Înţelegerea pieţei europene: BCE menţine ratele în aşteptare

Banca Centrală Europeană a menţinut stabilă rata principală de refinanţare, la 0,75 la sută. Potrivit preşedintelui BCE, Mario Draghi, în Spania şi Italia nu există riscuri imediate.

Pieţele au demonstrat că decizia a fost una corectă, din moment ce euro a crescut şi randamentele obligaţiunilor italiene şi spaniole au rămas scăzute. Moneda euro a crescut cu 2,2 la sută pentru a se închide la 1,3354 dolari, reluându-şi trendul ascendent de la sfârşitul verii. Randamentele obligaţiunilor italiene şi spaniole au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit de la începutul anului 2011. Acţiunile europene au profitat de pe urma câştigurilor din prima săptămână a anului, crescând cu un modest 0,3 la sută.

Cu toate aceste, Draghi nu a descris situaţia ca fiind atât de roz. El a fost destul de ferm în indicarea faptului că nimeni din consiliul guvernatorilor nu a luat în considerare o reducere a principalei rate de refinanţare până la 0,5 la sută. Ideea principală a evaluării BCE presupune aşteptarea unei îmbunătăţiri mici în 2013 şi lipsa unei escaladări a crizei datoriilor suverane.

Toate acestea au adus la aprecierea monedei euro faţă de dolarul american. Când nu există şocuri macroeconomice, cum pare a fi situaţia în acest moment, piaţa îşi concentrează din nou atenţia pe elementele fundamentale, cum ar fi ratele dobânzii.

Ratele băncii centrale pe termen scurt sunt de 0,75 procente în Europa şi în jur de zero în Statele Unite ale Americii. Diferenţele între obligaţiunile germane şi americane la zece ani au crescut, ceea ce înseamnă că randamentul obligaţiunilor germane este relativ mai mare şi că ele sunt, prin urmare, mult mai căutate de investitorii internaţionali. Luând în calcul aspectele pozitive şi negative ale situaţiei, investitorii au decis să schimbe dolarii în euro.

Nici un împrumut în ciuda ratelor mici

Încrederea în euro ca monedă de schimb este o veste bună pentru pieţele globale. Cu toate acestea, economia de bază ar putea avea nevoie de rate şi mai mici.

În primul rând, un euro mai mare afectează exportatorii. În cazul în care clienţii trebuie să plătească mai mulţi dolari pentru un produs, chiar dacă preţul în euro nu se schimbă, atunci aceştia ar putea cumpăra produse locale sau din altă parte. Un euro pe punctul colapsului nu este în interesul nimănui, dar un euro mai mic ca urmare a unor rate mai mici ale dobânzii ar putea ajuta economia să iasă din recesiune.

Având în vedere inflaţia relativ scăzută, dar şi şomajul record din Europa, scăderea ratelor ar putea încuraja crearea de credit. Acest credit ar putea fi în mod ideal împrumutat unor întreprinderi şi gospodării care l-ar putea traduce într-o activitate economică reală. Aşa-zisa "Regulă Taylor", numită după economistul american John B. Taylor, este o formulă relativ simplă care descrie relaţia dintre inflaţie şi ratele dobânzilor. În conformitate cu această regulă, şi ajustată în funcţie de şomaj, BCE ar trebui să reducă ratele.

Cu toate acestea, Draghi a fost reticent în a oferi aceste rate mai mici. Băncile din nord sunt pline de bani şi nu există o cerere de creditare deoarece băncile din sud nu vor să împrumute bani, din moment ce bilanţurile lor sunt deja afectate de împrumuturile şi investiţiile neproductive anterioare. Rezultatul este că ratele reduse vor aduce beneficii bănci, dar nu vor ajunge în economia reală.

În ciuda unui început de an calm şi a faptului că existe puţine veşti negative privind datoria suverană, concluzia pentru Europa rămâne aceeaşi. Dezechilibrele create de sistemul fix de rate de schimb, reprezentat de euro, trebuie rezolvate; altfel nu se va înregistra o revenire la creşterea economică.

Săptămâna ce urmează

Săptămâna ce urmează va fi relativ calmă în ceea ce priveşte datele, dar informaţii, cum ar fi înregistrările de maşini şi cifrele producţiei industriale, vor oferi detalii cu privire la situaţia actuală a economiei europene.

Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 21 de limbi. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru electronic.