IDIS Viitorul: Laudromatul – o dramă economică datorată sistemului care a încurajat aceste acţiuni

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale IDIS Viitorul a prezentat luni o analiză a modalităţii de efectuare a tranzacţiilor ilegale prin sistemul bancar din Republica Moldova, făcând referire anume la operaţiunea Laudromat care s-a desfăşurat începând cu anul 2010. Potrivit organizatorilor, spălarea banilor ruseşti prin băncile din Moldova s-a întâmplat după o schemă îmbunătăţită şi datorită legăturilor de colaborare din sistemele de colaborare ruseşti şi moldoveneşti.

„În aceste operaţiuni, organele judecătoreşti au fost unele dintre elementele de bază, rolul lor fiind de a spăla aceşti bani, adică de a-i legitima. Schema utilizată în RM este una îmbunătăţită. În Federaţia Rusă au fost mai multe astfel de cazuri după schema importului, fiind o schemă mult mai complicată, dar au decis să folosească sistemul bancar moldovenesc din motiv că tranzacţiile sunt mai ieftine, este mai uşor să corupi un judecător din RM decât să încerci să faci astfel de operaţiuni prin sistemul vamal al FR, plus că existau legături foarte bune de colaborare între sistemele bancare”, a declarat expertul politic, membru IDIS Viitorul, Veaceslav Berbeca în cadrul unei conferinţe de presă.

Potrivit expertului, comunitatea internaţională, încă din anii 90 a atras atenţie asupra faptului că există acţiuni de spălare a banilor, încercând astfel să contracareze aceste probleme prin diferite strategii, convenţii, documente adoptate. S-a considerat că instrumentele care existau atunci deja nu mai reuşeau să combată diferitele probleme ce ţin de spălarea banilor şi „se înţelege că unul din elementele cele mai vulnerabile ale organizaţiilor implicate în spălarea banilor ţine de încercarea lor de a spăla bani prin intermediul băncilor”.

Acesta a ţinut să precizeze că „în art. 243 al Codului Penal spălarea banilor înseamnă convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuie să ştie despre faptul că un anumit bun este un venit ilicit. Există şi organe care au funcţie de supraveghere în activitatea entităţilor raportoare, în ceea ce priveşte combaterea şi spălarea banilor: Serviciul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (SPCSB) din cadrul CNA şi Banca Naţională care au cele mai importante pârghii”.

Mai mult decât atât, s-a constatat că cele mai multe transferuri bancare suspecte de spălare a banilor s-a desfăşurat în perioada 2010-2013 şi din păcate cele mai importante instituţii au avut o atitudine de tolerare a acestor operaţiuni, decât să se implice în mod activ în prevenirea şi combaterea spălării banilor.

„Chiar de la începuturi se cunoştea despre toate aceste operaţiuni care pot fi calificate drept acţiuni de spălare a banilor. În 2010 a avut loc prima tranzacţie suspectă în baza unei ordonanţe judecătoreşti. Banca implicată în aceste operaţiuni a informat serviciul din cadrul CNA cu privire la aceste operaţiuni suspecte.

În anul 2011 SPCSB a solicitat o informaţie de la bancă privind aceste tranzacţii. În 2012 Serviciul de Informare şi Securitate a informat Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în privinţa emiterii unei ordonanţe judecătoreşti în baza unor fotocopii neautentificate, după care CSM doar a sesizat Procuratura Generală privind necesitatea verificării existenţei elementelor constituirii unei infracţiuni”, a stipulat Berbeca, conform privesc.eu.

Astfel, s-a constatat că există un lanţ care demonstrează că instituţiile statului au cunoscut despre faptul că sistemul bancar din RM este un instrument prin care trec tranzacţii suspecte de spălare de bani, însă din păcate nu au fost luate măsurile necesare pentru a preveni şi combate aceste acţiuni. Mai mult decât atât, în opinia participanţilor la conferinţă, „este foarte greu de calificat o acţiune suspectă drept o acţiune de spălare de bani, iar cea mai mare problemă ţine de demonstrarea originii ilicite a acestei tranzacţii şi din cauză că aceste tranzacţii veneau din FR, neputânt fi demonstrată această crimă primară, Serviciul nu a putut demonstra şi califica aceste operaţiuni drept spălare de bani”.

Deci, pe de o parte Banca Naţională, prin intermediul fostului guvernator, Dorin Drăguţanu, a declarat că CNA a dispus de toată informaţia necesară, însă nu a reacţionat anume din cauză că CNA nu a calificat aceste tranzacţii suspecte drept tranzacţii de spălare a banilor, din care cauză nu au fost întreprinse măsurile necesare pentru a preveni şi combate aceste operaţiuni. „În cazul dat se invocă ideea unui blocaj instituţional, lucru care ne duce la ideea existenţei unui cerc vicios în RM”, a conchis analistul politic.

Astfel, în concluzii, organizatorii analizei au menţionat că în Republica Moldova, la guvernare avem nişte grupări care reprezintă interesele economice ale unor grupuri de oligarhi şi în general, sistemul nu-şi schimbă rolul dominant a elitelor hibride. Până la urmă, „acea operaţiune de spălare a banilor prin băncile moldoveneşti nu este decât o dramă adevărată pentru economia şi sistemul politic al R. Moldova, un sistem politic care a lăsat oarecum să se întâmple acest fenomen, iar anumite grupuri clientelare au încurajat aceste acţiuni din RM”.