Manager de spital, despre exodul medicilor: Trebuie să dea ceva înapoi statului care i-a susţinut şi, indirect, fiecărui pacient

Managerul Spitalului “Sfântul Sava” din oraşul Pantelimon, Alina Ion, a adresat, într-o postare pe Facebook, problema numărului mare de medici români care decid să profeseze în alte ţări, susţinând că aceştia trebuie “să dea ceva înapoi statului care i-a susţinut şi, indirect, fiecărui pacient în parte”.

“Studiile de specialitate în medicină comportă cheltuieli mari din partea statului, în primul rând cu salariile pe care le plăteşte lunar medicilor rezidenţi. În fiecare lună, medicii rezidenţi primesc între 6.000 şi 9.000 – 10.000 lei. Deci, primesc salarii atât de mari, în timp ce se pregătesc, în timp ce nu au responsabilitate pentru viaţa bolnavilor, în timp ce învaţă meserie de la medicii specialişti. Nu învaţă gratis, ca în facultate. Primesc bani pentru că se pregătesc să devină medici primari, specialişti”, a subliniat managerul.

Mai exact, Alina Ion susţine că, în condiţiile în care statul român cheltuieşte sute de milioane de euro cu şcolarizarea medicilor, acei medici care vor să lucreze în afara ţării ar trebui să fie obligaţi să profeseze în România, după terminarea studiilor, o perioadă minimă egală cu durata rezidenţiatului, a specializării pe care a efectuat-o pe bani publici.

De asemenea, ea mai consideră că aceşti absolvenţi ar trebui să primească certificatul de bune practici în vederea practicării profesiei de medic în afara României doar după ce achită statului român cheltuielile cu şcolarizarea pe durata rezidenţiatului.

Postarea integrală a Alinei Ion

Sute de milioane de euro cheltuieşte statul român cu şcolarizarea medicilor. Dacă în 1990, în România profesau în jur de 39.000 de medici, în ultimii zece ani, ţara noastră a pierdut 40.000 de medici, care au ales să plece în străinătate, după ce şi-au încheiat studiile de specialitate.

Susţin întrutotul libertatea, deci şi libertatea de mişcare a medicilor. Însă, la fel de ferm, susţin şi că românii merită să fie trataţi bine, în conformitate cu eforturile financiare pe care le fac pentru a pregăti specialişti.

Studiile de specialitate în medicină comportă cheltuieli mari din partea statului, în primul rând cu salariile pe care le plăteşte lunar medicilor rezidenţi. În fiecare lună, medicii rezidenţi primesc între 6.000 şi 9.000 – 10.000 lei. Deci, primesc salarii atât de mari, în timp ce se pregătesc, în timp ce nu au responsabilitate pentru viaţa bolnavilor, în timp ce învaţă meserie de la medicii specialişti. Nu învaţă gratis, ca în facultate. Primesc bani pentru că se pregătesc să devină medici primari, specialişti.

Aceşti bani nu pică din cer, ci vin de la fiecare dintre noi, prin contribuţii deloc puţine plătite statului. Consider că ar fi normal ca aceşti tineri medici să dea ceva înapoi statului care i-a susţinut şi, indirect, fiecărui pacient în parte.

Spunem adesea că statul român trebuie să fie mai atent cu fiecare pacient. Atenţia crescută acordată pacienţilor coincide cu atenţia pe care o acordă fiecărui medic şi care, după ce s-a specializat în România, doreşte să lucreze în afara graniţelor. Consider că libertatea lor de mişcare nu poate fi îngrădită, dar datoria pe care o au faţă de ţara lor, trebuie plătită.

Principiul este cât se poate de simplu: orice medic care s-a specializat pe banii statului român, dar care nu doreşte să profeseze în România, să aibă două variante:

1. să profeseze în România, după terminarea studiilor, o perioadă minimă egală cu durata rezidenţiatului, a specializării pe care a efectuat-o pe bani publici;

2. să primească certificatul de bune practici în vederea practicării profesiei de medic în afara ţării doar după ce achită statului român cheltuielile cu şcolarizarea pe durata rezidenţiatului.

Nu aş merge mai departe, la plata studiilor în timpul facultăţii, deşi Facultatea de Medicină este una dintre cele mai costisitoare, pentru stat, instituţii de învăţământ superior, însă aş solicita contravaloarea tuturor salariilor primite pe durata rezidenţiatului.

Altfel, înseamnă că noi, ţara aflată pe penultimul loc din Uniunea Europeană, din punct de vedere al nivelului de trai, susţinem cu bani grei specialiştii în medicină din cele mai bogate ţări ale lumii. 40.000 de medici români profesează astăzi în cele mai dezvoltate state, precum Germania, Franţa, Belgia, Marea Britanie, şi nu este deloc corect.