Mângâierea câinelui tău te-ar putea ajuta să faci faţă stresului înainte ca acesta să apară, sugerează un studiu
Ceea ce este uimitor la animalele noastre de companie nu este doar relaţia minunată pe care o avem cu ele. Aceste frumoase creaturi ne fac, de fapt, bine şi nouă, cercetările arătând că mângâierea câinelui sau a pisicii poate reduce nivelul de stres, iar acest efect poate fi observat chiar şi la nivelul creierului.
Însă, deşi beneficiile pentru sănătate ale deţinerii unui animal de companie sunt bine cunoscute, există încă multe aspecte pe care nu le înţelegem pe deplin cu privire la modul în care acestea se manifestă.
Într-un nou studiu publicat în revista Biological Psychology, cercetătorii de la Universitatea din Innsbruck, din Austria, au analizat acest fenomen, iar concluziile lor sugerează că atingerea fizică ar putea fi cheia efectelor pozitive pe care animalele le pot oferi.
„Animalele de companie îmbunătăţesc starea emoţională şi bunăstarea proprietarilor lor, oferind beneficii tangibile care depăşesc rolurile lor utilitare iniţiale”, explică un studiu condus de autoarea principala şi cercetătoarea în psihologie Vanessa Kaufmann, citată de ScienceAlert. „Plecând de la aceste observaţii, am încercat să elucidăm mecanismele psihobiologice prin care apar astfel de beneficii”.
Contactul fizic între oameni reduce sentimentele de anxietate şi stres, cercetările arătând că acesta poate scădea ritmul cardiac şi răspunsurile la cortizol.
Multe studii au examinat beneficiile pentru bunăstare ale deţinerii unui animal de companie, dar contactul fizic a fost rareori izolat ca factor de sine stătător, ceea ce înseamnă că nu dispunem de dovezi solide cu privire la modul specific în care acesta ar putea reduce stresul în comparaţie cu alte tipuri de interacţiuni om-animal.
Pentru a aprofunda cercetarea, Kaufmann şi colegii săi au realizat un experiment cu 64 de proprietari de câini adulţi (51 de femei, 13 bărbaţi, cu vârsta medie de 34,1 ani) şi câinii acestora, care erau toţi sănătoşi şi aveau cel puţin doi ani.
În cadrul experimentului, proprietarii de câini au fost supuşi unor teste menite să le crească nivelul de stres, în timp ce reacţiile lor la stres au fost monitorizate prin electrocardiografie (ECG) şi electroencefalografie (EEG).
Testele de stres au implicat răspunsul la întrebări de cultură generală în limite stricte de timp sau efectuarea unui exerciţiu aritmetic în care trebuiau să numere înapoi pornind de la un număr dat, în paşi numerici ficşi.
În timp ce îndeplineau sarcinile, aceştia erau monitorizaţi de la distanţă de un evaluator, care le oferea feedback negativ cu privire la modul în care se descurcau.
După o rundă de acest gen, participanţii au beneficiat de o perioadă de recuperare de 5 minute, în care puteau să-şi atingă liber câinele şi să interacţioneze fizic cu acesta dacă doreau, sau erau împiedicaţi să facă acest lucru, deoarece câinele era ţinut în lesă şi se afla în afara razei lor de acţiune.
Odată ce perioada de recuperare s-a încheiat, participanţii au trebuit să treacă printr-o a doua rundă a testului de stres.
Experimentul a produs câteva rezultate interesante.
Aşa cum era de aşteptat, testele de cultură generală şi de aritmetică au declanşat semne de stres biologic la participanţi, măsurătorile ECG indicând o creştere a frecvenţei cardiace şi o variabilitate redusă a acesteia.
În acelaşi timp, EEG-ul a indicat că undele cerebrale alfa (asociate cu relaxarea) au fost suprimate de testul de stres, în timp ce activitatea undelor cerebrale beta a crescut, indicând o excitare cognitivă mai mare.
Contrar aşteptărilor cercetătorilor, însă, proprietarii de câini care au putut interacţiona fizic cu animalele lor de companie nu păreau să-şi revină mai repede din starea de stres în timpul perioadei de recuperare.
Totuşi, capacitatea lor de a-şi atinge şi mângâia câinele în acea fereastră de 5 minute a produs un beneficiu semnificativ.
Participanţii care au interacţionat fizic cu câinele lor în timpul pauzei au prezentat semne mai reduse de stres în timpul celei de-a doua runde a testului de stres, ceea ce sugerează că atingerea animalului de companie i-a protejat de stresul viitor pe care urmau să îl experimenteze.
„Aceste rezultate indică faptul că atingerea câinelui atenuează impactul fizic al unui factor de stres iminent şi că proprietarii de animale de companie pot căuta în mod natural o astfel de atingere atunci când interacţionează cu animalul lor”, explică cercetătorii.
„Astfel, atingerea poate reprezenta o cale mecanică importantă prin care ameninţările viitoare sunt percepute ca fiind mai puţin ameninţătoare, contribuind potenţial la beneficii mai ample pentru bunăstarea proprietarilor de animale de companie”.
Interesant este faptul că propriile evaluări ale participanţilor cu privire la nivelul de stres resimţit în timpul experimentului nu au reflectat schimbările fiziologice măsurate de cercetători, ceea ce sugerează că unele dintre efectele interacţiunii cu animalele de companie ar putea apărea fără ca noi să le observăm în mod conştient.
Dar nu lăsaţi acest lucru să vă împiedice să vă mângâiaţi cei mai apropiaţi şi dragi, dacă se află la îndemână.
În felul său invizibil, acest gest de afecţiune ar putea contribui la protejarea voastră împotriva oricărui stres care vă va apărea în viitor. Şi chiar dacă nu o va face, ei vă vor iubi pentru asta.
