În spatele negocierilor cu China se află un conflict fundamental

În spatele semnării de acorduri şi a strângerilor de mâini din timpul vizitei preşedintelui american Donald Trump în China se află conflicte aflate în desfăşurare care dispun de puţine opţiuni în care să câştige ambele părţi.

Împreună cu Donald Trump, în Beijing se află 29 de lideri de afaceri americani.

Totuşi, beneficiul real al vizitei constă în întâlnirile personale dintre Trump şi Xi Jinping. Întâlnirile vor ajuta fiecare lider să evalueze reacţiile celuilalt şi să evite calculele eronate în cazul problemelor controversate.

Vizita în China are loc la jumătatea turneului de două săptămâni efectuat de Trump în Asia de Est, care a început cu opriri în Japonia şi Coreea de Sud şi va continua cu vizite în Vietnam şi Filipine.

Conform unui oficial senior al administraţiei SUA, care a discutat cu reporterii în Japonia pe 5 noiembrie, călătoria lui Trump are trei obiective prioritare: întărirea răspunsului internaţional la denuclearizarea Coreei de Nord, promovarea unei regiuni Indo-Pacific liberă şi deschisă şi promovarea prosperităţii americane.

Cooperarea Chinei este esenţială pentru progresul celor trei obiective dar, în privinţa fiecăruia dintre acestea, SUA şi China au perspective foarte diferite.

Coreea de Nord

Trump a realizat mai mult progres decât toţi ceilalţi predecesori ai săi în privinţa determinării Chinei să susţină şi să aplice sancţiunile ONU aplicate împotriva Coreei de Nord.

Dar, cele două naţiuni au viziuni fundamental diferite privind conflictul şi modul de soluţionare a acestuia.

Regimul chinez este concentrat pe evitarea războiului în Peninsula Coreeană şi doreşte ca SUA să renunţe la toate ameninţările privind folosirea forţei, lucru care, în esenţă, ar da undă verde Coreei de Nord să îşi desfăşoare în libertate programele de arme nucleare.

De asemenea, Beijingul doreşte să oprească instalarea pe teritoriul sud-coreean de baterii suplimentare de rachete balistice şi radare americane, şi să prevină o alianţă militară trilaterală între Japonia, Coreea de Sud şi Statele Unite.

Beijingul a obţinut o victorie pe cele două fronturi săptămâna trecută, când preşedintele chinez Xi Jinping a soluţionat un impas de un an cu Coreea de Sud, determinându-l pe omologul său sud-coreean Moon Jae-in să fie de acord cu cei “trei NU” ai săi: fără noi amplasări de elemente ale sistemului de apărare american THAAD, fără o alianţă militară trilaterală şi fără o participare [a Coreei de Sud] într-un sistem de apărare antirachetă integrat.

Regimul chinez doreşte să menţină Coreea de Nord ca o zonă tampon între teritoriul său şi Coreea de Sud, care este aliată cu SUA. Pe de altă parte, Washingtonul doreşte ca Nordul să fie absorbit de Sudul democratic şi prosper.

În ciuda acestor diferenţe, totuşi, s-ar putea să existe un teren comun real în privinţa soluţionării problemei nord-coreene.

Timp de decenii, regimul chinez a promovat armata nord-coreeană, inclusiv programele mai mici ale Phenianului pentru arme nucleare şi rachete. Conform oficialului senior al administraţiei SUA, Washingtonul consideră că Beijingul vede Coreea de Nord ca fiind o povară strategică severă.

Trump îi va cere omologului său ca Beijingul să meargă dincolo de sancţiunile aprobate de ONU şi să blocheze resursele economice de care are nevoie regimul nord-coreean pentru a se susţine.

Marea Chinei de Sud

Există, de asemenea, puncte de vedere opuse în privinţa Mării Chinei de Sud, unde regimul comunist chinez pretinde că are drepturi istorice asupra unei mari părţi din acest teritoriu maritim care se extinde în porţiuni mari ale zonelor economice exclusive ale Bruneiului, Indoneziei, Malaeziei, Filipinelor, Taiwanului şi Vietnamului.

Noua politică asiatică reprezentativă a administraţiei Trump – o regiune Indo-Pacific liberă şi deschisă – urmăreşte să promoveze pieţe libere şi deschise şi să deschidă navigaţia în apele internaţionale. Această politică este foarte importantă pentru naţiunile riverane care împart marea şi pentru celelalte naţiuni care îşi efectuează comerţul prin acest canal navigabil, inclusiv SUA.

“SUA este o putere în regiunea Indo-Pacific. Am fost aşa de la naşterea republicii noastre”, a precizat oficialul administraţiei Trump.

“Securitatea şi prosperitatea noastră depind de faptul că SUA să poată menţine accesul la fluxul liber al comerţului către această regiune”, a afirmat el.

Acolo unde SUA doreşte să menţină apele deschise, China de fapt speră să devină o putere decizională în Asia-Pacific.

Totuşi, acel obiectiv, ca de altfel întreaga economie chineză, necesită un flux constant de dolari americani.

Prosperitatea americană

La acest capitol SUA încă deţine un avantaj semnificativ, despre care experţii susţin că este critic pentru cel de-al treilea obiectiv al călătoriei lui Trump: promovarea prosperităţii Americii.

La suprafaţă, Trump şi Xi Jinping vor semna diverse acorduri comerciale care vor da aparenţa unei cooperări între cei doi giganţi economici.

Totuşi, SUA trebuie să recunoască faptul că o Chină comunistă nu poate fi un aliat, conform lui Derek Scissors, un savant la American Enterprise Institute.

“Ne aflăm într-un conflict fundamental cu chinezii şi acest lucru trebuie recunoscut”, a precizat el.

Creşterea economică a Chinei a fost susţinută de politici care subminează competitivitatea economică a SUA, inclusiv încălcarea acordurilor comerciale internaţionale, furtul de proprietate intelectuală, desfăşurarea de piraterie excesivă şi închiderea pieţei chineze sau obstrucţionarea importurilor americane.

Răspunsul Statelor Unite până în prezent? Patetic, după părerea lui Scissors.

Înţelepciunea convenţională susţine că SUA va ceda în privinţa problemelor comerciale pentru a obţine ajutorul regimului chinez în privinţa Coreei de Nord, dar nu în acest mod a discutat administraţia Trump înaintea întâlnirii din Beijing.

“Nu anticipez compromisuri”, a mai afirmat oficialul senior al administraţiei americane. “SUA nu va vinde interesele noastre de pe frontul comerţului pentru a obţine câştiguri pe care oricum întreaga lume s-a obligat, mai mult sau mai puţin, să facă, şi anume să controlăm şi să confruntăm ameninţarea venită din partea Coreei de Nord”.

SUA are unele avantaje majore de pe urma negocierilor cu China, conform lui Gordon Chang, autorul cărţii “Prăbuşirea viitoare a Chinei”. Aceste avantaje includ acces controlat la economia americană şi la sistemul financiar american.

Cu o zi înainte ca Trump să pornească înspre Asia, SUA a interzis accesul Băncii chineze Dandong la sistemul financiar american din cauză că a fost prinsă spălând bani pentru nord-coreeni.

Unii au interpretat mişcarea ca un avertisment adresat Beijingului, cu privire la nevoia de cooperare în cazul Coreei de Nord şi cu privire la vulnerabilitatea sistemului financiar chinez.

Blocarea accesului băncilor chineze la sistemul financiar american le-ar putea ucide, a declarat Chang.

“Dacă scoţi din funcţiune băncile chineze, atunci vei zgudui sistemul financiar chinez”, a adăugat el.

Scissors a precizat că fără acces la dolarii americani, China n-ar putea încheia tranzacţii internaţionale pentru a cumpăra petrol şi alte resurse critice. Cel puţin nu deocamdată.

În negocierile cu Xi Jinping, Trump va trebui să transmită mesajul că are voinţa politică pentru a lua măsuri care vor face China să plătească dacă nu îşi schimbă practicile comerciale unilaterale.

Reechilibrarea balanţei comerciale

Promisiunea lui Trump de a reechilibra comerţul dintre SUA şi China vine cu un risc puternic pentru regimul comunist chinez, a adăugat Scissors.

Analistul a schiţat două scenarii pentru atingerea obiectivului reechilibrării: sancţionarea companiilor chineze sau instituirea de certificate de import.

Scissors a precizat că sancţiunile vor trebuie să acopere toate sectoarele economiei chineze, precum toate companiile de telecomunicaţii, pentru a fi eficiente.

“Dacă sancţionăm mai multe sectoare, atunci chiar discutăm despre ceva dureros”, a adăugat el.

Opţiunea cu efect mai devastator va fi aceea de a reechilibra rapid comerţul prin certificate de import, un mecanism propus de investitorul Warren Buffett în 2003. Chinezii pot vinde certificatele primite de la americani către altcineva care doreşte să importe produse.

Politica aceasta ar putea reechilibra rapid deficitul pe care îl are SUA cu China - responsabil pentru jumătate din deficitul comercial al SUA de anul trecut în valoare de 737 de miliarde — şi ar putea dizolva rezervele de dolari americani ale Chinei.

“Chinezii pur şi simplu nu îşi pot permite acest lucru acum. Pur şi simplu nu există un echivalent chinez”, a declarat Scissors.

“Chinezii pot afecta câteva companii americane mari şi, probabil piaţa americană de acţiuni, dar nu pot ameninţa cu destabilizarea sistemului financiar american în acelaşi mod în care SUA o poate face Chinei”, a menţionat el.

Chang a afirmat: “Dacă împingi economia chineză peste limită, atunci sistemul politic chinez nu va fi cu mult în urmă. Aşadar, preşedintele Trump îl poate scoate de pe scenă pe Xi Jinping”.

Totuşi, este extrem de improbabil ca Trump să ia astfel de acţiuni prea curând, a încheiat Scissors.