Melatonina, hormonul tinereţii

Melatonina este un hormon produs de glanda pineală (epifiza), serotonina pineală fiind precursorul acestuia. Este implicată în mecanismul prin care unii amfibieni şi reptile îşi schimbă culoarea pielii şi aşa a fost descoperită în 1958, de către profesorul dermatolog Aaron B. Lerner de la Universitatea Yale care, împreună cu alţi colegi au izolat hormonul din urina de şoarece, în speranţa că va fi folosit în tratamentul bolilor de piele.

La mijlocul anilor şaptezeci Lynch şi colaboratorii au demonstrat că producţia de melatonină a glandei pineale umane urmează un ritm circadian (zi - noapte). Proprietăţile antioxidante ale melatoninei au fost descoperite în 1993, iar primul brevet pentru utilizarea sa în doze mici în tratamentul insomniei i-a aparţinut lui Richard Wurtman în 1995.

În afara pinealocitelor care produc melatonina, prezente în glanda pineală, melatonina mai poate fi produsă la nivelul retinei sau tractului digestiv, precum şi al măduvei osoase, limfocitelor sau celulelor epiteliale, de cele mai multe ori concentraţia hormonului în aceste celule fiind mai mare decât cea din sânge.

Producerea şi eliberarea de melatonină e stimulată de întuneric (de unde şi denumirea de ''hormonul întunericului'') şi e inhibată de lumină (în special de lumina albastră, cu lungimi de undă cuprinse între 460 şi 480 nm).

Nivelul de melatonină devine regulat în jurul vârstei de 3 luni, în nucleul celular al persoanele tinere se găseşte în concentraţii ridicate şi scade odată cu înaintarea în vârstă.

Se metabolizează rapid la nivelul ficatului, iar produşii de metabolism sunt eliminaţi pe cale urinară. 1% este eliminată nemodificată.

Melatonina pare să aibă funcţii multiple

Este un puternic antioxidant, probabil singurul capabil să pătrundă în fiecare dintre celulele organismului, reducând astfel distrugerile provocate de radicalii liberi. Spre deosebire de alţi antioxidanţi, melatonina nu poate fi redusă la starea iniţială după ce a fost oxidată, deoarece aceasta formează compuşi stabili în stare oxidată deci face parte din categoria antioxidanţilor ''terminali'' sau ''de sacrificiu''.

Este implicată în reglarea ciclului somn-veghe. Creşte frecvenţa somnului cu vise. Facilitează adaptarea la schimbările de fus orar.

Împreună cu calciul este un imunostimulator, poate însă agrava anumite boli autoimune, precum artrita reumatoidă.

Intervine în reglarea sistemului endocrin, în prevenirea osteoporozei (stimulează osteoblastele), a migrenelor şi durerilor de cap.

Intervine în protejarea ADN-ul nuclear şi ADN-ul mitocondrial de anumite substanţe carcinogene. Poate reduce leziunile provocate de Parkinson.

Studiile au demonstrat că este potenţial radioprotectoare. Melatonina conţinută în diverse creme, loţiuni şi asociată cu vitamina E ar reduce leziunile provocate de radiaţiile ultraviolete la nivelul pielii.

Poate îmbunătăţi somnul la copiii cu autism, în tulburarea bipolară (unde s-a constatat o sensibilitate crescută la lumină). Nivele scăzute de melatonină mai apar la cei cu anxietate, anorexie şi depresie, precum şi la cei care suferă de depresie toamna şi iarna (datorită scăderii duratei luminii naturale).

Surse vegetale de melatonină: orez, banane, ananas, struguri negri, portocale, porumb, fulgi de ovăz, roşii, cireşe, sunătoare, plante aromatice, ulei de măsline; de asemenea, nucile şi alunele sunt o sursă majoră de melatonină uşor de absorbit în organism. Alimentele de origine animală, în afară de ouă, conţin adrenalină - hormonul îmbătrânirii, în vreme ce alimentele de origine vegetală (mai ales sucurile din fructe şi legume) conţin melatonină - hormonul tinereţii.

Este foarte de important să dormim între orele 22–2, atunci se produce în creier peste 97% din cantitatea de melatonină necesară corpului. Totuşi vârful secreţiei este între orele 2-4 şi scade în a doua jumătate a nopţii.

Se pare că nu melatonina este cea care prelungeşte viaţa, ci capacitatea funcţională a epifizei, glanda situată în centrul capului, nu mai mare decât un bob de mazăre, numită şi pineală de la forma sa de con de brad şi considerată în unele tradiţii spirituale, sediul sufletului.