Henri Coandă, savantul român născut prea devreme. Cercetător de talie davinciană
alte articole
Inventatorul român Henri Coandă (n. 7 iunie 1886 - d. 23 noiembrie 1972) a venit pe lume într-o perioadă în care ştiinţa era în plină ascensiune, când apăreau automobilul electric, avionul, submarinul şi curentul alternativ. A fost contemporan cu Enescu, Brâncuşi, Rodin, cu toţi savanţii şi marii oameni de cultură. A trăit în perioada interbelică, perioada de glorie a României.
La vârsta de trei ani şi jumătate, a surprins cum se declanşa o furtună pe malul Mării Nordului şi a fost fascinat de forţa vântului care ridica valurile. „S-a îndrăgostit de vânt şi de zborul păsărilor marine care păreau că au intrat în viaţa lui pentru totdeauna”, se arată într-un document al Muzeului Aviaţiei.
Coandă este renumit pentru că a inventat primul avion cu reacţie. A testat aparatul Coandă-1910 pe 16 decembrie 1910, la aeroportul Issy-les Moulineaux, dar avionul a luat foc şi Coandă a reuşit să scape. În timpul zborului, el a observat că gazele evacuate s-au aliniat la fuzelajul avionului aproape de alipire. Acest fenomen a fost aprofundat de savantul român împreună cu alţi colegi. După 20 de ani, el a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă. În 1934, fenomenul a fost brevetat sub numele „procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”, revoluţionând aeronautica.
Pornind de la acest fenomen, a proiectat în 1935 aerodina lenticulară, un aparat de zbor în forma unei farfurii zburătoare, care putea ateriza şi decola pe verticală şi se putea menţine într-un punct fix. Aerodina, în construcţia căreia nu trebuia să existe nicio piesă în mişcare, ar fi putut atinge viteze foarte mari (800 km/oră). S-ar părea că aerodina s-a materializat în cadrul armatei americane.
Henri Coandă a conceput un mijloc de transport în tuburi pentru corpuri solide, unde corpurile puteau atinge viteze de 500 km/oră.
Alături de avionul cu reacţie, el a conceput şi avioane cu elice, printre care unul cu două elice amplasate la extremitatea posterioară a avionului.
În anii '60, a lucrat pentru US Air Force şi NASA în programe secrete de cercetare. A conceput o torpilă capabilă să atingă o viteză de 160 km/oră, fără a crea valuri, nefiind detectabilă de radare.
O altă invenţie o reprezintă „epoleţii zburători”, dispozitive prin care s-a reuşit frânarea modulelor lunare ale rachetelor „Apolo 11” şi „Apolo 12” la aselenizare.
Coandă a fost interesat şi de calitatea apei. În tinereţe a întreprins o călătorie lungă cu automobilul în Iran, Tibet şi Pakistan, unde a constatat că existau mulţi centenari. Longevitatea lor se datora - în opinia lui Coandă - calităţii apei. Acelaşi lucru l-a constatat şi în regiunea Hunza din Pakistan, unde oamenii aveau o stare foarte bună de sănătate. Femeile deveneau mame la 70 de ani, iar bărbaţii, taţi la 80-90. Apa consumată de aceşti oameni provenea dintr-un gheţar.
Într-un interviu acordat Televiziunii Române în 1969, Coandă mărturisea: „Am fotografiat în diverse locuri zăpada, căci noi suntem 70% apă, şi pentru a determina existenţa fizică a individului, trebuie să cunoaştem apa pe care o consumăm. Voiam să-mi dau seama dacă zăpada, care reprezintă cristalizarea apei dintr-un loc, e la fel. Ei, nu e deloc la fel. Zăpada din Asia sau din America e cu totul diferită de a noastră de aici. Stând mult într-o ţară, hrănindu-ne acolo, tot ce mâncăm e tot apă, sub altă formă – ajungem încetul cu încetul să ne modificăm. Or, eu ţin cât mai mult să păstrez caracteristicile pământului unde m-am născut.”
Coandă a creat un material de construcţie numit „beton-lemn”, care se obţinea prin fierberea ipsosului în ulei, şi avea duritatea lemnului şi aspectul stejarului.
De asemenea, în 1926, a inventat un dispozitiv de detectare a lichidelor sub pământ, care este folosit în prospectarea petroliferă.
Şi lista invenţiilor şi brevetelor poate continua pe multe pagini...
De-a lungul întregii vieţi, Henri Coandă a fost profund ataşat de România şi de valorile ei tradiţionale.
„Am spus de mai multe ori, că nu trebuie să admirăm o maşină, un automobil sau un aeroplan… Adevărul adevărat este că trebuie să admirăm creierul care a fost capabil să le facă. Acest creier este ceea ce numim noi materie cenuşie şi ea se află în mare cantitate la noi în ţară şi lipseşte în alte părţi. Mă întreb dacă n-am putea să reevaluăm această materie cenuşie, adică gândirea românească, în aşa fel încât cei din alte ţări să vină să cumpere ideile noastre, iar nu noi să plătim altora transformările ideilor româneşti”, afirma savantul.
