Funeriu, atac la intelectualii care îl susţin pe Nicuşor Dan: Aţi abandonat Piaţa Universităţii pentru o bulă de sondaj
Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, candidat independent la prezidenţiale, îi acuză pe intelectualii care au lansat joi un apel pentru susţinerea şi votarea lui Nicuşor Dan la Preşedinţia României, ca "opţiune responsabilă, către o Românie onestă, demnă şi europeană în fapte, nu doar în discurs", că au abandonat "Piaţa Universităţii" (cu alte cuvinte idealurile celor care au luptat pentru ca Revoluţia să nu fie deturnată de foştii comunişti), pentru că Nicuşor Dan e mai bine plasat în sondaje.
El susţine că opt dintre semnatarii apelului pentru Nicuşor Dan i-au spus că el ar fi mai bun pentru funcţia de preşedinte decât actualul primar şi că nu au avut curaj şi onoare.
Redăm mesajul lui Funeriu:
Aţi abandonat Piaţa Universităţii pentru o bulă de sondaj.
Opt dintre semnatarii scrisorii pentru Nicuşor Dan mi-au spus direct: „Daniel, e clar că eşti mai bun de preşedinte decât Nicuşor, care are foarte multe neclarităţi, dar stă mai bine în sondaje, aşa că o să-l susţin pe el”.
Şase mi-au spus, în privat, că mă vor vota pe mine.
Unul mi-a propus chiar să construim, pe baza procentelor pe care o să le iau, o mişcare civică/politică împreună, tocmai pentru că „nu are încredere în Nicuşor Dan”. După care a semnat.
Unul mi-a propus două texte (de calitate) pentru programul meu. Altul a „luat” o funcţie publică lăudându-se ca pe el „îl susţin EBA şi Elena Udrea”.
Eu nu am cerut nimănui „sprijinul” , pentru că nu poţi conduce România prin procură. Când vrei să reformezi cu adevărat, trebuie să fii propriul tău stăpân – nu delegatul unui grup sau instrumentul unei strategii.
Declaraţiile private ale acestor intelectuali contrastează violent cu acţiunile lor publice. Din această contradicţie se naşte un eşec de caracter şi o formă de complicitate cu sistemul pe care declarativ îl condamnă.
Semnatarii scrisorii de susţinere pentru Nicuşor Dan au ratat o şansă istorică: să devină, din observatori, actori ai unei reconstrucţii morale a României. Au ales, în schimb, o poziţie de confort.
Dacă ar fi avut curaj şi onoare , ar fi făcut ce au făcut Coposu, Raţiu, Manolescu şi Constantinescu în 1992 graţie cărora acul busolei României s-a orientat înspre Vest: o competiţie prealabilă reală, deschisă, între toţi cei care doreau să candideze. Aş fi acceptat imediat o asemenea competiţie. Dar ei nu au făcut-o. Pentru că nu au curajul să gândească cu mintea lor, ci cu sondajul. Sondajul e noua lor Biblie, „combinagiala” e noua lor religie.
Validează, fără dezbatere, un candidat în care nu cred cu adevărat.
Această demisie a gândirii este simptomul unei Românii în derivă: nu doar instituţiile sunt decrepite, ci şi reperele morale. România a ajuns să fie confiscată de o reţea de simulacre: simulacre de presă, de partide, de candidaturi, de „intelectuali publici”. Toţi recită lozinci despre stat de drept, în timp ce ne scufundăm într-un stat de impostură.
Refondarea statului înseamnă, înainte de toate, demolarea acestei culturi a minciunii. A minciunii „votului util” promovat şi de elitele vremii în memorabilul Consiliu de Coroană din 27 iunie 1940, convocat pentru a răspunde ultimatumului sovietic privind cedarea Basarabiei şi Bucovinei: doar şase din cei 27 de participanţi au avut curajul moral să voteze pentru respingerea ultimatumului. Strigătul sfâşietor al lui Nicolae Iorga, prezent în acel Consiliu ("Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem!"), s-a stins fără ecou, iar blestemul s-a materializat cu o promptitudine înfiorătoare: în mai puţin de şase luni, România era dezmembrată, Iorga cădea sub gloanţele legionarilor, iar ţara urma sa fie aruncată într-un război devastator urmat de o lungă noapte totalitară.
Am spus de la început că miza candidaturii mele este refondarea statului. Nu reformarea lui, nu cârpirea lui, ci o refondare profundă.
Acum se vede câtă dreptate aveam.
Pentru ca statul actual e ca un edificiu infestat în fiecare perete: orice bună intenţie e absorbită de cultura minciunii în care trăieşte, iar „scrisoarea” e ilustrarea perfectă a faptului că trăim în cultura minciunii.
Scrisoarea lor, prin lipsa de rigoare şi onestitate, arată că inclusiv elitele culturale ale României au devenit parte a acestei culturi. O cultură în care adevărul nu mai contează.
Pentru că nu accept această prăbuşire, lupt şi arăt adevărul, pentru că nu mai vreau să trăim în mascarada unui stat fondat pe minciună, aşa cum a fost în 1946, în 1990 şi cum se încearcă acum din nou.
Refondarea statului e singura cale. Ştiu că nu e comod să se audă asta. Dar adevărul nu e comod. Adevărul e singurul început valid. Şi da: sunt singurul care are curajul, viziunea şi determinarea să o facă, scrie pe Facebook Funeriu.
Apelul pentru Nicuşor Dan este semnat de intelectuali precum Andrei Pleşu, Ana Blandiana, Valentin Naumescu, Adrian Papahagi, Theodor Paleologu, Teodor Baconschi, Cristian Preda, Corneliu Bjola, Cristi Danileţ, Alexander Baumgarten, Radu Vancu.
„Alegerea unui preşedinte onest, credibil, implicat, cu o viziune decentă, raţională şi pro-europeană, înclinat spre reforme substanţiale, care să nu fie dator partidelor corupte sau extremiste, este primul pas spre ieşirea din criză”, au transmis iniţiatorii.
