta la contracararea degradării musculare la vârstnici. Cercetările arată că femeile cărora li se administrează 20 de grame de gelatină zilnic au un declin drastic al biomarkerilor pentru degradarea musculară.

• Amidonul rezistent poate hrăni bacteriile intestinale producătoare de endotoxine, favorizând astfel inflamaţia. Aşadar, evitaţi amidonul cu un nivel glicemic scăzut, inclusiv orezul sau cartofii fierţi şi răciţi, ovăzul semipreparat, mango verde şi bananele verzi.

Într-un podcast, Dr. Paul Saladino îl intervievează pe Georgi Dinkov despre beneficiile postului intermitent, riscurile carbohidraţilor, pericolele acizilor graşi şi cauzele profunde ale diabetului şi cancerului.

Dinkov este probabil cel mai erudit student al lui Ray Peat, care a murit în 2022, lăsând în urmă multe informaţii despre cum să optimizăm sănătatea biologică.

Restricţia de aminoacizi şi reducerea obezităţii

După cum a remarcat Saladino, o idee bine acceptată în cadrul teoriei longevităţii este aceea că pentru a trăi mult, trebuie să mănânci cât mai puţin posibil. Este practic o mentalitate de tipul "fără durere, nu câştigi", iar aceasta s-a transformat, de asemenea, în "mai multă durere, mai mult câştig". Dar este într-adevăr necesar să te înfometezi?

După cum veţi afla, răspunsul este nu. Nu trebuie să restricţionaţi caloriile. Puteţi obţine aceleaşi rezultate pur şi simplu prin restricţionarea anumitor aminoacizi inflamatori.

Potrivit lui Dinkov, studiile de longevitate au constatat că restricţia triptofanului ajută la obţinerea celei mai mari prelungiri a duratei vieţii, urmată de restricţia de cisteină şi metionină. Triptofanul şi metionina sunt aminoacizi esenţiali, deci aveţi nevoie de o parte, dar cercetările sugerează că necesarul zilnic al acestor aminoacizi este foarte mic. Dinkov explică:

"Un studiu efectuat pe persoane obeze cu diabet de tip 2 a constatat că dacă restricţionaţi aportul de metionină pe zi pentru a nu fi mai mare de 2 miligrame pe kilogram de greutate corporală [puteţi reduce obezitatea].

"Pentru cineva care cântăreşte 90 de kilograme, asta înseamnă aproximativ 200 de miligrame pe zi. Este o cantitate foarte mică, dar a fost suficientă pentru a acoperi necesarul de metionină şi a dus la rducerea obezităţii."

"S-a observat, de asemenea, că rata metabolică a subiecţilor reţinuţi a crescut. Aşadar, avem aici o altă constatare care contravine naraţiunii zilei, şi anume că dacă îţi creşti metabolismul, acest fapt va contribui la reducerea duratei de viaţă. Acest studiu a constatat că probabil nu este aşa, deoarece atunci când a crescut rata metabolică, aceşti oameni au devenit mai sănătoşi."

Paradigma "Fără durere nu există câştig" este probabil falsă

În mod interesant, cei ce au urmat o dietă vegană au sfârşit prin a se descurca cel mai rău. Aşadar postul, o dietă vegană şi practicarea de exerciţii fizice intense pot fi de fapt dăunătoare.

Potrivit lui Dinkov, în timp ce studiile au arătat că restricţia calorică prelungeşte durata de viaţă, o privire mai atentă sugerează că nu postul în sine este benefic, ci mai degrabă restricţionarea aminoacizilor inflamatori şi a amidonului nedigerat.

Mai puţină hrană nedigerată care ajunge în intestinul gros oferă mai puţin combustibil care să hrănească bacteriile de acolo şi reduce radical producţia de endotoxină (Lipopolizaharida - LPS) care promovează inflamaţia sistemică cronică.

"Din nefericire, mişcarea politică actuală din domeniul sănătăţii publice a preluat practic doar unul dintre mesaje şi a început să se folosească de el, pentru că este în beneficiul recomandării lor actuale, şi anume că trebuie să ne reducem drastic amprenta de carbon individuală", a afirmat Dinkov.

"Ei [ne spun să] mâncăm mai puţin, să facem mai multă mişcare şi să consumăm produse vegane, deoarece acestea sunt mult mai ieftin de produs. Marea majoritate a acestora sunt puternic subvenţionate. Puterile vor să mâncăm ceva ce controlează în totalitate.

"Dar dacă vă uitaţi la amprenta de carbon reală a unei anumite cantităţi de orez şi a unei anumite cantităţi de carne de vită, aceea a cărnii de vită este de fapt puţin mai mică. Deci, chiar şi acolo, mesajul nu este susţinut de dovezi. Aşadar, mesajul meu pentru ascultători este: "Nu vă torturaţi şi veţi trăi mult mai mult decât cineva care trece prin aceste exerciţii istovitoare de post şi veganism".

"Şi chiar dacă nu veţi trăi mai mult, vă veţi bucura de viaţă. Veţi fi mai plini de viaţă şi probabil vor fi şi mai mulţi ani în viaţa voastră, în comparaţie cu cineva care se torturează cu aceste lucruri."

Sintagma "Fără durere nu există câştig" este probabil falsă şi în cazul exerciţiilor fizice

Saladino subliniază, de asemenea, că cercetările arată că cinci minute de antrenament cu intervale de intensitate ridicată pe săptămână produc o condiţie cardiovasculară echivalentă sau mai bună decât o oră de alergare, şase zile pe săptămână.

"M-am gândit: «Wow! Asta chiar contrazice perspectiva noastră conform căreia trebuie să fac efort intens pentru a fi în formă»", spune Saladino. "Dar dacă poţi să faci un sprint timp de 30 de secunde pe zi, de câteva ori pe săptămână, şi să obţii o condiţie cardiovasculară semnificativă, asta este o extraordinar!"

"Şi dacă nu poţi face fizic un sprint, poţi să te urci pe o bicicletă statică şi să pedalezi foarte tare sau poţi pur şi simplu să urci trei etaje de scări. Îmi place acest concept. Este ca şi cum ai spune: «Nu trebuie să te epuizezi. Doar du-te şi fă un lucru greu timp de 20 de secunde, o dată pe zi.»"

Mai multe studii arată că exerciţiile fizice continue duc la reducerea ratei metabolice de bază şi veţi pierde masă musculară, care este indicatorul nr. 1 al morbidităţii şi mortalităţii.

"Când faci aceste exerciţii de mare intensitate, cred că principalul beneficiu - pentru că majoritatea sunt concentrice – este faptul că vei creşte numărul de mitocondrii din celulele tale. În cazul exerciţiilor epuizante efectuate pe o perioadă lungă de timp, nu creşteţi numărul de mitocondrii."

Ce este exerciţiul concentric? Exerciţiul concentric este contracţia muşchiului cu o sarcină, iar cel excentric este relaxarea muşchiului cu o sarcină. Aşadar, atunci când încordaţi bicepsul, de exemplu, porţiunea concentrică este atunci când flexezi muşchiul. Aceasta este mai benefică decât coborârea greutăţii, care este partea excentrică.

Proteinele sunt esenţiale pentru întreţinerea muşchilor

După cum a remarcat Saladino, mulţi dintre cei care studiază problema longevităţii (Dr. Ron Rosedale îmi vine în minte) recomandă, de asemenea, limitarea proteinelor, în special a proteinelor animale, dar adevărul este că pur şi simplu trebuie să aveţi suficiente proteine pentru a menţine masa musculară.

"Ei îi cam încurajează pe oameni să devină sarcopenici [slabi, dar cu depuneri de grăsime], iar dacă vă uitaţi la mulţi dintre aceşti experţi în longevitate, ei nu au o cantitate bună de masă musculară slabă în corp. Sunt destul de slabi şi de obicei au un pic de burtă."

"Aşadar, vreau să fie foarte clar pentru public. Cum împăcăm acest lucru cu înţelegerea faptului că metionina şi triptofanul, şi poate cisteina, ar putea fi aminoacizi problematici? Este vorba de a obţine suficientă glicină pentru a echilibra metionina, sau există un punct de echilibru pentru proteine?" întreabă Saladino.

Dinkov a răspuns:

"Când m-am apucat de asta, citeam un Blog numit Ergo-Log.1. Este publicat de un grup de culturişti din Olanda. Ei au descris un studiu în care şoarecii erau hrăniţi cu aminoacizi extra ramificaţi în proporţie de aproximativ 2% din aportul alimentar pe zi. Aceştia erau un surplus pe lângă ceea ce exista deja, iar acest lucru a crescut durata maximă de viaţă a şoarecilor cu aproximativ 15-20%. Asta înseamnă mult."

"Aşadar, acum ştim că aminoacizii cu catenă ramificată sunt în regulă. De fapt, sunt probabil benefici pentru noi, aşa că nu i-aş restricţiona pe aceştia. Pe majoritatea dintre aceştia îi puteţi obţine din alimentele de origine animală. Ei nu sunt atât de bine reprezentaţi în alimentele vegane. În alimentele vegane, obţineţi de fapt mult mai multă metionină şi, eventual, cisteină, dar nu atât de multe proteine care dezvoltă muşchii, glicină şi aminoacizi ramificaţi care previn sarcopenia."

"Aşadar, argumentul pentru consumul de alimente de origine animală este, pentru mine, foarte puternic. Cred că motivul pentru care trebuie să echilibrăm în zilele noastre dieta cu gelatină, este mai ales pentru faptul că nu mâncăm întregul animal. Dacă mănânci întregul animal, primeşti mult colagen."

Gelatina ajută la reducerea degradării musculare a persoanelor în vârstă

Dinkov trece în revistă cercetările care arată că femeile cărora li se administrează zilnic 20 de grame de gelatină au un declin drastic al biomarkerilor de degradare a muşchilor. Aşadar, gelatina a avut un efect anabolic. Un alt studiu a demonstrat că la persoanele în vârstă, proteinele alimentare nu reuşesc să declanşeze aceeaşi sinteză a proteinelor musculare care are loc la persoanele tinere.

Potrivit lui Dinkov, chiar şi la persoanele mai tinere, beneficiile aportului de proteine se limitează pentru majoritatea oamenilor la 35 de grame pe masă, deoarece organismul dumneavoastră nu poate utiliza mai mult. Peste această valoare, afirmă acesta, proteinele se descompun şi se transformă în glucoză, ceea ce nu vă doriţi. Vreţi ca proteina să fie folosită pentru scopul său principal, care este întăririrea muşchilor şi a oaselor.

Dinkov continuă:

"Acest studiu a observat că dacă le dai persoanelor în vârstă echivalentul a aproximativ 6 grame de glicină zilnic - şi, deoarece gelatina conţine aproximativ 40% glicină, asta însemna practic 12 până la 15 grame de gelatină - a fost restabilit imediat efectul anabolic al proteinei în muşchii lor."

"Consumul de glicină a redus numărul diferiţilor biomarkeri, fiind cunoscut faptul că aceştia sunt asociaţi cu degradarea muşchilor, în special factorul de necroză tumorală alfa (TNFa). Pe scurt, dacă reduceţi inflamaţia la o persoană în vârstă, acest lucru le restabileşte răspunsul anabolic la proteine."

Beneficiile aspirinei şi cărbunelui activ în ceea ce priveşte prelungirea vieţii

Dinkov analizează, de asemenea, modul în care inflamaţia cronică şi creşterea cronică a cortizolului care o însoţeşte cauzează slăbirea muşchilor sau sarcopenia la persoanele în vârstă. Acest lucru poate fi blocat, sugerează el, prin scăderea inflamaţiei, iar o modalitate de a face acest lucru este un regim zilnic cu aspirină. Aceasta va ajuta la scăderea cortizolului, ajutându-vă astfel să faceţi muşchi şi să nu rămâneţi într-o stare catabolică cronică.

Tabletele de cărbune pot fi, de asemenea, de ajutor. Dinkov trece în revistă studii care arată că dacă daţi animalelor cărbune activ, acestea îşi păstrează cea mai mare parte din masa musculară slabă şi arată relativ tinere chiar şi la vârste înaintate.

Cărbunele nu se absoarbe în fluxul sanguin, aşa că tot ce face se întâmplă în intestin. Dinkov bănuieşte că aceste beneficii sunt legate de faptul că acest cărbune activ absoarbe şi elimină endotoxinele din bacteriile intestinale. Acest lucru sugerează, la rândul său, că endotoxinele joacă un rol în procesul de îmbătrânire.

Argumentul împotriva amidonului rezistent

După cum a remarcat Saladino, nu doriţi ca alimentele nedigerate să se deplaseze în colon, deoarece aceasta este o modalitate ipotetică prin care puteţi creşte populaţiile de bacterii gram-negative dăunătoare care apoi cresc endotoxina sau LPS în sânge, provocând o cascadă de inflamaţii.

Acesta este argumentul principal al lui Dinkov împotriva amidonului rezistent. Mulţi oameni vor găti cartofii şi apoi îi vor răci, pentru a crea amidon rezistent. Unii mănâncă ovăz semicrud pentru acelaşi motiv. Dar acest lucru se poate întoarce împotriva dumneavoastră dacă aveţi bacterii care cauzează boli în intestin, deoarece amidonul rezistent poate hrăni aceste bacterii la multe persoane care au microbiomul intestinal nesănătos. Dinkov explică:

"Orezul şi cartofii, dacă sunt bine gătiţi, probabil că nu vor creşte prea mult endotoxina, deoarece vor fi absorbiţi înainte de a ajunge în colon."

"Acum, aţi putea avea o problemă [dacă luaţi] multe medicamente PPI [inhibitori ai pompei de protoni], cum ar fi medicamentele antiacide, deoarece reducerea producţiei de acid gastric deschide această cale pentru ca bacteriile să înceapă să colonizeze în intestinul subţire, iar acesta nu este un lucru bun."

"Aşadar, dacă aveţi [o creştere excesivă a bacteriilor din intestinul subţire sau SIBO], consumul de alimente bogate în amidon va fi probabil [problematic], chiar dacă sunt tipuri simple de carbohidraţi precum orezul alb şi cartofii. Dar dacă intestinul subţire este curat, cunosc o mulţime de oameni care pot prospera cu amidon dacă este bine gătit şi consumat cu puţin unt sau brânză, cu ceva grăsimi saturate."

"Cunosc alte persoane care nu pot consuma niciun fel de amidon, deoarece au imediat reacţia de înroşire. Încep să transpire foarte mult şi alte probleme, iar pentru mine acesta este un semn că au o reacţie endotoxică la amidon."

"Aşadar, nu strică să încercaţi, dar m-aş asigura că amidonul este bine gătit. Practic, orice bine va face amidonul rezistent, va avea efecte negative, respectiv prin hrănirea bacteriilor din colon."

Amidonul cu indice glicemic scăzut hrăneşte bacteriile rele

Pentru a rezuma punctul de vedere al lui Dinkov, alimentele bogate în amidon care sunt anunţate ca fiind "cu conţinut glicemic scăzut" pot fi mai rele decât alimentele obişnuite bogate în amidon, deoarece ajung să hrănească bacteriile rele care produc endotoxine în intestin. Dar ce se întâmplă cu efectele lor asupra insulinei?

Atunci când mâncaţi un amidon cu un nivel glicemic ridicat, cum ar fi orezul, sau mierea, insulina dumneavoastră va creşte temporar, ceea ce este normal. Cu condiţia să fii sănătos şi să nu ai rezistenţă la insulină, insulina ta va scădea apoi rapid la normal.

Atunci când mâncaţi amidon rezistent, nu veţi avea acelaşi răspuns ridicat al insulinei, dar veţi plăti pentru acest beneficiu prin creşterea nivelului de endotoxine, care conduce la inflamaţie. "Aşadar, aceste amidonuri rezistente care fac reclamă ca fiind cu indice glicemic scăzut, sunt alimentele pe care le-aş evita", spune Dinkov. Saladino adaugă:

"Cred că este important să supunem atenţei acest punct de vedere, că dacă oamenii caută amidon rezistent, ar putea dori să reconsidere această perspectivă. Am auzit oameni din domeniul sănătăţii care recomandă să mănânci mango verde şi banane verzi, sau fructe necoapte, iar eu mă gândesc că nu are niciun sens din punct de vedere evolutiv. De ce ai face asta? Nu vrei să obţii amidon rezistent."

"Această idee potrivit căreia carbohidraţii duc la rezistenţa la insulină nu este cu adevărat susţinută de literatura medicală. Niciunul dintre noi nu este un fan al siropului de porumb bogat în fructoză şi am prefera ca oamenii să mănânce alimente integrale bogate în nutrienţi, dar a sugera că mierea provoacă diabet este fals."

"A sugera că glucidele din cartofi provoacă diabet este fals. Atât eu, cât şi Georgi, credem că acizii graşi polinesaturaţi sunt cei care, pe termen lung, creează probleme la nivelul mitocondriilor."

Dezavantaje ale postului

În timp ce există beneficii certe ale postului, există şi unele dezavantaje, iar Saladino şi Dinkov trec în revistă ambele părţi ale acestei probleme. Potrivit lui Dinkov, principalul beneficiu al postului este reducerea endotoxinei provenite din alimentele nedigerate din colonul dumneavoastră.

Însă unii oameni nu se descurcă bine cu postul. El sugerează să faceţi o analiză a sângelui pentru a vă verifica raportul dintre cortizol şi DHEA. Dacă acest raport este mai mare de 0,5 în stare de post, atunci postul poate face mai mult rău decât bine, deoarece postul determină cortizolul să crească, iar când cortizolul creşte, suprimă DHEA.

Potrivit lui Dinkov, raportul dintre cortizol şi DHEA este unul dintre cei mai buni predictori ai longevităţii şi morbidităţii, aşa că, dacă acest raport este mai mare de 0,5, cu alte cuvinte, dacă începe să meargă în favoarea cortizolului, riscul de boli cardiovasculare, diabet şi boli neurologice creşte, iar riscul de cancer creşte şi el.

Dinkov citează cercetări care arată că niciun pacient cu cancer nu a avut un raport cortizol-DHEA sub 1,5, astfel încât pacienţii cu cancer au o pondere mare în favoarea cortizolului. "Se pare că cortizolul contribuie foarte mult la creşterea anumitor celule canceroase", spune el, "în special a celor care sunt greu de tratat". Un exemplu ar fi cancerul pancreatic, care este cunoscut pentru faptul că manifestă o mulţime de receptori corticoizi.

Un test similar, specific pentru bărbaţi, este raportul cortizol-testosteron, care ar trebui să fie în mod ideal sub 10. Studiile au arătat că bărbaţii cu tulburare de stres post-traumatic [PTSD] au un raport cortizol-testosteron care este de 30 sau mai mare.

"Aceste creşteri cronice ale cortizolului, care se vor datora postului, nu sunt bune pentru nimeni, dar o persoană mai tânără şi mai sănătoasă probabil că poate să reziste mai bine şi să beneficieze de reducerea endotoxinei", spune Dinkov. "Dar dacă sunteţi mai în vârstă, poate fi cel mai rău lucru pe care îl faceţi."

"Este cunoscut faptul că persoanele în vârstă devin fragile foarte repede chiar şi dacă sar peste o singură masă. Ele nu mănâncă foarte des, dar au nevoie de acea masă. Dacă nu le-o oferiţi, pot să slăbească foarte repede."

"Aşadar, în funcţie de persoană, postul poate să nu producă beneficiile dorite, iar multe dintre aceste beneficii probabil că le puteţi imita luând cărbune, reducând amidonul rezistent şi consumând mai mulţi carbohidraţi simpli, cum ar fi mierea şi sucul de fructe. Toate acestea ar obţine probabil acelaşi lucru în ceea ce priveşte raportul dintre cortizol şi DHEA, şi majoritatea oamenilor pot face asta.

"Într-adevăr, ceea ce face postul este să reducă inflamaţia endotoxinelor. Aşa că luaţi cărbune, luaţi nişte fibre insolubile - o lingură pe zi. Probabil că este mai mult decât suficient. Nu trebuie să vă torturaţi. Invariabil, oamenii care beneficiază cel mai mult de pe urma postului tind să fie mai tineri, mai slabi şi mai sănătoşi."

"Persoanele supraponderale sau cele mai în vârstă, practic peste 50 de ani, nu suportă bine postul. Un studiu a arătat că persoanele de peste 50 de ani care posteau o perioadă mare, după ce terminau postul, aveau un risc mult mai mare de a contracta o infecţie potenţial letală, probabil din cauza cortizolului care este imunosupresor."

Cum se aplică acest lucru atunci când se foloseşte postul intermitent (TRE - time-restricting-eating)

Aceste informaţii sunt importante şi pentru cei care folosesc postul intermitent, chiar dacă mâncaţi în fiecare zi şi nu postiţi zile sau săptămâni întregi. Dacă eşti inflexibil din punct de vedere metabolic, rezistent la insulină şi nu poţi trece cu uşurinţă de la arderea zahărului la arderea grăsimilor ca principal combustibil, atunci un program de post intermitent poate fi foarte benefic, iar acest lucru este valabil indiferent dacă urmezi o dietă ketogenică sau nu.

Cu toate acestea, odată ce vă recâştigaţi flexibilitatea metabolică, ceea ce poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, va trebui să vă măriţi intervalul de alimentaţie. Motivul este că atunci când vă privaţi corpul de glucoză prea mult timp, acesta va produce cortizol pentru a stimula ficatul să producă glucoză.

Acest cortizol crescut poate contribui la inflamaţia cronică şi la deteriorarea celulară. Prin urmare, odată ce nu mai sunteţi rezistent la insulină, cel mai bine este să variaţi intervalul de alimentaţie între 8 şi 12 ore şi să evitaţi să mergeţi mai jos sau mai sus de acest interval. De asemenea, cel mai bine este să evitaţi să mâncaţi înainte de răsăritul soarelui sau după apusul soarelui şi cu cel puţin trei ore înainte de culcare.

Autofagia prelungită poate avea consecinţe dăunătoare?

Este cunoscut faptul că postul poate declanşa autofagia, procesul pe care corpul dumneavoastră îl foloseşte pentru a curăţa celulele vechi şi defecte. Dar este autofagia prelungită numai benefică, sau pot exista şi dezavantaje? Dinkov comentează:

"Este posibil ca la un moment dat, autofagia indusă de post să devină dăunătoare? Ce se întâmplă dacă postiţi continuu? Părerea mea este că la un moment dat, organismul va reduce acest răspuns pur şi simplu pentru a conserva ţesutul."

"Există cel puţin un semnal în literatura de specialitate - şi nu înţelegem pe deplin acest lucru - că, probabil, prea multă autofagie ar putea duce la remodelare cardiacă negativă. Este poate chiar ca un fel de lucru de tip pre-canceros.

"De fapt, există acum mai multe studii în care se folosesc medicamente care blochează autofagia, mai ales în tractul gastrointestinal. Cred că celulele de acolo au nevoie de energie şi dacă nu le oferiţi energie prin hrană, ar putea ajunge să se consume între ele, acesta nefiind neapărat un lucru bun."

"Aceasta este de fapt una dintre caracteristicile de bază ale cancerului. Un studiu pe care l-am postat pe blogul meu în urmă cu câteva luni a arătat că celulele canceroase se pricep foarte bine la devorarea mitocondriilor celulelor sănătoase din jurul lor. Aşadar, nu ştim suficient de multe despre acest proces pentru a-l stimula dincolo de linia de bază."

"Studiile au arătat că autofagia se declanşează dacă ai cel puţin trei sau patru ore între mese, aşa că nu cunosc un motiv sau un argument bun pentru care ar trebui să o mărim dincolo de acest interval, pentru că altfel putem crea procese catabolice care la un moment dat ar putea scăpa de sub control. Cancerul este unul dintre aceste lucruri".

Mai multe informaţii

Saladino şi Dinkov acoperă o gamă largă de subiecte, printre acestea fiind potenţialele pericole şi dezavantaje ale metforminei, un medicament antidiabetic promovat în unele cercuri de sănătate ca fiind un medicament pentru longevitate. Dinkov sugerează că beneficiile primare ale metforminei pot fi obţinute şi din aspirină sau niacinamidă, care sunt mai puţin riscante.

De asemenea, ei trec în revistă rolul acidului linoleic omega-6 şi al altor grăsimi polinesaturate în diabet, un aspect pe care l-am analizat şi eu în articole anterioare.

Publicat iniţial la 28 aprilie 2023, pe Mercola.com