Hubble observă inima turbulentă a Nebuloasei Tarantula
30 Doradus, regiunea cea mai strălucitoare în care se formează stele în vecinătatea Galaxiei noastre (NASA, ESA, ESO, D. Lennon and E. Sabbi (ESA/STScI), J. Anderson, S. E. de Mink, R. van der Marel, T. Sohn, and N. Walborn (STScI), N. Bastian (Excellence Cluster, Munich), L. Bedin (INAF, Padua), E. B)
Imaginea mozaicală a regiunii luminoase unde se formează stelele, 30 Doradus, a fost publicată pentru a celebra a 22-a aniversare a Telescopului Spaţial Hubble (HST) a NASA / ESA.
Situată în Marele Nor Magellanic, la 170.000 de ani-lumină distanţă, nebuloasa conţine câteva stele masive, având o masă combinată de milioane de ori mai mare decât cea a soarelui nostru. Imaginea se întinde pe o lăţime de aproximativ 650 de ani-lumină şi include una dintre cele mai rapide stele rotative, cele mai masive stele şi cea mai rapidă stea fugară.
Camera avansată pentru supravegheri şi Camera 3 pentru câmpuri late ale Hubble au capturat fiecare câte 15 domenii separate pentru a crea această compoziţie, fiind suprapuse cu datele telescopului de 2,2 metri al Observatorul European Sudic MPG/ESO, pentru a localiza gaze strălucitoare cu hidrogen pe roşu şi cu oxigen pe albastru.
Evoluţia stelară la toate etapele are loc aici, de la stele noi de doar câteva mii de ani, aflate în interiorul unor coroane de praf şi gaz, până la stele cu vârsta de aproximativ 25 de milioane de ani.
În centru se află NGC 2070, un cluster mare de stele de 2 - 3 milioane de ani, care conţine aproximativ o jumătate de milion de stele, inclusiv câteva stele gigant tinere. Radiaţiile lor ultraviolete puternice au creat lacune în norul de hidrogen, formând creste, văi şi stâlpi.
Pe măsură ce lumina intensă se întâlneşte cu gazul, se produc unde de şoc care ar putea crea o nouă generaţie de stele.
