Înţelepciune antică: Cugetări ale marelui tragedian Sofocle
alte articole
Celebrul poet şi dramaturg grec Sofocle s-a născut în anul 496 î.Hr în Colonos, cartier mărginaş al Atenei şi tot aici s-a stins din viaţă în anul 406 î.Hr. Împreună cu Eschil şi Euripide, Sofocle a pus bazele tragediei clasice greceşti, de-a lungul vieţii primind multe aprecieri elogioase pentru opera sa. Şi după moarte, marele scriitor a continuat să domine scena greacă, reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes.
Sofocle s-a născut într-o familie înstărită, iar tatăl său, fiind un armurier bogat, a putut să-i ofere o educaţie foarte bună specifică tinerilor acelor timpuri. La numai 16 ani (anul 480 î.Hr.) devine un desăvârşit dansator şi cântăreţ din liră, datorită acestui fapt fiind ales să organizeze un spectacol prilejuit de victoria împotriva perşilor în lupta de la Salamina, eveniment ce marchează începutul epocii de aur ateniene.
Sofocle aduce mari inovaţii în tehnica teatrală, printre care renunţarea la conexiunea trilogiei şi crearea de piese independente. Opera sa cuprinde peste 120 de piese, dintre care doar 7 s-au mai păstrat în întregime. Dintre piesele rămase se numără Ajax, Antigona, Trahiniile, Electra, Oedip la Colonos. În crearea tragediilor, Sofocle se inspiră din aceleaşi izvoare ca şi Eschil: legende şi eroi mitologici.
La vârsta de 80 de ani, Sofocle este numit comisar special pentru investigarea dezastrului militar atenian din Sicilia. Moare zece ani mai târziu şi este înmormântat la Colonos, în pământul său natal, căruia i-a adus laude şi slavă în ultima sa piesă, Oedip la Colonos.
Vom trece în revistă doar câteva dintre cugetările marelui dramaturg, care au pus pe gânduri generaţii după generaţii.
- Zeii, făcând să se nască în oameni raţiunea, le dau cel mai mare dintre bunurile care există.
- Înţelepciunea este partea supremă a fericirii. Înţelepciunea depăşeşte orice avere.
- Butoaiele goale fac gălăgie multă.
- Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea.
- Ce vitejie-o fi ca iarăşi să-l omori pe cel care a murit.
- Chibzuinţa este bunul cel mai de preţ.
- Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii.
- Prilejul este marele cârmaci al faptei omeneşti.
- Este mai bine să eşuezi în condiţii onorabile, decât să reuşeşti prin fraudă.
- Nu există bucurie mai mare decât cea venită pe neaşteptate.
- Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propriile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat.
Zeii, făcând să se nască în oameni raţiunea, le dau cel mai mare dintre bunurile care există.
- Bătrâneţea şi trecerea timpului ne învaţă totul.
- Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi.
- Nu există succes fără muncă grea.
- Perfidia atrage perfidie.
- Când mânia clocoteşte în piept, deprinde-te să-ţi stăpâneşti gura.
- Multe lucruri minunate există, dar numic nu-i mai minunat decât omul.
- Omul deţine în sufletul său sămânţa, de unde îşi recoltează bucuria şi suferinţa.
- Niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat unde nu există frică de pedeapsă.
- Eu văd că noi toţi cât trăim, nu suntem decât nişte imagini sau o umbră uşoară.
- Dacă unii cititori consideră că scriu naivităţi , atunci sunt mulţumit că asemenea oameni mă consideră un prost.
- Timpul este zeu blând. Toate sunt bune la timpul lor.
- Pentru oameni nu există nimic care să dureze: nici noaptea înstelată, nici nenorocirile, nici bogăţia; totul s-a spulberat într-o bună-zi.
Aceste cugetări pline de înţelepciune ale marelui tragedian pot constitui o sursă de inspiraţie, ne pot ajuta să acţionăm în hăţişurile vieţii care ne pune de multe ori în situaţii şi ipostaze dificile, unele chiar greu de rezolvat.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
