Jocul de poker din Republica Moldova. Cum au ajuns comuniştii să decidă premierul (interviu)

„Integrarea europeană este singura şansă de modernizare a Republicii Moldova. Am demonstrat că suntem dispuşi să punem în aplicare reforme care să aducă o schimbare calitativă pentru dezvoltarea Republicii Moldova şi a vieţii cetăţenilor ei”, a declarat recent premierul Chiril Gaburici.

Angela Grămadă, cercetătoare specializată în spaţiul ex-sovietic, explică în cea de-a doua parte a interviului acordat Epoch Times cum s-a ajuns la un guvern girat de comunişti, cu un premier necunoscut. ”Nimic nu-l recomandă pentru funcţia de premier. Guvernarea unui stat nu este o afacere. Acum doar denumirea alianţei de guvernare mai reţine direcţia politicii externe a Republicii Moldova spre vest”, susţine experta.

Epoch Times: Cum s-a ajuns ca PCRM să decidă premierul, deşi electoratul a dat victoria forţelor pro-europene? De ce nu s-au înţeles pro-europenii pentru formarea unei noi Alianţe pentru Integrare şi au recurs la o soluţie ciudată – guvern minoritar şi negocieri cu PCRM?

Cred că la această întrebare ar trebui în primul rând să răspundă cele trei forţe politice pro-europene, inclusiv Dl. Mihai Ghimpu. Dar ei ne cam ignoră.

Marii perdanţi ai alegerilor din 30 noiembrie 2014 au fost PLDM şi PCRM. O mare parte a electoratului formaţiunii liberal-democrate a votat într-adevăr pentru Iurie Leancă, pentru echipa care a contribuit la semnarea Acordului de Asociere, la obţinerea liberalizării regimului de vize cu Uniunea Europeană. Cei care au ales să nu mai susţină PLDM au avut şi ei dreptatea lor: BEM, aeroport, un ex-premier cu o parte a echipei bănuită de acte de corupţie – nu sunt elemente pe care să le ignori atunci când decizi cu cine mai votezi.

Imediat după afişarea rezultatelor oficiale ale alegerilor legislative, Bruxelles-ul a recomandat constituirea unei alianţe pro-europene de guvernare formată din PLDM, PDM şi PL. Ultimii, însă, au impus anumite condiţii. Aceste condiţii cred că au constituit cutia Pandorei şi a condus la accentuarea miopiei politicienilor din tabăra pro-europeană. Partidul Comuniştilor sângera destul de grav, iar liderii PLDM, PDM şi PL au ignorat acest aspect. Vladimir Voronin a jucat rolul unui lider puternic, neafectat, care poate să impună condiţii. Realitatea, însă, e cea menţionată mai sus: această formaţiune politică nu trebuia să fie ajutată să revină pe scena politică. Pe Vladimir Voronin nici Moscova nu-l mai crede. De ce l-au crezut liderii liberal-democraţilor de la Chişinău? Probabil din simplul motiv că se confruntă cu probleme de aceeaşi natură şi pentru care nu este indicat să aduci comisii externe de anchetă (la Banca de Economii a R.Moldova n.r).

PCRM a câştigat în urma acestui vot pentru învestirea lui Chiril Gaburici nu un premier pentru ţară, dar stabilitate politică şi timp atât cât are nevoie pentru a se pregăti de alegerile locale de anul acesta. PLDM şi PDM nu au semnat niciun acord de susţinere a acestui guvern cu PCRM. La prima lege sau dezacord pe anumite proiecte, comuniştii vor zdruncina din temelii această alianţă. Şi toate acestea se vor întâmpla cu acordul şi buna credinţă a lui Vlad Filat şi Marian Lupu.

Cum vedeţi desemnarea lui Chiril Gaburici ca premier? Ce-l recomandă pe acesta pentru această funcţie extrem de importantă? Ce spune numirea sa despre orientarea politicii externe viitoare a Republicii Moldova?

Nimic nu-l recomandă pentru funcţia de premier al Republicii Moldova. Cred că anume din aceste considerente a şi fost candidatul ideal pentru 60 de deputaţi, inclusiv pentru comunişti. Iar numirea sa în această funcţie reprezintă un pas mare făcut înapoi. Nu vreau să aduc jigniri unei persoane pe care nu o cunosc şi pe care nu o cunoaşte nimeni de fapt în Republica Moldova, dar dl. Gaburici nu ne cunoaşte nici el la rândul său. Aşa că impresia mea generală este că o să fim conduşi pe întuneric. Guvernarea unui stat nu este o afacere. Ea nu trebuie să devină una pentru dl. Gaburici, care acum este cea mai importantă persoană în Republica Moldova. Aici nu ai cum să te bazezi pe fler, pe intuiţie. Aici trebuie să cunoşti realităţile, trebuie să te bălăceşti în ele o perioadă îndelungată, ca să înţelegi cum stau de facto lucrurile.

Oficial avem o alianţă de guvernare pro-europeană. Acest lucru nu ar trebui să ne facă mai calmi. Dacă nu se vor ţine cel puţin la nivel declarativ de această aşa numită guvernare pro-europeană, atunci la alegerile următoare, normale sau anticipate, o să fie taxaţi rău de tot de electorat. Acum doar denumirea alianţei de guvernare mai reţine direcţia politicii externe a Republicii Moldova spre vest.

În urma învestirii lui Chiril Gaburici, PCRM a câştigat timp pentru a recâştiga electoratul pierdut în pespectiva alegerilor locale de anul acesta.

Cum să înţelegem insistenţa PL să aibă miniştri în viitorul guvern, deşi nu mai era în cărţi? Cine a cerut prea mult în cadrul negocierilor?

Toţi au exagerat cu cerinţele şi toţi au făcut acest lucru în numele aşa numitului ”interes naţional”. Nu sunt sigură, dar probabil s-au făcut presiuni şi asupra PL ca aceştia să renunţe la o parte din cerinţele înaintate PLDM şi PDM de dragul unei stabilităţi, a unei guvernări pro-europene. Europenii au sperat până în ultimul moment să se întâmple o minune. Noi toţi am sperat. Probabil o astfel de minune trebuia să fie doi sau trei miniştri liberali în viitorul guvern, ca să nu pară că nu sunt deloc pretenţioşi şi sunt de acord cu orice, doar ca să nu se numească opoziţie. Înţeleg de ce PL nu a dorit să-şi asume consecinţe pentru acţiunile unui guvern din care au fost excluşi într-un mod atât de brutal. Nu puteai în aceste condiţii să ceri liberalilor maximă flexibilitate, atâta timp cât nu arătai disponibilitate pentru transformări reale, pentru o mai mare transparenţă în guvernare.

Vor reuşi PLDM şi PD să-i convertească pe comunişti la cauza europeană şi să-i transforme într-o opoziţie constructivă care va garanta stabilitatea R.Moldova sau vor ajunge aceştia să deraieze total parcursul european al Chişinăului?

Nu. Nu este nevoie. Comuniştii singuri se convertesc atunci când trebuie. Este suficient să analizăm ce s-a întâmplat în cei opt ani de guvernare comunistă (2001-2009) ca să ne dăm seama că Vladimir Voronin ştie mai bine decât oricine altcineva în Republica Moldova când este nevoie să fii pro-european sau pro-rus.

De ce-l susţine PCRM pe Chiril Gaburici ca premier?

Pentru că are nevoie de timp şi stabilitate pentru a recâştiga o parte a electoratului pierdut şi pentru a mai calma lucrurile în interiorul partidului şi a mai trata rănile cauzate de plecările recente. În plus, i s-a permis să participe la acest joc. Deci, e cu acordul şi salutul europenilor şi mai puţin cu cel al Bucureştiului, care doar a luat notă că la Chişinău ar fi apărut o guvernare pro-europeană. Mai simplu spus: pentru că poate şi e util să îl susţină pe Chiril Gaburici.

Angela Grămadă este cercetătoare specializată pe spaţiul ex-sovietic şi preşedinte al Asociaţiei Experts for Security and Global Affairs (ESGA).

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.