Jurnalul de Argeş: "Uzina ARO a fost distrusă la ordinul ruşilor"

Peste doar câteva zile se împlinesc douăzeci de ani de la privatizarea uzinei ARO Câmpulung. O perioadă de timp în care ”Zimbrul Carpaţilor” a dispărut şi piere treptat şi din amintire… Au trecut două decenii şi nici acum nu este clar ce s-a întâmplat, dacă distrugerea uzinei a fost una ”naturală” sau provocată intenţionat, scrie Jurnalul de Argeş.

Pe 26 septembrie 2003, la sediul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului se semna contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni ale lui ARO SA, un pachet de 68,70% revenind firmei americane Cross Lander USA Inc. Se ştie, preţul a fost derizoriu, puţin peste 150.000 de dolari, de vreme ce acţiunile erau evaluate la peste 180 de miliarde de lei vechi. Pe 5 ianuarie 2004 s-au semnat, apoi, documentele care au perfectat transferul dreptului de proprietate, iar AVAS menţiona ulterior că nu sunt probleme, cumpărătorul are nişte obligaţii de respectat şi o va face. Numai că nu a fost aşa...

Statul român, la presiunea Băncii Mondiale, a încercat să privatizeze ARO încă din anul 1997. Au fost publicate mai multe anunţuri în acest scop, însă tentativele au eşuat. Şi nu de puţine ori în spatele sau în faţa posibililor ofertanţi s-a aflat John Perez, cel care a reuşit preluarea uzinei în 2003, prin Cross Lander.

APAPS a continuat să susţină ideea bunului mers al lucrurilor şi după ce ARO deţinută de Perez a vândut Fabrica de Scule şi Matriţe. S-a comunicat atunci faptul că, oricum, FSM-ul avea activitate independentă, iar din banii obţinuţi prin vânzare s-au plătit salarii restante. Susţineau atunci cei de la APAPS că, citez, ”la mai puţin de o lună de la transferul dreptului de proprietate, producţia în cadrul uzinei a fost reluată (…) producându-se automobile pentru a onora comenzi din Slovacia, Cehia, Polonia, Rusia şi Brazilia. Omologarea prototipului de automobil pentru piaţa din SUA este în curs de finalizare”.
Da, a existat o intenţie de a realiza un model denumit ARO Cross Lander, la Manaus, în jungla Amazonului, implementându-se o linie de montaj. Doar că nu s-a mai ajuns la producţia de serie.

La puţine luni de la privatizare, în aprilie 2004, a apărut prima cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi falimentului împotriva ARO SA. Apoi au mai fost alte patru, toate au fost reunite şi s-a ajuns, în ianuarie 2005, la deschiderea procedurii. Iniţierea s-a făcut la Tribunalul Comercial Argeş, continuarea şi finalul au aparţinut Tribunalului Timiş.

Procedura s-a încheiat efectiv în 2017, închizându-se dosarul de faliment. Între timp, ARO dispăruse faptic. În mai 2007 au fost înstrăinate cele mai importante active ale uzinei către Landmark Management SRL Bucureşti, firmă care a dezvoltat pe fosta platformă un fel de parc industrial. Iniţial au existat şi idei de revitalizare a fabricaţiei de automobile, însă au fost doar vorbe.

"Totul a fost dirijat din Rusia"

Mihai Mărţişor Ciobanu, fost director general la ARO, susţine că Global Vehicles s-a ales cu 6,971 milioane de dolari după falimentul uzinei. Într-o declaraţie făcută la ”Muscel TV”, Ciobanu a făcut mai multe afirmaţii care ridică şi mai sus semnele de întrebare asupra privatizării din 2003. ”Practic, Perez nu avea bani ca să cumpere ARO. Era cu firma veche, cu Lacaro Auto Distribution, şi practic a creat Cross Lander ca un punct de lucru în Florida. S-a spus că privatizarea s-a făcut cu Cross Lander, dar, de fapt, firma era Lacaro. Apoi a falimentat Cross Lander, a apărut Global Vehicles şi s-a ales cu aproape şapte milioane de dolari de pe urma lui ARO”, susţine Mihai Ciobanu.

Articolul integral poate fi citit aici.