Martin Schulz: Apelul pentru o uniune politică acum este o 'greşeală majoră'
alte articole
Liderii din Germania şi din alte ţări fac o mare greşeală focalizându-se asupra reformei pe termen lung a UE atunci când este nevoie de decizii rapide, afirmă Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European. Social-democratul german a declarat pentru Der Spiegel, în cursul unui interviu publicat în ediţia de marţi, că Europa trebuie să-şi pună în comun datoriile, să acorde Mecanismului European de Stabilitate (ESM) o licenţă bancară şi să ajute Grecia să revină la creştere economică.
Filosoful Jürgen Habermas din ''Şcoala de la Frankfurt' a declarat că există doar două strategii posibile pentru Europa: o întoarcere la monedele naţionale, sau o uniune politică. Întrebat de Spiegel dacă este corect, Schulz a confirmat: ''Ar fi trebuit să introducem o uniune politică împreună cu moneda euro''. Pentru moment însă, acest lucru nu este de ajutor, în opinia sa, deoarece acum trebuie să se acţioneze rapid şi pe termen scurt. ''O restructurare a Uniunii Europene nu este presantă în acest moment - lucrul de care avem nevoie în schimb este să rezolvăm probleme foarte dificile într-un interval scurt de timp'', a spus Schulz.
Demnitarul european a subliniat că este nevoie de creştere economică în Europa şi de găsirea unei soluţii pentru ratele excesive ale dobânzilor, care fac dificil pentru multe ţări să-şi ţină sub control propria datorie. Aceasta este sarcina crucială pentru următoarele luni, a insistat Schulz.
Solicitat să comenteze faptul că Germania este mai interesată să discute realizarea unei uniuni politice, preşedintele PE a afirmat: ''Este o greşeală majoră. Ca şi cum schimbarea structurală ar rezolva aceste probleme pe termen scurt. Aceasta este linia de argumentare a cancelarului german, a ministrului de finanţe''.
''Mie mi se pare situaţia asemănătoare cu aceea dintr-un avion care se confruntă cu turbulenţe grave, în timp ce în cabina de pilotaj se dezbate despre îmbunătăţiri aduse motoarelor. Desigur, avem de-a face şi cu o criză politică sistemică, dar acest lucru nu ne ajută în turbulenţele cu care ne confruntăm în acest moment: nicio creştere economică în Grecia şi speculaţii ale ratelor de schimb împotriva Spaniei, Italiei şi Portugaliei'', a explicat Schulz.
Întrebat ce propune, social-democratul german a relevat că este necesar să se reducă povara dobânzii asupra ţărilor afectate din sudul Europei. Cel mai bun mod de a realiza acest lucru ar fi cu euroobligaţiuni, dar aceasta teoretic, deoarece Olanda, Finlanda şi Germania nu le vor. De ce le doreşte Martin Schulz?, îl întreabă Spiegel. ''Pentru că avem o zonă economică comună şi o monedă comună şi acest lucru înseamnă de facto că naţiunile individuale nu mai dispun de suveranitate asupra chestiunilor monetare. Germania face parte din zona monedei comune. Atunci de ce nu ar trebui să aplicăm instrumente de politică monetară la acest nivel transnaţional?'', s-a întrebat Schulz.
Spiegel a amintit aşa-numita clauză de ''no bailout'' a Tratatului de la Maastricht, potrivit căreia nicio ţară nu va fi considerată răspunzătoare pentru datoriile altei ţări. În opinia preşedintelui PE, Tratatul de la Maastricht a stipulat şi că datoriile noi nu trebuie să depăşească 3% din performanţele economice naţionale. Germania şi Franţa au încălcat regulile.
Pentru Schulz există două opţiuni. Fie se va decide cu privire la un fond de răscumpărare a datoriilor, cu care o parte din datoriile existente ale ţărilor din UE vor fi garantate şi rambursate puţin câte puţin. Fie se emite o licenţă bancară pentru ESM, astfel încât să poată împrumuta bani de la BCE aşa cum ar face orice bancă.
În opinia publicaţiei germane, nici chiar propriul partid al lui Schulz nu a mers atât de departe. Totodată, majoritatea populaţiei nu sprijină punerea în comun a datoriilor. Preşedintele PE consideră că este necesar să li se explice oamenilor ce alternative există. În ceea ce priveşte reintroducerea mărcii germane, aceasta va fi o monedă extrem de puternică, ceea ce va face exporturile germane mult mai scumpe. Industria germană de automobile nu va mai trebui să se teamă de China, ci mai degrabă de Franţa şi Italia - Peugeot, Citroën şi Fiat. Germania va ajunge prea mare pentru Europa, dar prea mică pentru lume. Acest lucru ar trebui să le dea de gândit celor care cer ca Grecia să părăsească euro.
Întrebat dacă crede că Grecia are în mod realist o şansă, Schulz a afirmat: ''Nu va exista creştere în Grecia doar prin impunerea de reduceri de cheltuieli. Aş prefera o zonă economică specială pentru Grecia'', pe care a explicat-o astfel: întreprinderile vor investi în Grecia numai dacă sunt îndeplinite trei condiţii. În primul rând, trebuie să existe un angajament clar faţă de euro. Nicio întreprindere nu va investi dacă se va teme că Grecia va părăsi zona euro la un moment dat. În al doilea rând, guvernul grec trebuie să fie pregătit să lucreze împreună cu instituţiile europene, pentru a restructura ţara, iar a treia condiţie: subvenţii pentru investiţii pentru întreprinderile care merg în Grecia, pentru turism, infrastructură sau energie regenerabilă.
Concret, va fi nevoie de o agenţie de creştere, în cadrul căreia oficiali europeni şi greci să identifice împreună proiecte care să fie susţinute de UE. Acest lucru asigură o măsură de control, dar şi o modalitate de dezvoltare a încrederii reciproce. Va fi totodată o provocare pentru guvernul elen, care va trebui să accepte realizarea reformelor.
În ceea ce priveşte Italia, Schulz a relevat că mult timp ţara a fost condusă de unul dintre cele mai neprofesionişti politicieni, dar nu au fost presiuni mari în termeni de speculaţie. ''Acum, în Mario Monti, Italia are un fel de lider pe care de obicei îl vezi doar în filmele de la Hollywood - un profesor distins, care nu va accepta nici măcar un bucătar la reşedinţa sa, Palatul Chigi. În schimb, soţia lui Monti găteşte pastele ea însăşi - şi acesta este omul în care pieţele nu au încredere'', a comentat Schulz.
Monti operează reduceri de cheltuieli, dar tot ceea ce reuşeşte să economisească merge la acoperirea creşterii ratelor dobânzilor. ''Italia este una dintre cele opt naţiuni industriale majore. Ce se va întâmpla dacă o ţară din G-8 membră a UE intră în faliment? Crede oare cineva că Germania nu ar fi afectată? Italia este una dintre pieţele noastre cheie. În acest fel nu ajungem nicăieri. Avem nevoie de o licenţă bancară pentru ESM, pentru a reduce ratele dobânzilor'', insistă Schulz.
Toate sugestiile lui Schulz se reduc la acelaşi lucru: Germania ar trebui să plătească, relevă Spiegel. ''ESM nu este finanţat numai de Germania. 27% din pachetul de salvare vine din Germania. Italia şi Franţa împreună acoperă un total de 38%. Asta e realitatea. Nu are niciun sens să se spună că toată lumea vrea să ajungă la banii Germaniei. Se acordă prea multă atenţie retoricii renaţionalizate în Germania'', afirmă social-democratul german.
Solicitat să comenteze faptul că multe persoane nu vor mai multă Europa, Schulz spune că marea majoritate a oamenilor susţin ideea unei uniuni luminate, moderne, de ţări care demonstrează solidaritate. ''Regizorul Wim Wenders a rezumat recent această problemă pentru mine foarte bine. El a spus că ideea de Europa a devenit o administraţie, iar acum oamenii cred că administraţia este ideea. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să renunţăm la idee - înseamnă că ar trebui să schimbăm administraţia'', spune Schulz.
Dacă tot mai multe responsabilităţi naţionale sunt transferate la Bruxelles, la un moment dat va trebui să se organizeze un referendum şi în Germania. Este aceasta un pericol sau o oportunitate pentru UE? În opinia lui Schulz, spre deosebire de alte ţări, Germania nu are o experienţă cu referendumurile. Dar atunci când Curtea Constituţională germană va ajunge la o decizie privind ESM la 12 septembrie, este posibil ca germanii să fie întrebaţi. ''Acesta este un lucru bun. Oamenii trebuie lăsaţi să voteze atunci când vine vorba de o nouă Constituţie. Mi se pare surprinzător, cu toate acestea, faptul că mulţi politicieni germani se opun în general referendumurilor, dar atunci când este o problemă a UE, ei cer imediat un plebiscit'', relevă social-democratul german.
Schulz crede însă că referendumurile presupun întotdeauna o ameninţare atunci când vine vorba de politica UE, deoarece politica UE este complicată. ''Sunt o oportunitate pentru cei din toate taberele politice cărora le place să supersimplifice lucrurile. Politica europeană este întotdeauna o interacţiune a raţionalităţii cu emoţia. Problema legată de politicienii UE este că abordează toate problemele cu o raţionalitate rece, iar apoi se întreabă de ce nu câştigă oamenii emoţional?'', spune Schulz. Potrivit acestuia, referendumurile sunt un instrument democratic, dar la fel sunt şi deciziile luate într-o democraţie parlamentară. ''Sfătuiesc să se manifeste prudenţă atunci când vine vorba de referendumuri. În Germania, de asemenea'', afirmă el.
Întrebat cum poate deveni Europa mai democratică, Schulz precizează că începând din 2014, nu va mai exista un preşedinte al Comisiei Europene fără o majoritate în PE. Liderii guvernamentali vor trebui să se ghideze după rezultatul alegerilor europene. Este ceea ce spune Tratatul de la Lisabona, potrivit preşedintelui PE. Partidele vor avea avea candidaţi UE şi nu vor mai exista campanii focalizate la nivel naţional pentru alegerile europene.
Potrivit lui Schulz, sugestia ministrului german de finanţe, Wolfgang Schäuble, ca preşedintele să fie ales direct de oameni, este eronată. ''Dacă Parlamentul nu alege preşedintele, cine îl controlează pe respectivul preşedinte? Din cele 27 de state membre, numai Franţa foloseşte un astfel de model. Mă opun introducerii unui astfel de sistem la nivel european. Imaginaţi-vă un german în calitate de preşedinte al Comisiei Europene. Dacă acesta se va duce într-o ţară sau alta şi va spune faceţi un anumit lucru, nu va fi foarte bine primit. Preşedintele va sfârşi prin a ajunge germanul cel rău. Dar dacă preşedintele este ales şi controlat de cei 700 de reprezentanţi ai tuturor ţărilor din UE, acest lucru îl legitimizează într-un mod foarte diferit'', a subliniat Schulz.
