Îngrijorările din Marea Britanie în legătură cu imigraţia nu sunt împărtăşite în aceeaşi măsură de Spania, Franţa şi Germania(BBC)

În ce măsură furtuna creată de mass-media britanice şi dezbaterea politică despre un val aşteptat de imigranţi din Bulgaria şi România se repetă şi în alte state europene? - se întreabă BBC într-o analiză a problemei imigraţiei în trei economii majore europene - Spania, Franţa şi Germania.

Guvernul britanic a susţinut că este mai probabil ca românii să se mute în această ţară decât în Marea Britanie, deoarece în Spania există o puternică comunitate românească, iar limbile sunt similare. Circa 869.000 de români alcătuiesc cea mai mare populaţie de imigranţi înregistrată în Spania, reprezentând 16% din numărul total de cetăţeni străini care locuiesc în această ţară. Cu toate acestea, în Spania nimeni nu pare preocupat de ridicarea iminentă a restricţiilor existente pe piaţa muncii pentru români şi bulgari, astfel că, chiar dacă cineva citeşte presa spaniolă în mod regulat, este posibil să fi ratat cu totul acest subiect.

Chiar şi în condiţiile unei rate extrem de ridicate a şomajului, imigraţia nu este un subiect politic fierbinte pentru spanioli, aşa cum este în Marea Britanie, notează BBC. Există, de altfel, o statistică puternică şi frecvent citată, care ne ajută să înţelegem de ce Spania nu crede că, de la 1 ianuarie 2014, va asista la un aflux de lucrători din estul Europei.

Astfel, circa 26 % dintre persoanele apte de muncă din Spania sunt şomere, acesta fiind motivul pentru care Spania are acum o imigraţie netă negativă, cu mai multe persoane care pleacă decât cele care sosesc.

Este o schimbare dramatică faţă de perioada de dinainte de 2008, în timpul boom-ului construcţiilor din Spania, atunci când imigranţii, în principal din America de Sud, au invadat ţara.

Anul trecut, populaţia Spaniei a scăzut pentru prima dată din momentul în care a fost înregistrat numărul de locuitori.

Un alt aspect important de reţinut este că, începând cu 2009, Spania a impus restricţii doar în ceea ce priveşte românii care veneau să muncească, nu şi în privinţa bulgarilor, prezenţi în momentul de faţă într-un număr oficial de 169.000.

Pe de altă parte, în Franţa, romii au ajuns o problemă politică majoră şi, la fel ca în Marea Britanie, există o dezbatere din ce în ce mai extinsă cu privire la libertatea de circulaţie a cetăţenilor UE şi la impactul posibil al modificărilor de la 1 ianuarie pentru cetăţenii români şi bulgari.

Cu toate acestea, deşi, în teorie, Franţa se confruntă la rândul său cu posibilitatea unui aflux mare de lucrători, în realitate impactul acestora nu este aşteptat să fie dramatic.

Cu un an în urmă - ca măsură pregătitoare - Franţa a extins lista de locuri de muncă eligibile pentru români şi bulgari, însă această măsură nu a generat o grabă semnificativă de a veni în această ţară.

În Franţa însă, dezbaterea despre imigraţia din România şi Bulgaria este subsumată în întregime - pe drept sau pe nedrept - unei dezbateri mult mai dure privind romii.

Potrivit BBC, romii sunt o problemă extrem de fierbinte în Franţa înainte de alegerile locale din martie, în condiţiile în care stânga acuză dreapta de alarmism, iar dreapta acuză stânga de naivitate.

Între timp, ministrul de interne, Manuel Valls, a devenit cel mai popular membru al guvernului socialist, prin simplul fapt de a vorbi în cuvinte dure despre problema romilor. Valls a fost cel care a subliniat recent că numărul de cetăţeni români arestaţi la Paris a crescut de la 1.300 în 2008 la 8.245 în 2011, înainte de a scădea la 7.550 în 2012.

Pe de altă parte, deşi oricine din Paris ştie că există bande de minori romi care fură din buzunare, genţi sau înşeală trecătorii, toate persoanele cu funcţii sunt conştiente că această problemă trebuie abordată foarte precaut, în condiţiile în care Frontul Naţional (de extremă-dreaptă) este gata să exploateze orice semn al vreunei legături dintre imigranţi şi infracţionalitate.

În ceea ce priveşte Germania, deşi există preocupări cu privire la emigraţia din ţările mai sărace ale Uniunii Europene pentru a accesa ajutoarele sociale, niciun politician german apropiat guvernului nu pune sub semnul întrebării libera circulaţie a forţei de muncă, considerată un principiu fundamental al UE. În acest context, dezbaterea se concentrează mai mult pe implementarea legilor actuale decât pe elaborarea altora noi.

Pe de altă parte, notează BBC, unii politicieni de dreapta din Germania se întreabă dacă nu cumva poziţia de forţă a guvernului britanic cu privire la imigraţie nu a fost generată de politica internă britanică şi de teama în faţa populismului Partidului Independenţei Regatului Unit (UKIP).

'Cameron nu ar mai trebui să alerge după UKIP. Prin asta nu face decât un UKIP mai puternic', a explicat parlamentarul Manfred Weber, de la Uniunea Creştin-Socială (partidul soră bavarez al CDU) pentru Der Spiegel.

Pe de altă parte, în Germania, orice nou venit trebuie să aştepte trei luni înainte de a putea solicita ajutoare sociale. Solicitanţii sunt evaluaţi individual, iar oficialii decid dacă persoana a venit în Germania doar pentru că această ţară oferă ajutoare sociale mai mari decât acasă. În consecinţă, aproape orice persoană din Spania, cu un nivel foarte mare al şomajului, este refuzată. Dacă o persoană poate dovedi că şi-a căutat în mod real, o perioadă de timp, un loc de muncă, fără a găsi, persoana va fi eligibilă pentru ajutoare.

În Germania, singurul partid, cu excepţia celor de extrema dreaptă, care militează declarat pentru un control mai strict asupra imigraţiei a câştigat puţin sprijin la alegerile generale.

Deşi germanii sunt, în general, îngrijoraţi cu privire la ceea ce ei numesc 'imigraţia (cauzată) de sărăcie', această îngrijorare nu îi aduce în situaţia de a pune la îndoială una dintre ideile fundamentale ale Uniunii Europene, cea potrivit căreia cetăţenii ar trebui să poată deplasa liber între statele membre UE, conchide BBC.