Medicaţia severă se află adesea în spatele atentatelor în masă

Nu este un secret că medicamentele prescrise, în special antidepresivele, îi pot face pe pacienţii cu probleme psihiatrice să se simtă şi mai rău, uneori provocând chiar atacuri violente. Antidepresivele ISRS (Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) ca Prozac, Zoloft şi Paxil sunt atât de legate de violenţă încât au primit în 2004 cel mai mare cod de avertizare FDA pentru riscuri de suicid în rândul adulţilor tineri.

Potrivit rapoartelor publicate, persoanele înarmate implicate în atacurile în masă de la Liceul Columbine, rezervaţia Red Lake, Universitatea Northern Illinois şi Virginia Tech se aflau sub influenţa unor medicamente psihiatrice sau renunţaseră la astfel de medicamente. Cel puţin 5.000 de alte ştiri, inclusiv atacuri armate din şcoli, leagă medicamentele psihiatrice de criminalitatea violentă, potrivit website-ului SSRI Stories.

Trei bărbaţi de 70-80 de ani şi-au atacat soţiile cu ciocane când se aflau sub influenţa medicamentelor psihiatrice, susţin ştirile de pe site. Un pacient de 54 de ani, care are un tub pentru respiraţie şi un rezervor de oxigen şi niciun fel de antecedente penale, jefuieşte o bancă. Un om furios din Australia îl urmăreşte pe poştaşul său şi îl ameninţă că îi tăie gâtul. . . pentru că îi aduce mesaje nesolicitate. Un bătrân Amarillo în vârstă de 58 de ani şi fără antecedente penale încearcă să răpească trei persoane, iar o femeie din Oklahoma acceptă o ceaşcă de ceai de la o asistentă medicală în vârstă pe care abia a cunoscut-o – şi o ucide.

"Energia, furia şi nebunia văzută într-o mulţime din crimele de astăzi nu a mai fost văzută înainte de apariţia ISRS", a spus Rosie Meysenburg, co-fondatoarea SSRI Stories, într-un interviu la scurt timp înainte de moartea ei, în acest an.

Meysenburg nu este singura care a observat violenţa bizară, imprevizibilă şi inexplicabilă ce a ieşit la suprafaţă când nebunia medicamentelor psihiatrice a început acum 25 de ani, cu Prozac. Persoanele în vârstă comiteau crime atât de des şi în trecut? Oamenii îşi omorau atât de des familiile?

Într-o perioadă de câteva săptămâni în 2009, un bărbat din Middletown, MD, a fost acuzat că şi-a ucis soţia şi cei trei copii, un bărbat din Milton, MA, a fost acuzat că şi-a ucis cele două surori la o petrecere de aniversare, un bărbat din Santa Clara a fost acuzat că şi-a ucis cei doi copii şi alte trei rude, un bărbat din Orting, WA, a fost acuzat că şi-a ucis cei cinci copii, un bărbat din Chicago a fost acuzat că a ucis-o pe sora, tatăl şi bunicul prietenei lui şi un bărbat din Alabama a fost acuzat şi-a ucis mama şi bunica.

Şi există încă o indicaţie a faptului că ratele ridicate de sinucidere şi de violenţă sunt legate de medicamentele prescrise - rata ridicată de sinucideri din armată, unde antidepresivele sunt prescrise pe larg. În doar o lună, în iulie 2011, au avut loc 32 de sinucideri suspecte, 21 în rândul soldaţilor activi şi 10 în cadrul rezerviştilor. Într-un raport, 36 la sută dintre soldaţii care s-au sinucis nu au fost niciodată dispuşi în formaţii de lupte. Asta înseamnă că stresul luptei şi PTSD (tulburarea de stres posttraumatic) nu au fost factorii ce au influenţat comportamentul pentru suicid.

Nu trebuie să fiţi un cinic pentru a întreba dacă motivul pentru care atât de mulţi soldaţi se sinucid este, cel puţin parţial, luarea unor medicamente care le produc impulsuri de suicid. Nici nu aţi fi prea cinic să întrebaţi dacă cele 20 de milioane de americani din populaţia obişnuită care iau astfel de medicamente sunt în spatele atacurilor frecvente în masă şi crimelor familiare.

Martha Rosenberg este autoarea expozeului aclamat "Născut cu o deficienţă de junk food: Cum au devenit agenţii de presă, şarlatanii şi politicienii oportunişti 'proxeneţi' ai sănătăţii publice" (Prometheus Books, 2012).