Unele persoane trăiesc experienţe surprinzătoare în pragul morţii [Studii]

Aflaţi în pragul morţii, mulţi oameni au fost martori ai unor experienţe extraordinare, pătrunzând în enigmaticul domeniu al experienţelor aproape de moarte (near-death experiences / NDE).

Un sondaj Gallup din 1991 a relevat că un procent impresionant de 5% din populaţia adultă americană a întâlnit aceste fenomene.

În 2019, un studiu care a implicat peste 1.000 de participanţi din 35 de ţări diferite a descoperit că 10% dintre ei au avut experienţe în apropierea morţii.

Interacţiunea dintre conştiinţă şi creierul aflat în agonie continuă să captiveze cercetătorii din întreaga lume, care încearcă să afle mai multe despre ceea ce se află dincolo de pragul vieţii.

Creierul uman aflat în apropierea morţii poate experimenta o creştere a activităţii legate de conştiinţă

NDE-urile pot include experienţe extracorporale, întâlniri cu persoane dragi decedate, cu Divinitatea sau cu alte fiinţe spirituale, călătoria printr-un tunel sau un pasaj, retrospectiva vieţii şi sentimente de bucurie şi pace. Aceste experienţe sunt extrem de limpezi, chiar "mai reale decât realitatea", după cum susţine Jimo Borjigin, care deţine un doctorat în neurologie şi a condus echipa de cercetători de la Universitatea Michigan ce a publicat recent un studiu despre NDE în Proceedings of the National Academy of Science. Concluziile lor aduc lumină asupra relaţiei misterioase dintre creierul pacienţilor muribunzi şi conştiinţă.

Echipa de cercetători a analizat electroencefalogramele (EEG) a patru pacienţi aflaţi în moarte cerebrală, monitorizaţi prin EEG. După întreruperea suportului ventilator, doi pacienţi au prezentat o creştere a frecvenţei cardiace însoţită de o creştere notabilă a activităţii undelor gamma.

Se crede că undele gamma, cunoscute şi sub denumirea de oscilaţii gamma, sunt implicate în diverse procese cognitive şi sunt asociate cu funcţiile superioare ale creierului, inclusiv atenţia, percepţia, memoria şi conştiinţa. Undele gamma pot juca, de asemenea, un rol în coordonarea activităţii neuronale şi integrarea informaţiilor între diferite regiuni ale creierului.

În plus, această creştere a activităţii undelor gamma a fost observată în "zona fierbinte" a corelaţiilor neuronale ale conştiinţei din creier, situată la intersecţia lobilor temporal, parietal şi occipital în regiunea posterioară. Această zonă specifică a fost asociată cu fenomene precum visarea, halucinaţiile vizuale în epilepsie şi stările alterate de conştiinţă.

În timp ce doi pacienţi au prezentat anterior convulsii, nu s-a observat nicio activitate convulsivă cu o oră înainte de moartea lor. În schimb, ceilalţi doi pacienţi nu au prezentat o creştere similară a frecvenţei cardiace la întreruperea aparatelor de susţinere a vieţii şi nici o activitate cerebrală crescută.

Potrivit unui alt studiu publicat în Frontiers in Neuroscience, NDE-urile au fost asociate cu o sincronizare sporită a activităţii neuronale în intervalul de frecvenţă înaltă de 13-100 Hz, care joacă un rol în funcţiile cognitive precum percepţia, atenţia şi memoria.

Borjigin a formulat anterior ipoteza că procesul morţii ar putea stimula anumite regiuni ale creierului uman, oferind o privire asupra conştiinţei chiar şi după încetarea activităţii cardiace. Iar studiul recent le-a furnizat lui Borjigin şi colegilor săi dovezi preliminare care susţin această ipoteză.

Studiile asupra animalelor au arătat, de asemenea, revenirea conştiinţei în creierul unor pacienţi muribunzi

Activări similare ale undelor gamma au fost, de asemenea, înregistrate de echipa lui Borjigin şi în creierele animalelor muribunde, când apare o lipsă de oxigen în urma unui stop cardiac.

Într-un studiu din 2013, Borjigin şi colegii săi au descoperit că stopul cardiac a stimulat o serie bine organizată de evenimente EEG de înaltă frecvenţă în creierul şobolanilor muribunzi. Ei au concluzionat că în timpul experienţelor în apropierea morţii, are loc o sincronizare temporară şi notabilă a activităţii cerebrale la mamifere. Acest studiu sugerează că creierul mamiferelor are capacitatea de procesare internă sporită a informaţiilor chiar şi în starea de moarte clinică.

Pornind de la aceste descoperiri, într-un studiu din 2015, echipa a analizat evenimentele EEG din creierele şobolanilor supuşi asfixierii experimentale şi a descoperit că sufocarea a indus o creştere semnificativă şi prelungită a conectivităţii corticale, însoţită de o eliberare crescută a unui număr mare de neurotransmiţători până la apariţia bătăilor neregulate ale inimii. Mai mult, în timpul stopului cardiac, diverse aspecte ale activităţii corticale au prezentat de fapt o intensitate mai mare în comparaţie cu stările de veghe.

S-a descoperit, de asemenea, că asfixierea are capacitatea de a iniţia conectivitatea dintre creier şi inimă. În stadiile avansate ale sufocării, au existat dovezi ale comunicării electrice dezvoltate între cortexul cerebral şi inimă, în timp ce această conectivitate lipsea în stadiile incipiente. De asemenea, pe măsură ce condiţiile cardiace se înrăutăţeau, cu un ritm cardiac mai lent, intensitatea comunicării electrice dintre inimă şi creier creştea.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, o creştere semnificativă a timpului de supravieţuire atât a inimii, cât şi a creierului atunci când s-a blocat transmiterea motorie către inimă. Aceste constatări sugerează că direcţionarea intervenţiilor către fluxul de trasmitere al creierului ar putea fi o abordare eficientă pentru a prelungi supravieţuirea inimii şi a creierului în caz de asfixie.

Într-adevăr, viaţa ţi se poate derula prin faţa ochilor când mori

Fenomenul NDE, descris de unele persoane ca fiind o desfăşurare a evenimentelor din viaţa lor derulate înaintea ochilor, este numit "retrospectiva vieţii" sau "reamintirea vieţii". Un studiu din 2022, publicat în Frontiers in Aging Neuroscience, ar putea susţine acest tip de experienţă.

Subiectul studiului a fost un pacient în vârstă de 87 de ani, care a decedat în urma unui atac de cord, în timp ce era conectat la un aparat EEG. Acesta este primul studiu de acest fel care a măsurat activitatea cerebrală în timp real în timpul procesului de moarte la om.

Cercetătorii au observat că imediat înainte şi după încetarea funcţiei cardiace a pacientului, a existat o creştere a undelor gamma, implicate în recuperarea memoriei, precum şi modificări ale altor benzi de frecvenţă, cum ar fi undele delta, theta, alfa şi beta. În concluzie, ei au sugerat că o persoană aflată pe moarte ar putea experimenta crâmpeie de viaţă care îi trec prin faţa ochilor.

"Aceste descoperiri ne pun la încercare înţelegerea cu privire la momentul exact al sfârşitului vieţii şi generează întrebări ulterioare importante, cum ar fi cele legate de momentul donării de organe", a declarat Dr. Ajmal Zemmar, neurochirurg la Universitatea din Louisville şi autorul principal al studiului, într-un comunicat de presă.

Unele persoane ar putea chiar să revină din starea de moarte cerebrală

În aprilie 2021, Lewis Roberts, în vârstă de 18 ani, a fost declarat în moarte cerebrală după ce a fost lovit de o furgonetă. Familia lui a completat documentele pentru a-i fi donate organele. Cu toate acestea, el a clipit şi a început să respire singur cu doar câteva ore înainte de operaţia de donare a organelor.

AWARE (AWAreness during REsuscitation / conştientizare în timpul resuscitării), cea mai amplă cercetare medicală efectuată vreodată asupra stării mentale şi conştiinţei în momentele morţii, a examinat 2.060 de cazuri de stop cardiac în 15 spitale americane, britanice şi austriece.

Potrivit studiului realizat pe parcursul a patru ani, pentru oameni există o experienţă unică a morţii care cuprinde un domeniu mai larg decât NDE. În rândul supravieţuitorilor după un stop cardiac, este obişnuit ca unii să întâlnească o varietate largă de teme cognitive, aproximativ 2% dintre participanţii la studiu demonstrând o conştienţă deplină. Aceste descoperiri sugerează prezenţa conştiinţei chiar şi în cazuri în care aceasta este clinic imperceptibilă.

Cercetătorii cred că un număr mai mare de indivizi pot avea experienţe intense legate de moarte, dar s-ar putea să nu şi le amintească din cauza impactului leziunilor cerebrale sau influenţei medicamentelor sedative asupra circuitelor de memorie.

"Contrar percepţiei, moartea nu este un moment specific, ci un proces potenţial reversibil care are loc după ce orice boală gravă sau accident provoacă încetarea funcţionării inimii, plămânilor şi creierului", a declarat dr. Sam Parnia, director al Departamentului de cercetare în domeniul resuscitării la Stony Brook Medicine şi autorul principal al studiului, într-un comunicat de presă.

"Dacă se fac eforturi pentru a inversa acest proces, acesta este numit 'stop cardiac'; totuşi, dacă aceste eforturi nu au succes, se numeşte 'moarte'", a adăugat el.

Un alt studiu publicat în revista Nature a demonstrat că reanimarea creierului animalelor după moarte poate fi posibilă. În 2019, în condiţii ex vivo, cercetătorii de la Universitatea Yale au reuşit să menţină microcirculaţia intactă şi funcţiile celulare ale creierului la porc. Au realizat acest lucru furnizând în mod continuu nutrienţi şi eliminând deşeurile metabolice, permiţând procesului de recuperare să se menţină până la şase ore.

Descoperirile au indicat că un număr semnificativ de celule cerebrale au rămas viabile până la o oră după moartea porcilor, dar aproape toate au murit în decurs de 10 ore de la deces dacă nu s-au făcut eforturi de resuscitare. Cu toate acestea, atunci când eforturile de resuscitare au fost iniţiate la patru ore după moartea porcului, celulele cerebrale au devenit din nou active în următoarele şase ore. De remarcat faptul că numărul de celule cerebrale active a revenit chiar la niveluri comparabile cu cele observate în prima oră după moarte.

Acest lucru sugerează că toleranţa creierului la privarea de oxigen s-ar putea extinde la câteva ore, mai degrabă, decât intervalul de timp estimat anterior de câteva minute.

Cauze posibile ale experienţelor în apropierea morţii

"Hiperexcitabilitatea creierului poate duce la o activare neuronală crescută pe măsură ce nivelul de oxigen scade după moarte. Încercarea creierului de a se adapta şi de a respinge moartea ar putea, de asemenea, să crească nivelul de conştienţă. Experienţele în apropierea morţii şi mecanismele lor necesită mai multe cercetări", a explicat, printr-un e-mail către The Epoch Times, Shara Cohen, care deţine un doctorat în imunologie şi este fondatoarea şi directoarea Mums in Science.

Cu toate acestea, alţi experţi consideră că experienţele în apropierea morţii sunt dovada că sufletul ar putea exista într-adevăr.

Dannion Brinkley, autorul cărţii "Salvat de lumină", a fost electrocutat de un fulger în 1975. Imediat după aceea, el spune că a simţit cum sufletul său i-a părăsit corpul şi a plutit în aer, în timp ce îşi privea familia şi prietenii acordându-i primul ajutor iar ambulanţele îl duceau la spital.

Experienţa lui Brinkley poate fi legată de suflet, potrivit dr. Jingduan Yang, un psihiatru certificat. Este greu pentru unele persoane să creadă în prezenţa sufletelor în corpul uman, afirmă el. Unul dintre motive este că sufletul este "atât de microscopic" încât ştiinţa şi tehnologia actuale nu îl pot detecta.

Creşterea activităţii cerebrale în creierul muribund în studiul Universităţii Michigan ar putea fi "asociată cu activitatea sufletelor care părăsesc corpul care moare", adaugă el, "pentru că activitatea undelor gamma este asociată cu conştiinţa umană."

"Desigur, nimeni nu ştie sigur, dar ipoteza sună plauzibil pentru mine", a afirmat Yang.

Studiul AWARE a descoperit, de asemenea, că în anumite cazuri de stop cardiac, indivizii pot păstra amintiri ale conştienţei vizuale care se aliniază cu experienţele extracorporale, iar aceste amintiri pot corespunde chiar cu evenimente din viaţa reală.

Explorarea conştiinţei şi a stării minţii umane în timpul morţii este o încercare extrem de complexă. Cercetarea şi studiul continuu în acest domeniu sunt cruciale pentru dezlegarea misterelor din jurul morţii şi pentru a face lumină asupra naturii conştiinţei umane.