EXCLUSIV. De ce a căzut guvernul Leancă II (Interviu)

Fostul premier al Republicii Moldova, Iurie Leancă a anunţat ieri că va părăsi Partidul Liberal Democrat din Moldova şi va înfiinţa o nouă formaţiune politică, acuzând că a fost ”victima unei lovituri pe la spate” şi că PLDM ”şi-a pierdut identitatea, ajungând captiv unor interese de grup, iar simpatizanţii partidului au fost trădaţi pentru că votul lor a fost folosit şi tranzacţionat într-un mod inacceptabil”. Angela Grămadă, cercetătoare specializată în spaţiul ex-sovietic, explică într-un interviu acordat Epoch Times că ”Iurie Leancă nu a fost o garanţie, nu a fost un jandarm, ci acea persoană care cumva a umanizat un sistem corupt, care aparent funcţiona, care aparent cerea transformare”. În opinia ei, dacă acesta rămânea alături de Vlad Filat riscă să mărească în intensitate bănuielile că ar fi contribuit într-un fel sau altul la afacerile ”Aeroportul” şi ”Banca de Economii a Moldovei”.

Cum se explică faptul că guvernul Leancă 2 nu a reuşit să obţină votul de învestitură al Parlamentului? A fost sacrificat Iurie Leancă ca fiind prea pro-european şi decis să menţină parcursul european al R.M? Sau a deranjat cu declaraţiile privind ancheta internaţională de la Banca de Economii?

Nu ştiu dacă este corect să spunem că a fost sacrificat Iurie Leancă. Mai degrabă a fost sacrificată munca multor persoane, nu doar a cea a lui Iurie Leancă, implicate în implementarea unor reforme cu adevărat necesare pentru transformarea instituţională şi nu numai a Republicii Moldova. Nu doar eu, dar şi mulţi alţi cetăţeni moldoveni, care şi-au pus speranţele într-o guvernare liberal-democrată, se gândesc cum şi cu cine, mă refer aici la resurse financiare şi umane, o să fie implementat Acordul de Asociere, DCFTA-ul, reforma împotriva corupţiei? Iurie Leancă nu a fost o garanţie, nu a fost un jandarm, nici procuror sau judecător. El a fost acea persoană care cumva a umanizat un sistem corupt, care aparent funcţiona, care aparent cerea transformare.

Este prea mult să spunem că parcursul european al Republicii Moldova a fost decis de Iurie Leancă. Acest parcurs european a fost decis de cetăţenii acestui stat în aprilie 2009, atunci când au protestat împotriva falsificării alegerilor, atunci când au votat pe 29 iulie 2009 o guvernare pro-europeană. Noi ne-am obişnuit să facem din reprezentanţii poporului un fel de semi-zei. De aici şi apar problemele. Aceşti reprezentanţi, care se cred de fapt aleşi ai poporului, fie ei deputaţi sau membri ai executivului, uită care le sunt îndatoririle şi se dedică unei misiuni profesionale personale: de a gestiona resursele statului nu în interesul statului, şi nici al cetăţenilor.

Revenind, însă, la întrebarea despre cauza sacrificării lui Iurie Leancă, răspunsul este greu de identificat. Nu ştim ce s-a negociat de fapt aproape trei luni de zile. Funcţii, interese naţionale, interese particulare, ani de privaţiune de libertate? Nu ştim nimic cu siguranţă şi asta deoarece lucrul cel mai important pe care ar fi trebuit să-l înveţe politicienii moldoveni ar fi trebuit să fie comunicarea cu un electorat dornic de transparenţă, care are acces la informaţie mai uşor acum decât în urmă cu şase ani, care a taxat elita politică la referendumul din septembrie 2010.

Probabil că dacă ar fi avut loc într-adevăr o anchetă la Banca de Economii, ei, aleşii poporului, şi-au dat seama că după BEM ar fi urmat aeroportul, apoi şi alte sectoare ale economiei: transport intern, sistemul de asigurări, nu doar sistemul bancar. Vlad Filat, Marian Lupu, Vlad Plahotniuc, Vladimir Voronin şi alte persoane care nu şi-ar fi dorit o comisie externă care să ancheteze ce s-a întâmplat la Banca de Economii au avut interesul ca guvernul Leancă II să cadă.

Cum să înţelegem declaraţia fostului premier Leancă că a susţinut numirea lui Gaburici în calitate de premier desemnat, dar nu îl va vota împreună cu deputaţii comunişti? Cum se explică această dedublare?

Nu cred că a existat o alternativă pentru Chiril Gaburici. A fost propus de PLDM, partid în care Iurie Leancă este vicepreşedinte. A arătat un fel de consens intern în cadrul formaţiunii politice din care face parte, dar nu a votat pentru Guvernul Gaburici şi în şedinţa legislativului pentru că ştia sigur că votul sau nu va influenţa rezultatul final.

Dacă Rusia s-a implicat în acest joc, a făcut-o până la 30 noiembrie 2014. După această dată nu prea a mai fost nevoie să se implice pentru că de restul au avut grijă ”ai noştri”. Acum Moscova va reveni la momentul potrivit pentru a mai prelua ce rămăsese nepreluat din economia Republicii Moldova.

Iurie Leancă, ca să arate că are intenţii politice serioase, trebuia să-şi anunţe susţinătorii în cel mai scurt timp care sunt acestea. Dacă rămânea alături de Vlad Filat risca să mărească în intensitate bănuielile că ar fi contribuit într-un fel sau altul la ceea ce numim astăzi afacerile Aeroportul şi BEM. În acest moment, discursului său îi oferă credibilitate doar propunerea de a aduce o comisie externă care să efectueze o anchetă în aceste două cazuri concrete. În rest, dacă actualul premier ales, Chiril Gaburici, nu va înţelege cât de curând ce este Acordul de Asociere sau DCFTA-ul, există riscul ca electoratul să uite aceste realizări ale guvernului Leancă.

Ce se întâmplă în acest moment în R.M pare un ciudat joc de poker în care este jucat parcursul european al ţării. Ce implicare are Rusia în acest joc?

Poate şi este un joc de poker, dar cu jucători foarte slabi, departe de orice am putea să numim astăzi cultură şi elită politică. În ceea ce priveşte implicarea Rusiei, aici apare şi paradoxul: dacă Rusia s-a implicat în acest joc, a făcut-o până la 30 noiembrie 2014. După această dată nu prea a mai fost nevoie să se implice pentru că de restul au avut grijă ”ai noştri”. Acum Moscova va reveni la momentul potrivit pentru a mai prelua ce rămăsese nepreluat din economia Republicii Moldova. Anume aici sunt invidioasă că nu ştim să negociem ca bieloruşii, care de patru ani se tot chinuie să ”privatizeze” patru companii dintr-o listă de 24 în favoarea ruşilor şi tot nu reuşesc.

Angela Grămadă este cercetătoare specializată pe spaţiul ex-sovietic şi preşedinte al Asociaţiei Experts for Security and Global Affairs (ESGA).

Urmează partea a II-a a interviului despre cum au ajuns comuniştii să decidă premierul.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.