Primul summit UE dedicat apărării în ultimii cinci ani nu va aduce 'o lovitură de teatru', anticipează analiştii

Liderii UE se întâlnesc joi la Bruxelles pentru a discuta despre apărarea comună pentru prima dată în ultimii cinci ani, în condiţiile în care Marea Britanie şi Germania fac presiuni pentru limitarea planurilor de a consolida cooperarea militară la nivelul UE, relatează EUobserver. La rândul său, analistul Andrea Frontini, de la European Policy Centre, îşi exprimă îndoiala că summitul va reprezenta 'o lovitură de teatru' pentru apărarea europeană.

Convorbirile au loc în contextul în care SUA şi NATO fac apel la Europa să facă mai mult pentru a răspunde crizelor de securitate din propria vecinătate, în loc să se bazeze pe tehnologia americană, cum s-a întâmplat în Libia în 2011. Conform draftului de concluzii vehiculat în ultimele zile, liderii europeni ar urma să sprijine o serie de mici proiecte, apreciază EUobserver.

Pe această listă s-ar afla crearea unui 'club' al statelor membre care intenţionează să dezvolte drone militare în perioada 2020-2025, în timp ce un alt grup de ţări ar urma să ia parte la crearea de sateliţi de comunicaţii. De asemenea, este vizată dezvoltarea unor flote naţionale de avioane pentru realimentarea cu combustibil în aer.

Liderii UE ar urma să solicite Comisiei Europene să cheltuie mai mult din alocările pentru programul Orizont 2020 pentru dezvoltarea tehnologiei militare şi să întocmească un studiu privind modul în care statele membre pot cumpăra în comun kit-uri militare. De asemenea, ei vor cere instituţiilor UE să elaboreze o nouă politică pentru apărarea cibernetică şi o nouă strategie de securitate maritimă în 2014. Documentul privind securitatea cibernetică ar urma însă să abordeze doar protejarea misiunilor de criză la nivelul UE, nu şi bunurile naţionale, notează EUobserver.

Draftul de luni al concluziilor deja purta pecetea neîncrederii Marii Britanii în integrarea în domeniu, precizează portalul de informaţii europene. Un text anterior, din 9 decembrie, vorbea despre UE ca 'jucător global' şi despre consolidarea 'autonomiei strategice a Uniunii'. În noul draft, însă, este eliminată menţiunea 'jucător global' şi apare referirea la 'autonomia strategică a statelor membre'.

Marea Britanie, împreună cu aliaţi precum România, Bulgaria, Cipru şi Grecia, insistă, de asemenea, ca textul final al concluziilor să menţioneze primatul NATO ca furnizor de securitate pentru Europa, scrie EUobserver. 'Suntem pregătiţi să avem o poziţie destul de dură în privinţa acestui aspect', a declarat un diplomat britanic.

Între timp, Germania ar fi propus cu discreţie să se renunţe la termenul de 2020-2025 pentru realizarea aşa-numitului 'club al dronelor'. O sursă UE a declarat că Germania vrea ca termenul să fie mai puţin ferm 'din motive comerciale' legate de companiile germane.

La rândul său, Franţa vrea să se înfiinţeze o nouă linie de finanţare pentru intervenţii unilaterale, precum operaţiunile din Mali sau Republica Centrafricană. 'Vrem să lansăm o dezbatere privind modul în care putem finanţa mai bine operaţiunile militare, în loc ca discuţia să se poarte de la caz la caz. Nu ne aşteptăm joi la nicio concluzie, dar concluziile summitului trebuie să reflecte acest lucru', a spus un diplomat francez.

Analiştii susţin însă că faptul că liderii UE se gândesc pentru prima dată la apărare de la criza financiară reprezintă în sine o realizare. 'Nu va fi un uriaş salt înainte. Dar summitul nu trebuie privit ca un eşec din acest motiv', a declarat Nick Witney, fost director al unui think-tank din domeniul apărării.

El a avertizat totuşi că intenţia Germaniei de a nu fi menţionat un termen pentru dezvoltarea de drone este dăunător. 'Chestiunea dronelor este fundamentală pentru competitivitatea industriei aerospaţiale europene. O eliminare a termenelor-limită din concluzii este un pas înapoi. Dacă nu vor face decât să repete vechi platitudini privind o abordare comună nu va fi de ajutor', a adăugat Nick Witney.

Vivien Pertusot, din cadrul think-tankului Ifri din Paris, a declarat pentru EUobserver că nici Marea Britanie, nici Franţa nu sunt pregătite să dea dreptul instituţiilor UE de a deţine şi de a opera propria tehnologie militară, precum dronele de supraveghere.

El a ţinut însă să precizeze că cele două ţări sunt fundamental opuse în termenii ideologici prin care se raportează la apărarea la nivelul UE.

'Pentru Franţa este o ambiţie veche ca UE să devină mai angajată şi mai solidă. Britanicii se opun însă din punct de vedere ideologic conceptului de UE ca actor de securitate. Ei se tem că dacă UE se dezvoltă în această direcţie, peste 10 sau 15 ani ar putea deveni un competitor pentru NATO', a mai spus analistul.

El a adăugat că premierul britanic David Cameron se gândeşte la voturile eurosceptice în perspectiva alegerilor. 'Vă puteţi imagina titlul din Daily Mail dacă ar fi de acord cu extinderea puterilor militare ale UE', a mai declarat Pertusot.

Andrea Frontini, analist în cadrul European Policy Centre (EPC), scrie într-un articol publicat pe site-ul think tank-ului de afaceri europene că includerea apărării în 'show-ul politic' al Consiliului European este mult întârziată. Totuşi, apreciază el, politica de securitate şi apărare comună (PSAC) poate foarte bine retrograda de la 'protagonist' la 'actor de figuraţie'. Alte priorităţi, precum uniunea bancară, ar putea să preia prim-planul summitului, fiind foarte posibil ca liderii UE să fie capabili să se pună de acord doar asupra 'celui mai mic numitor comun' când vine vorba de PSAC.

În mod concret, liderii UE probabil vor evidenţia nevoia de a operaţionaliza mai mult 'abordarea comprehensivă' a UE a managementului crizelor, crescând cooperarea politică şi practică cu ţările şi organizaţiile partenere, ameliorând eficienţa instrumentelor UE de reacţie rapidă, printre care încă neutilizatele grupuri de luptă, şi dezvoltând noi strategii pentru apărarea cibernetică şi politica maritimă. Pe de altă parte, apreciază analistul EPC, ei ar putea eşua în tentativa de a aborda substanţial provocările politice, instituţionale, de personal şi bugetare care afectează operaţiunile civile şi militare ale UE.

Europenii aspiră la capabilităţi militare mai solide pentru apărare teritorială şi operaţiuni în afara UE, dar continuă să se abţină de la a face investiţiile financiare şi politice necesare. De asemenea, ei tânjesc la capacităţi industriale de apărare de ultimă generaţie, dar le lipseşte, din câte se pare, un plan ambiţios privind calea de urmat, scrie Andrea Frontini.

În ciuda tuturor constrângerilor, liderii UE trebuie să accepte că filosofia păcii care le-a dominat politicile de apărare în ultimele două decenii nu se poate traduce printr-o dezangajare lentă într-un peisaj global de securitate îngrijorător. Politica internaţională este marcată de o combinaţie de ameninţări tradiţionale şi noi, precum conflicte regionale, proliferarea armelor de distrugere în masă, terorism, piraterie maritimă şi cibernetică. În acest context, este necesar un consens strategic intraeuropean mult mai profund, susţinut de o PSAC eficientă, care să combine viziunile politice ale statelor membre şi resursele lor operaţionale într-un spirit pragmatic de complementaritate cu NATO, apreciază analistul EPC.

În concluzie, summitul UE din decembrie va eşua cu siguranţă în a oferi o lovitură de teatru pentru apărarea europeană, scrie el. 'Cei care sperau să fie martorii unor soluţii revoluţionare vor fi din nou dezamăgiţi. Totuşi, concluziile summitului care vor fi cel mai probabil prudente ar putea oferi un scenariu pentru a oferi mai multă putere PSAC în următorii ani. Pentru a face acest lucru, liderii UE vor trebui însă să însoţească aprecierile lor generale cu un mandat substanţial pentru actorii-cheie ai UE în domeniu - precum Serviciul European de Acţiune Externă, Agenţia Europeană de Apărare şi Comisia Europeană - calendare clare şi un mecanism la nivel înalt de monitorizare a operaţiunilor PSAC, dezvoltarea capabilităţilor şi a industriei de apărare. Decizia probabilă a liderilor europeni de a revedea angajamentele asumate până la finalul lui 2015 ar trebui salutată ca un pas constrângător în această direcţie', conchide Andrea Frontini.