Sute de gravuri rupestre din Epoca de Piatră, descoperite într-o peşteră din Spania

O adevărată comoară de artă rupestră paleolitică a rămas ascunsă chiar dacă se afla sub ochii tuturor.

Oamenii au traversat în mod regulat, în ultimul secol, Cova de la Font Major, un sistem de peşteri din Catalonia, în nord-estul Spaniei.

De când intrarea în peşteră a fost degajată în 1957, nenumăraţi pasionaţi de speologie, vânători de comori în căutarea unor artefacte din bronz şi, mai recent, turişti, au străbătut cavernele sale de calcar, potrivit ScienceAlert.

Însă abia în 2019, Josep Maria Vergès, cercetător la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană şi Evoluţie Socială, a descoperit o serie de linii paralele care sugerau de cât timp oamenii îşi lăsau amprentele subterane în peşteră.

Catalonia a fost, în mare parte, o zonă lipsită de artă rupestră, situată lângă o regiune care, în rest, este renumită la nivel mondial pentru bogatele sale colecţii de relicve paleolitice.

Descoperirea de la Cova de la Font Major schimbă această situaţie.

Vergès şi colega sa, arheoloaga Miriam Salas-Altès, au documentat de atunci 280 de motive paleolitice diferite gravate pe pereţii unei camere numite Gatoneres de Cal Palletes.

Se pare că Cova de la Font Major conţine a treia cea mai mare colecţie cunoscută de artă rupestră din era glaciară din zona mediteraneană a Peninsulei Iberice.

„Timp de mai bine de şase decenii, mii de vizitatori au trecut chiar pe lângă suprafeţele gravate şi, în unele cazuri, au inscripţionat nume şi date peste ele, fără ca originea paleolitică a figurilor să fie recunoscută”, spune Vergès.

„De-a lungul litoralului mediteranean iberic, de la Pirinei până la Gibraltar, aproximativ 75% dintre ansamblurile cunoscute conţin cel mult cinci figuri zoomorfice, iar peste 90% conţin cel mult 20”, adaugă Salas-Altès.

„Prin urmare, cantitatea impresionantă de opere de artă descoperite la Cova de la Font Major este cu adevărat excepţională”.

Printre cele 55 de figuri de animale se numără cai, cerbi, capre, vite, un bour şi chiar un urs, deşi alte câteva nu au putut fi identificate.

Unele dintre desene sunt însă mai abstracte: rândurile de linii paralele verticale, asemănătoare unor garduri, de exemplu, şi o compoziţie intrigantă de forme complicate, în formă de bucle, care par aproape un fel de scriere, deşi cercetătorii spun că nu este încă clar cât de vechi sunt aceste bucle.

„Contrar a ceea ce se credea anterior, nord-estul Peninsulei Iberice adăposteşte situri de artă rupestră paleolitică de primă mână”, spune Salas-Altès.

„Arta mediteraneană din Europa de Vest este acum îmbogăţită cu un nou ansamblu de artă rupestră, care ne permite să caracterizăm mai în profunzime o tradiţie grafică mediteraneană cu o identitate proprie, distinctă de cea a regiunii franco-cantabrice”.

Cercetătorii consideră că arta rupestră ar putea fi anterioară culturii magdaleniene, dar aceasta rămâne deocamdată doar o estimare privind vechimea sa. Ei intenţionează să efectueze o datare cu uraniu folosind calcitul depus pe una dintre reprezentările de animale.

Chiar înainte ca peştera să fie redescoperită în 1853, existau dovezi că oamenii au intrat şi au ieşit din Cova de la Font Major în diverse perioade ale istoriei.

Cărbunele şi o lamă cu spatele din silex indică prezenţa umană în Paleoliticul Superior.

Un femur uman, datat din neoliticul târziu, sugerează că o secţiune a fost folosită ca loc de înmormântare.

Şi apoi a existat tezaurul de artefacte din Epoca Bronzului, păstrat în siguranţă în interior din momentul în care o prăbuşire a blocat intrarea în peşteră, probabil în perioada romană, până la sosirea vânătorilor de comori din secolul al XX-lea.

Din 1993, peştera a fost amenajată ca un fel de muzeu subteran.

Însă, începând cu 1957, oamenii moderni provocaseră deja destule daune artei rupestre.

Gatoneres a suferit daune semnificative în acele câteva decenii, sub forma eroziunii provocate de corpurile care se frecau de pereţi şi de graffiti.

Vergès şi Salas-Altès bănuiesc că au existat odată mult mai multe gravuri paleolitice care s-au pierdut din această cauză.

Anumite părţi ale peşterii Cova de la Font Major rămân deschise publicului, dar secţiunea care conţine gravurile este închisă pentru a proteja arta de deteriorări suplimentare.

Cercetarea a fost publicată în revista Antiquity.