Horia Colibăşanu se întoarce acasă

Reîntors în ţară, alpinistul Horia Colibăşanu a povestit despre determinarea cu care a cucerit Everestul, în ciuda tuturor greutăţilor care l-au încercat.

Horia Colibăşanu a cucerit Everestul la 8.848 metri, reuşind cea mai râvnită performanţă a alpiniştilor. Mai mult, alpinistul a urcat cel mai înalt vârf din lume doar într-o lună şi şapte zile, jumătate din cât durează de obicei o astfel de expediţie, de unul singur, fără oxigen şi şerpaşi, potrivit Adevărul.

“A fost o expediţie care s-a derulat, parţial, ca la carte. Am reuşit să fac aclimatizarea perfect. Coborârea a fost foarte grea, dar am reuşit să supravieţuiesc. Au fost câteva momente la limită, când am rămas fără energie, pur si simplu adormeam. Expediţia a fost relativ scurtă faţă de cât durează în mod normal, m-am mişcat destul de repede. Până acum sunt singurul care a urcat anul acesta fără oxigen”, povestea alpinistul după ce a ajuns în ţară.

În ciuda reuşitei, Colibăşanu a avut parte de câteva încercări care l-au pus în dificultate. Norocul său a fost că nu a bătut vântul atunci când i-a fost furat cortul la 7.700 de metri altitudine.

“Au fost trei momente în care am vrut să renunţ. Primul era atunci când mi s-a furat cortul şi pioletul. A fost destul de greu pentru că a trebuit să improvizez. Am fost nevoit să folosesc cortul unei echipe de şerpaşi din tabăra de bază. Am dormit în cort cu încă trei şerpaşi, care mi-au dat un colţ, câteva ore până am reuşit să plec spre vârf. Au mai fost două momente în noaptea ascensiunii, undeva pe la ora 4, când a fost foarte frig. Nu eram sigur că o să rezist. Marea problemă a celor care urcă fără oxigen este frigul, -32 de grade. Noroc că nu a bătut vântul. Putem să rezistăm la -40 de grade, dar să nu fie vânt”.

Colibăşanu a avut de ales între două rute. Ruta sudică, din Nepal, care era mai uşoară şi ruta nordică, din Tibet (actual parte din China), care era mai dificilă şi pe care a ales să o parcurgă deoarece traficul este mult mai mic, nu se formează cozi de alpinişti pe rută, “iar dacă ajungi să stai 15 minute la o asemenea coadă, chiar îngheţi”, a mai adăugat alpinistul.

În ciuda faptului că partenerul său, Ralf Dujmovits, l-a lăsat singur în expediţie şi a ales o altă strategie, timişoreanul consideră că vremea a fost factorul care l-a ajutat foarte mult.

“E clar că trebuie să fii mai bine pregătit decât pentru ce ai plănuit. Pe lângă faptul că am mers fără oxigen şi fără şerpaşi, am rămas şi fără sprijinul partenerului. A trebuit să merg singur şi am avut un element de suspans şi de dificultate. Dar m-am descurcat. Am avut noroc şi cu vremea, a fost elementul care a determinat succesul expediţiei”.