În iadul sovietic: Ilf şi Petrov, sfidând cenzura

Viitorul scriitor sovietic Ilia Arnolddovici Feinzilberg s-a născut la 15 octombrie 1897, la Odessa. A absolvit un institut tehnologic în anul 1913, după care a lucrat într-un birou de arhitectură, într-o uzină aeronautică şi într-o fabrică de muniţii. În anul 1923 s-a mutat la Moscova, unde a obţinut o slujbă de bibliotecar şi a colaborat la diferite ziare şi reviste umoristice.

Un alt viitor scriitor sovietic, Evgheni Petrovici Kataev, s-a născut la 13 decembrie 1903, tot la Odessa. A urmat studii clasice, iar în anul 1920, după absolvirea liceului, şi-a început cariera de ziarist. Pentru o scurtă perioadă, înainte de a se muta la Moscova în 1923, a lucrat la Biroul de Investigaţii Criminalistice al Miliţiei din Odessa. A început să scrie povestiri la îndemnul fratelui său mai mare, romancierul Valentin Kataev.

Ilia Arnolddovici Feinzilberg şi-a luat ca scriitor pseudonimul Ilf, iar Evgheni Petrovici Kataev şi l-a luat pe cel de Petrov. Colaborarea celor doi autori a început în anul 1925, când corespondau la ziarul Gudok „Sirena”, o publicaţie a feroviarilor sovietici, la care colabora şi Mihail Bulgakov. Din acel an, Ilf şi Petrov au scris în colaborare o serie de povestiri, foiletoane şi schiţe satirice.

În cele mai valoroase scrieri ale lor, „Douăsprezece scaune” (1928) şi „Viţelul de aur” (1931), ei critică sever, dar pe un ton umoristic, birocraţia, lăcomia, mentalităţile învechite etc., dar şi teroarea noii orânduiri. În urma unei călătorii în SUA, Ilf şi Petrov au editat cartea „America cu un singur etaj”, în anul 1936.

În ce priveşte activitatea separată, Ilf este autorul culegerii „Note de caiet”, editată post-mortem în anul 1939, iar Petrov a scris comedia satirică „Insula păcii” (1939), publicată în 1947, „Jurnalul de front” (1942) şi câteva scenarii de film.

Ilf a încetat din viaţă la 13 aprilie 1937, se pare că în urma unei tuberculoze contractate în timpul călătoriei în SUA. Petrov a luptat în al doilea război mondial în Armata Roşie şi a fost decorat cu ordinul Lenin. El a murit într-un accident de avion la 2 iulie 1942, pe drumul de întoarcere din Sevastopolul aflat sub asediu. Amândoi scriitorii au trăit doar câte 40 de ani!

Personajul principal al romanelor „Douăsprezece scaune” şi „Viţelul de aur” este simpaticul escroc Ostap Bender, care încearcă să supravieţuiască în Uniunea Sovietică a anilor 1920. În aceste capodopere, cei doi mari scriitori, Ilf şi Petrov, cu inegalabilul lor umor şi cu o necruţătoare ironie, au izbutit să redea întreaga structură socială a vremii lor, provocând râsul cititorilor, dar, în acelaşi timp, făcându-i să gândească liber.

Apariţia romanului „Douăsprezece scaune” a fost posibilă graţie scurtei perioade de oarecare relaxare, cunoscută sub abrevierea NEP, de la „Noua Politică Economică”. NEP-ul nu a durat prea mult, iar apariţia continuării romanului „Douăsprezece scaune”, „Viţelul de aur”, nu ar fi fost posibilă fără intervenţia personală a scriitorului Maksim Gorki.

Iată un cuvânt înainte, din partea autorilor, la romanul „Douăsprezece scaune”: „În legătură cu gospodăria noastră colectivizată pe ogorul literar, ni se pun de obicei multe întrebări, în totul îndreptăţite, dar şi foarte monotone, cum ar fi „Cum scrieţi în doi?”. La început, răspundeam pe larg, intrând în toate amănuntele, povesteam până şi cearta violentă care s-a iscat între noi când s-a pus problema dacă să-l omorâm pe Ostap Bender, eroul romanului „Douăsprezece scaune”, sau să-l lăsăm în viaţă.

Nu uitam să amintim nici amănuntul că soarta eroului a fost, până la urmă, hotărâtă prin tragere la sorţi, că am pus într-o zaharniţă două hârtiuţe, una albă, având desenate pe ea, cu o mână tremurătoare, un craniu şi două oase de găină, că am tras craniul şi astfel, peste o jumătate de oră, marele maestru al combinaţiilor a sucombat. Îi tăiasem beregata cu briciul”.

Am putea spune că Ostap Bender, fiind de origine basarabeană, era chiar Pepelea al nostru. Slavă Cerului, Ilf şi Petrov nu au respectat rezultatul tragerii la sorţi, căci am fi rămas fără „Viţelul de aur”!