Leonardo da Vinci a înţeles legile frecării în 1493, cu 200 de ani înaintea lui Amontons

Cercetările efectuate de Ian Hutchings, profesor de Inginerie Fabricaţie la Universitatea din Cambridge, constituie primul studiu cronologic detaliat al lucrărilor lui Leonardo da Vinci despre frecare. Aici este prezentat modul în care pe parcursul a peste 20 de ani, Leonardo a aplicat maşinilor cunoştinţele sale în acest domeniu.

Este cunoscut faptul că Leonardo a realizat primul studiu sistematic al legilor frecării, care stă la baza ştiinţei moderne numite "Tribologie", dar nu se ştie exact când şi cum a dezvoltat el aceste idei.

Profesorul Hutchings a descoperit că prima menţionare a legilor frecării stă scrisă într-un caiet mic, care măsoară doar 92 x 63 mm. Datează din 1493 şi se află acum în Victoria and Albert Museum din Londra, conţinând o informaţie scrisă de la dreapta la stânga, în stilul "scrierii în oglindă", caracteristic lui Leonardo.

Interesul a fost trezit de o schiţă în creion inclusă în document, care reprezintă o femeie în vârstă, alături de inscripţia "frumuseţea mortală este trecătoare şi nu durează".

Există speculaţii potrivit cărora schiţa ar putea-o reprezenta pe Elena din Troia în vârstă. Astfel directorul muzeului a considerat irelevante atât adnotările cât şi celelalte figuri legate de schiţă.

Pagina din caietul lui Leonardo da Vinci

Totuşi, studiul realizat de profesorul Hutchings subliniază faptul că aceste note sunt de mare interes pentru istoria tribologiei, marcând un punct de cotitură în activitatea lui Leonardo în acest domeniu.

Mai există acolo figuri geometrice reprezentând blocuri trase de o greutate agăţată sub un scripete, exact genul de experiment făcut de elevii din zilele de azi pentru a demonstra legile frecării.

Conform profesorului Hutchings, "Desenul şi textele arată că în 1493, Leonardo înţelesese elementele de bază ale frecării. El ştia că forţa de frecare la alunecare nu depinde de aria suprafeţei de contact dintre corp şi plan şi este direct proporţională cu forţa normală de apăsare. Dar acestea sunt chiar "legile frecării", atribuite în prezent lui Guillaume Amontons, fizician şi inventator francez. (Amontons a publicat în 1699 mai multe studii privind frecarea, iar în 1702-1703 două documente remarcabile despre termodinamică.)

"Cei 20 de ani de studiu ai lui Leonardo privind frecarea - incluzând înţelegerea sa empirică aplicată în diverse modele de sisteme mecanice - confirmă poziţia sa de pionier al tribologiei."

Timp de secole, munca lui Leonardo care a descoperit legile frecării nu a avut nici un impact în dezvoltarea subiectului şi este aproape sigur, că Amontons nu a ştiut nimic despre aceasta.

Surse: Science, University of Cambridge, Department of Engineering, Institute for Manufacturing, Wikipedia.org