Handbal feminin: Gyor-Oltchim, cronica unei finale ratate

Handbalistele de Oltchim Râmnicu Vâlcea au pierdut joi, în returul de la Veszprem cu Gyor, o calificare în finala Ligii Campionilor pe care au avut-o în mână până în ultimele 10 minute.
Gyor-Oltchim, 24-25 în finala Ligii Campionilor la handball. (ATTILA KISBENEDEK / AFP / Getty Images)
Epoch Times România
12.04.2013

Handbalistele de Oltchim Râmnicu Vâlcea au pierdut joi, în returul de la Veszprem cu Gyor, o calificare în finala Ligii Campionilor pe care au avut-o în mână până în ultimele 10 minute.

Ce s-a întâmplat la finalul unei partide pe care româncele au dominat-o marea majoritate a timpului? Greu de spus chiar şi pentru antrenorul Vestegaard.

Să fi fost oboseala, greşelile tactice sau presiunea unui săli pline până la refuz cu fani îmbrăcaţi în alb şi verde? Sau poate să fi fost o inimă mai mare şi mai fierbinte a jucătoarelor din Gyor, aşa cum crede fericitul antrenor al echipei maghiare.

A doua parte a semifinalei de Liga Campionilor a început joi, cu câteva ore înaintea startului partidei. Deşi meciul avea să înceapă la ora 19,00, ora Ungariei, cu mai mult de două ore înainte în jurul impresionantei arene din Veszprem apăruseră fularele şi tricourile alb-verzi ale fanilor echipei din Gyor. La fel şi impresionante forţe de ordine maghiare.

În jurul orei 17.00 a sosit autocarul echipei Oltchim, fetele fiind întâmpinate, înainte de a intra în sală, de un mic grup de suporteri români, un sfert de oră mai târziu, suporterii Gyorului încep să freamăte şi să se îndrepte spre zona unde avea să sosească autocarul echipei favorite. Vedeta maghiară Anita Gorbitz a coborât prima din autocar cu un zâmbet larg, purtând pe urechi o pereche de căşti albe.

Mai era însă mult până la începerea partidei, iar o parte din fanii Gyorului nu uită că Veszprem înseamnă, din 2009, şi o parte de suflet românesc, motiv pentru care merg şi aprind lumânări sau doar se fotografiază lângă bustul handbalistului Marian Cozma, decedat în urmă cu patru ani, după ce a fost înjunghiat într-un bar din localitate.

După fluierul final care a consfinţit calificarea, în pofida înfrângerii, dar la doar un gol diferenţă (24-25, după ce la Bucureşti Gyor câştigase cu 24-22) se dezlănţuie sărbătoarea pentru echipa maghiară şi fani, handbalistele Gyorului dansând pe teren minute în şir.

De cealaltă parte, Meiroşu, cu lacrimi în ochi, se acoperă cu tricolorul şi merge în mijlocul galeriei care a străbătut sute de kilometri pentru a fi alături de echipa favorită.

La conferinţa de presă de după meci, antrenorul Vestergaard pare golit de cuvinte, iar pivotul Oana Manea, cu ochii roşii, îşi stăpâneşte cu greu lacrimile. S-au văzut în finală prea devreme, iar acest lucru le-a costat calificarea.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor