Extraordinara poveste a lui Harold şi Ruth Knapke

Uneori, când mirele şi mireasa la altar spun că sunt hotărâţi să rămână împreună până când moartea îi separă, sunt foarte serioşi. Atât de serioşi că pot înşela moartea şi nu se lasă despărţiţi de ea.

Extraordinara poveste a lui Harold (91 ani) şi Ruth Knapke (89 ani), născuţi în Ohio, parcă ar fi din altă lume. Ei s-au întâlnit de copii, în timp ce se jucau, prin câmpiile din Midwest şi Ruth a recunoscut că a avut prima pasiune pentru el, pe când era în clasa a treia. Dar, cu toate acestea, pe vremea aceea anumite lucruri nu se făceau în grabă, aşa cei doi tinei au stat cuminţi la locul lor.

Războiul a fost cel care a schimbat istoria pentru cei doi. Harold a plecat în Germania, împreună cu cea mai mare generaţie angajată să lupte împotriva lui Hitler, aşa că Ruth a decis să facă un pas hotărâtor, fiind de acord să-i devină "pen pal". Cu alte cuvinte, ei au decis să-şi scrise în timp ce el era departe... schimb de cuvinte în loc de gesturi.

Ea, un pic mai cochetă, a descris situaţia:"L-am lăsat pe Harold să umble după mine.... până când l-am prins". De fapt, după război, pe 20 august 1947, s-au căsătorit, pentru a construi una dintre acele familii care astăzi nu mai există. El a obţinut o diplomă la Universitatea din Dayton şi a devenit profesor şi apoi o diplomă de master la Universitatea Ball.

În ziua de astăzi, cu genul acesta de calificări, scopul ar fi să ajungi "om mare", dar Harold a hotărât să lucreze ca profesor, antrenor de atletism şi în cele din urmă directorul şcolii superioare de la Fort Recovery, în Ohio. Ea, a fost secretară laWest Elementary School în aceeaşi localitate.

În aceste condiţii, fără salarii stelare sau proprietăţi importante - familiile de astăzi ar acorda o atenţie sporită calculelor matematice - familia Knapke a avut doi fii şi patru fiice şi mai apoi paisprezece nepoţi şi opt strănepoţi. Dar erau alte timpuri în mijlocul Midwestului aşa că au tras înainte, ajutaţi de comunitatea în care s-au născut. Se mulţumeau cu puţin - deoarece costurile de sănătate şi educaţie nu erau la fel de mari ca cele de azi -, sau poate cu foarte mult - deoarece prin creşterea familiei au avut cea mai mare satisfacţie. Harold, a fost foarte popular în rândul studenţilor, care încă îi recunosc meritele: "El a fost - spune un fost student, Steven Stump - profesorul meu preferat. El m-a făcut să iubesc chiar şi algebra. Fără îndrumarea lui, eu nu cred că aş fi obţinut succesul pe care l-am avut în viaţa mea".

După patruzeci de ani de predare, Harold s-a retras pentru a se bucura de pensie, împreună cu Ruth. Dar a venit boala, care a lovit-o prima pe ea, aşa că au fost amândoi internaţi în Centrul de Sănătate de la Versailles, în Ohio. Aceeaşi cameră, pentru a-i permite să se uite mereu la ea şi s-o îngrijească. Şi sănătatea lui s-a înrăutăţit, dar potrivit celor declarate de copiii lui Harold, dorinţa de a rămâne aproape de Ruth i-au dat o forţă extraordinară. În data de 11 august a anului trecut Harold a murit şi unsprezece ore după aceea ea l-a urmat. "Ei au sărbătorit împreună cea de a 66-ea aniversare de nuntă - au scris copiii în necrolog - în Paradis".