Matteo Renzi va aduce cea mai mare reconfigurare a spectrului politic italian

''Tonight we are young so let's set the world on fire' - pe versurile trupei americane ''Fun'' în chip de cântec de campanie, Matteo Renzi a impulsionat sprijinul pe care speră că îl va aduce cea mai mare reorganizare din politica de stânga din Italia din peste 20 de ani, comentează Financial Times (FT).

Primarul reformist al Florenţei, în vârstă de 37 de ani, este un ''carierist'' ambiţios, care se luptă cu 'dinozaurii' Partidului Democrat (PD), în contextul în care italienii se pregătesc să voteze în alegerile primare, duminică, 25 noiembrie, cu cinci candidaţi în competiţie pentru a conduce centrul-stânga în alegerile generale din luna martie.

Sondajele de opinie îi dau un avantaj lui Pierluigi Bersani, fostul comunist de 61 de ani şi lider al PD, reconvertit la centru pentru a capta baza partidului. Dar Renzi pare pe cale să câştige competiţia în al doilea tur de scrutin.

'15 minute pentru a schimba Italia' este cel mai recent slogan al lui Renzi la un miting într-o gară din Florenţa. 'Mai bine să pierzi 15 minute stând la coadă la vot decât următorii cinci ani', a afirmat el.

Străbătând Italia şi făcând o campanie în stil american, cu mâneci suflecate după imaginea lui Barack Obama, Renzi a fost criticat de membri marcanţi ai partidului pentru faptul că trădează valorile centrului-stânga tradiţional şi ameninţă 'să caseze'' gerontocraţia care conduce ţara.

Renzi are un trecut de 'casare', care este generator de impuls. El a fost ales şef al administraţiei provinciale a Florenţei, la 29 de ani, iar la 34 de ani a devenit primar, învingându-l pe candidatul ales de conducerea PD. Apelul său la reînnoire s-a soldat recent cu căderea ''capetelor'' lui Walter Veltroni, fost lider al partidului, şi Massimo D'Alema, fost premier, care s-au angajat să nu mai candideze în Parlament.

''Ne-am propus casarea pentru că noi credem într-un Italie curajoasă, mai simplă şi mai frumoasă', a declarat Renzi.

Renzi face în mod clar apel la alegătorii mai tineri şi la cei care s-au săturat de anii de stagnare politică. Dar persistă îndoieli cu privire la lipsa sa de experienţă şi la ce reprezintă el cu adevărat, relevă FT.

Victoria la urne va depinde de o participare mare, într-un moment de deziluzie pe scară largă faţă de politicieni în general, şi de atragerea moderaţilor din exterior, chiar şi de la centrul dreapta în curs de dezintegrare al lui Silvio Berlusconi, unde unii văd în reformistul florentin o speranţă mai bună decât proprii lideri de a bloca o revenire la putere a unui guvern de stânga sub conducerea lui Bersani.

'Nu putem schimba lucrurile vechi rele din ultimele decenii, fără feţe noi', spune Tommaso Nannicini, un conferenţiar universitar de 39 de ani.

Agenda lui Renzi prevede reducerea numărului de parlamentari, tăierea privilegiilor acestora în materie de pensii şi încetarea finanţării publice a partidelor. Lansarea ''New Labour'' a lui Tony Blair în Marea Britanie este unul dintre modelele sale de rupere cu trecutul.

Renzi este atent să-l laude pe premierul tehnocrat Mario Monti, dar critică guvernul pentru lipsa de curaj şi se opune unui al doilea mandat pentru Monti, aşa cum cer diverse grupuri de centru.

'Cel mai mare avantaj al nostru este că suntem singurii care au dreptul de a schimba lucrurile, deoarece nu am fost implicaţi în gestionarea eşuată din ultimii ani', spune Renzi.

Propunerile sale economice pro-Europa includ vânzări de active de stat, reduceri de cheltuieli şi combaterea în continuare a evaziunii fiscale. Spre deosebire de centrul-dreapta, nu va desfiinţa o taxă pe proprietate reintrodusă de Monti, în timp ce este împotriva apelului stângii radicale pentru un impozit pe avere instituit doar o dată.

Printre susţinătorii lui se numără finanţişti şi lideri de afaceri. Catolic practicant şi fost cercetaş, a cultivat şi establishment-ul puternic al Bisericii.

În cazul în care Renzi va infirma previziunile şi-l va învinge pe Bersani, unii de la stânga prevăd o divizare a partidului şi cea mai mare reconfigurare a spectrului politic din Italia, de la dezintegrarea creştin-democraţilor şi comuniştilor la începutul anilor 1990.

''Cred că Renzi este singurul lucru pozitiv pe care politica italiană îl are de oferit, cu toate argumentele pro şi contra', comentează Pierfrancesco Mei, un tânăr reporter care urmăreşte campania sa. 'Dar probabilitatea înfrângerii lui lasă un gol periculos în următoarele săptămâni', adaugă el, văzând o schimbare spre radicalism a PD sub conducerea lui Bersani. 'Nu uitaţi cât de conservatori sunt italienii - şi la stânga - şi modul în care sistemul politic se adaptează la acest lucru, creând condiţiile pentru un status quo mizerabil, negând calea incertă de schimbare', a precizat reporterul.