Consumul acestui tip obişnuit de alimente a fost asociat cu agravarea simptomelor sindromului premenstrual

Cu câteva zile înainte de menstruaţie, s-ar putea să-ţi fie mai greu să treci cu vederea ciocolata din dulap. Pofta de mâncare poate face parte din sindromul premenstrual (SPM), alături de balonare, oboseală şi iritabilitate.

Pentru a înţelege rolul alimentaţiei în acest context, cercetătorii au analizat atât ce mâncau femeile, cât şi modul în care reacţionau atunci când erau cuprinse de pofta de mâncare.

Într-un studiu realizat pe 607 femei din Turcia, cele care au declarat că consumau alimente ultraprocesate, precum băuturile răcoritoare cu zahăr şi anumite gustări ambalate, aveau tendinţa de a raporta mai des simptome mai severe ale sindromului premenstrual.

Dar nu era vorba doar de ceea ce mâncau. Două obiceiuri alimentare au prezentat, de asemenea, legături mai puternice cu severitatea simptomelor: femeile care erau mai puţin predispuse să cedeze imediat unei pofte de mâncare sau să se judece pentru ceea ce mâncau aveau tendinţa de a raporta simptome mai uşoare.

Cercetătorii au recrutat femei cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani prin intermediul reţelelor universitare, al reţelelor sociale şi al recomandărilor altor participante.

Într-un sondaj online, femeile au evaluat simptomele pe care şi le aminteau din săptămâna dinaintea menstruaţiei, inclusiv durerile şi modificările legate de somn şi apetit.

De asemenea, au răspuns la întrebări despre frecvenţa cu care consumau alimente ultraprocesate, cât de strict urmau dieta mediteraneană şi cum reacţionau la senzaţia de foame şi la poftele alimentare. Dieta mediteraneană pune accentul pe alimente precum legume, fructe, leguminoase, peşte şi ulei de măsline.

Analizând toate cele trei aspecte împreună, cercetătorii au putut verifica dacă legătura cu alimentele ultraprocesate persistă după ce au luat în considerare dieta generală şi obiceiurile alimentare ale femeilor, precum şi factori precum vârsta şi regularitatea ciclului menstrual. Răspunsul a fost afirmativ.

Respectarea mai strictă a dietei mediteraneene nu a prezentat o asociere clară cu severitatea simptomelor în cadrul acelei analize.

„Constatările noastre sugerează că un consum mai ridicat de alimente ultraprocesate este asociat cu o severitate mai mare a simptomelor sindromului premenstrual, dar această asociere a fost relativ redusă după luarea în considerare a altor factori relevanţi”, a declarat pentru ScienceAlert cercetătorul în nutriţie Ziya Erokay Metin de la Universitatea de Ştiinţe ale Sănătăţii din Ankara, Turcia.

Pentru fiecare punct suplimentar obţinut la chestionarul privind alimentele ultraprocesate, care a fost notat de la 0 la 11, scorul mediu al simptomelor a fost cu aproximativ un punct mai mare pe o scară de la 44 la 220. Metin a afirmat că dieta este unul dintre numeroşii factori care pot ajuta la explicarea modului în care se simt femeile înainte de menstruaţie. Schimbările hormonale, stresul şi somnul sunt, de asemenea, importante.

Metin a folosit ciocolata pentru a explica cele două obiceiuri asociate cu simptome mai uşoare. Dacă ţi-e poftă de ciocolată, ai putea să te opreşti o clipă şi să te întrebi dacă ţi-e foame sau dacă ciocolata ţi se pare pur şi simplu reconfortantă. Cercetătorii numesc această pauză „non-reactanţă”.

S-ar putea totuşi să te hotărăşti să mănânci ciocolata. În acest caz, a spus Metin, „lipsa judecăţii ar însemna acceptarea acelei alegeri fără sentimente de eşec sau vinovăţie”.

Metin şi colegii săi cercetaseră deja modul în care atractivitatea alimentelor variază pe parcursul ciclului menstrual. Într-un studiu anterior, publicat în Journal of Nutriţional Science, aceştia au monitorizat 150 de femei în trei etape diferite ale ciclului menstrual. În fiecare dintre aceste etape, femeile care sufereau de sindrom premenstrual (SPM) au obţinut scoruri mai mari la evaluarea tendinţei de a fi atrase de mâncare din plăcerea de a mânca, chiar şi atunci când nu le era foame din punct de vedere fiziologic.

În noul studiu, femeile au raportat simultan obiceiurile alimentare şi simptomele, iar modificările apetitului au fost luate în calcul la scorul simptomatic.

Studiul nu a putut stabili dacă femeile consumau alimente ultraprocesate mai des înainte ca simptomele lor să se agraveze sau dacă agravarea simptomelor le-a schimbat obiceiurile alimentare.

Astfel, rămâne deschisă întrebarea dacă reducerea consumului acestor alimente ar ameliora sindromul premenstrual. De asemenea, concluziile s-au bazat pe ceea ce îşi aminteau participantele, iar aproximativ patru din cinci au declarat că au studii universitare, ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la scară largă.

Metin a afirmat că următorul pas ar fi urmărirea femeilor pe parcursul mai multor cicluri menstruale şi solicitarea acestora să înregistreze ce mănâncă, ce pofte au şi cum se simt în fiecare zi.

„Măsurătorile repetate ne-ar ajuta să stabilim dacă modificările tiparelor alimentare tind să preceadă intensificarea simptomelor sindromului premenstrual (SPM) sau dacă agravarea simptomelor este urmată de schimbări în alegerile alimentare”, a explicat Metin.

Un studiu care repartizează aleatoriu participantele la diferite diete ar putea testa apoi dacă modificarea alimentaţiei le ameliorează simptomele.

Cercetarea a fost publicată în revista Scientific Reports.