Ipocrizia Europei în privinţa Bulgariei şi României

Atunci când Polonia şi alte şapte ţări din Europa Centrală şi de Est au aderat la UE în 2004, sute de mii de tineri foarte motivaţi s-au îndreptat spre Occident. Ei erau dispuşi să lucreze timp de multe ore pe zi şi să accepte munci dificile, însă acest lucru nu a fost pe placul tuturor. Polonezii, în special, au fost adesea acuzaţi că fură locurile de muncă ale localnicilor în ţările gazdă, deşi, în timp, ei au înfiinţat comunităţi locale, ziare şi şcoli. Cei care s-au întors în Polonia şi-au putut permite locuinţe mai bune şi o educaţie mai bună pentru ei şi copiii lor. Privind retrospectiv, acest val de imigraţie este un exemplu important al faptului că de pe urma unei Uniuni deschise şi unite beneficiază toată lumea, scrie Judy Dempsey într-un articol publicat pe site-ul carnegieeurope.eu.

Un deceniu mai târziu, populiştii şi partidele ostile imigraţiei din multe ţări din Europa de Vest şi-au îndreptat atenţia spre bulgari şi români, care, de la 1 ianuarie, pot să lucreze fără restricţii în orice ţară din Uniunea Europeană.

Tabloidele britanice au fost virulente la adresa bulgarilor şi românilor, pe care i-au acuzat de exploatarea sistemului de asistenţă socială din Marea Britanie. În Germania, blocul conservator al cancelarului Angela Merkel a ales, la rândul său, să joace cartea populismului, iar Elmar Brok, preşedintele creştin-democrat al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, a sugerat introducea unui sistem de amprentare, pentru a-i monitoriza pe cei care primesc ajutoare.

Pentru Dempsey, această discriminare la care sunt supuşi bulgarii şi românii este în acelaşi timp ruşinoasă şi ipocrită.

Imediat după ce Bulgaria şi România au aderat la UE în 2007, agenţiile de recrutare din Germania au cutreierat ambele ţări în scopul de a căuta personal medical şi asistente pentru spitalele şi căminele de bătrâni din această ţară. De asemenea, inginerii şi profesioniştii în high-tech au fost extrem de căutaţi.

Nu au existat plângeri, ulterior, atunci când mulţi dintre cei mai buni şi mai străluciţi profesionişti au părăsit Bulgaria şi România pentru a căuta mai multe oportunităţi şi salarii mai mari în Germania şi în alte ţări. De asemenea, nu au fost exprimate preocupări cu privire la efectele acestui exod şocant de creiere din cele două ţări din Europa de Est, deşi, pe parcursul ultimilor zece ani, populaţia din România a scăzut cu 12% la sută, până la sub 18 milioane de persoane.

De ce este, deci, acum atâta zarvă? Principalul motiv - scrie Judy Dempsey - este că de la 1 ianuarie, frontierele interne din UE au căzut şi pentru acei români şi bulgari mult mai umili decât absolvenţii recrutaţi cu atâta nerăbdare în Europa de Vest. Azi, lucrătorii simpli pot veni şi ei să îşi caute norocul în Occident. De asemenea, cel mai dramatic - judecând după avertismentele populiste - este că membrii minorităţii rome sunt acum liberi să călătorească şi să încerce să solicite ajutoare sociale în Germania, Marea Britanie şi alte ţări.

Mesajul aflat la baza declaraţiilor populiste este că romii nu ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi cetăţeni ai UE. Potrivit lui Dempsey, este ca şi cum romii nu sunt percepuţi drept cetăţeni europeni, în timp ce în propriile ţări - unde aceştia suferă de pe urma unei discriminări instituţionalizate - nu există nicio consolare. Potrivit UE, între 10 şi 12 milioane de romi trăiesc în Europa, inclusiv în ţările balcanice, dintre care 400.000 în Bulgaria şi 621.000 în România.

Pe de altă parte, rapoartele realizate de Banca Mondială, Amnesty International şi Open Society Foundations, precum şi articole de presă recente au relatat despre condiţiile de viaţă execrabile pe care romii trebuie să le îndure, nu doar în Bulgaria şi România, ci şi în Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia.

Mulţi romi sunt forţaţi să trăiască în ghetouri sau mahalale, fără drepturi sau facilităţi. Spre exemplu, Rareş Buglea, un consilier local al Partidului Naţional Liberal din România, a propus ca femeile de etnie romă să fie sterilizate.

Tardiv, UE a început să ia în serios problema romilor, alocând fonduri, în scopul de a îmbunătăţi locuinţele, infrastructura şi educaţia acestora.

Cu toate acestea, există tot mai multe dovezi că guvernele şi autorităţile locale din România şi Bulgaria nu îşi fac partea lor de treabă. Acest lucru înseamnă că cu cât va continua marginalizarea şi discriminarea romilor în propriile lor ţări, cu atât mai mulţi romi vor fi tentaţi să plece, mai degrabă decât să suporte o atare mizerie şi sărăcie, este de părere Judy Dempsey.