Franţa optează pentru integrarea romilor în grupuri mici
alte articole
Doi controversaţi foşti lideri ai dreptei europene, Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi, s-au confruntat cu problema taberelor de romi ilegale în timpul mandatelor lor. Franţa şi Italia au fost mulţi ani ruşinea Europei ordonând recensăminte, legi şi deportări rasiale, care au reamintit de cele mai triste vremuri ale continentului. Dacă în Italia stânga a preferat să închidă, aproape mereu, ochii în Franţa socialiştii l-au criticat aspru pe Sarkozy, pe care l-au acuzat că stigmatizează populaţia romă încercând să o transforme în ţap ispăşitor al crizei. În timpul campaniei, François Hollande a promis că va pune capăt politicii de excludere a romilor. Patru luni mai târziu lucrurile s-au schimbat însă prea puţin, iar Franţa continuă să desfiinţeze tabere şi să expulzeze etnici romi, notează marţi ziarul El Pais.
În timpul lunii august, sub privirile opiniei publice şi ale camerelor de televiziune, Ministerul de Interne condus de un francez născut la Barcelona, Manuel Valls, a dărâmat mai multe tabere precare de romi lăsând fără acoperiş şi fără şansa de a merge la şcoală sute de familii şi de copii romi, cum sunt numiţi în Franţa cei aproximativ 15.000 sau 20.000 de ţigani români şi bulgari care se estimează că trăiesc în această ţară. Punând excavatoarele în lumina reflectoarelor, Valls şi-a consolidat condiţia de cel mai popular ministru al guvernului socialist, lucru deloc surprinzător având în vedere că 67% din votanţii Partidului Socialist sunt de acord cu evacuările şi expulzările de romi.
Graţie discursului înflăcărat din La Rochelle, plin de energie şi de lozinci republicane, Valls a devenit vedeta taberei de vară a socialiştilor şi a început să fie calificat de ziarul Le Monde, drept 'omul ying şi yang,' care îi rezumă politica de imigraţie şi securitate prin formulă magică, 'fermitate şi umanism', sau 'mână dură şi drepturi ale omului'. Mai puţin atenţi la retorică şi la cosmetizarea faptelor, Naţiunile Unite şi diferite mass-media au subliniat că această politică a acestui fiu de republican s-a schimbat prea puţin faţă de cea anterioară, marcată de xenofobie şi rasism, care a atins apogeul în vara anului 2010, când Sarkozy a făcut din romi inamicul public numărul unu în celebrul său discurs de la Grenoble.
Într-o spaniolă perfectă, Manuel Valls se înfurie când i se arată că aceste desfiinţări şi expulzări recente suscită aceeaşi iritare şi că aplicarea acestei politici represive împotriva unei etnii se numeşte rasism. 'Ceea ce facem noi acum nu se compară cu ce a făcut guvernul anterior', susţine ministrul. 'Înţeleg că multă lume vrea să dăm tuturor o locuinţă demnă şi un loc la şcoală. Dar nu este posibil, pentru că mulţi dintre ei nu vor acest lucru. Iar pentru că nu putem face aceasta suntem acuzaţi de xenofobie sau rasism. Suntem contrari xenofobiei! Vrem să-i integrăm pe romi şi nu să asociem imigraţia cu delincvenţa cum făcea guvernul anterior', a subliniat el.
Franţa a fost condamnată de Consiliul European pentru expulzările ilegale în masă, dar Valls susţine că acum este aplicată scrupulos legalitatea, iar expulzările se fac de la caz la caz. 'A fost aprobat şi un text de şapte miniştri pentru a încerca să-i ajutăm pe români şi bulgari să intre pe piaţa muncii dispunând scutiri de taxe pentru firme'. Circulara a suscitat furia Frontului Naţional care a denunţat zilele trecute 'deschiderea pieţei muncii' pentru ţigani. Problema spune Valls este că 'multe tabere ilegale ridică probleme de securitate şi igienă. Iar un guvern de stânga nu poate rămâne pasiv şi nici să permită aceasta. La Evry - în apropiere de Paris - a fost desfiinţată o tabără ridicată între şinele de cale ferată. Mulţi trăiau acolo în condiţii cumplite, fără apă sau curent. Sunt chiar primarii de stânga cei care ne cer să-i evacuăm, pentru că sunt multe cartiere populare care au deja multe probleme'.
De ce nu li se găseşte o altă locaţie? 'Căutăm soluţii pentru toţi, dar mulţi nu le acceptă pentru că vor să trăiască în colectiv şi de multe ori există clanuri organizate care exploatează sărăcia copiilor şi a femeilor, obligându-i să practice activităţi ilegale. Integrarea se poate face pe familii, sau în mod individual, nu în grupuri mari', comentează Valls. Când este întrebat dacă Franţa este dispusă să ceară fonduri europene - cum face azi doar Spania - pentru a-i integra mai bine pe ţigani, Valls răspunde că 'sigur că da', dar precizează că este vorba de 'o problemă europeană care are nevoie de soluţii europene'. 'Voi merge în România şi în Bulgaria pentru că responsabilitatea acestor guverne este de a ameliora integrarea în ţările de origine. Vom cere Consiliului şi Comisiei Europene să pună cât mai repede această chestiune pe ordinea de zi'.
Această schimbare lentă de direcţie pare să fi convins puţin asociaţiile pentru drepturile omului şi ONG. Unele par să aibă încredere în promisiunea lui Hollande şi par mai uşurate decât în etapa precedentă, dar Forumul European al Romilor şi Nomazilor (FERV), asociat Consiliului European, a reamintit preşedintelui Republicii că desfiinţarea taberelor de romi este 'o continuitate' a etapei anterioare. Vicepreşedinta Comisiei Europene şi comisar european pentru justiţie, Viviane Reding, care acum doi ani a avut un diferend foarte serios cu Sarkozy pe această temă, rămâne 'vigilentă', deşi pare să fi înţeles că Parisul a schimbat linia. Reding se află zilele acestea la Paris pentru a se întâlni cu mai mulţi membri ai guvernului şi a discuta problema romilor. Aşa cum a declarat pentru ziarul Le Monde, 'Franţa trebuie să-şi modifice strategia de integrare a etnicilor romi, dacă vrea să-şi concretizeze dorinţa de integrare'.
Dincolo de politică, care va trebui să decidă şi dacă România va deveni membră cu drepturi depline a spaţiului Schengen (Reding înclină să creadă că nu va fi aşa), în piaţa Bastiliei un grup de ţigani recent evacuaţi de poliţie s-a instalat sub un pod în căutarea unui acoperiş deasupra capului. Rezumând secolele de persecuţii şi de sărăcie, unul din patriarhii grupului a explicat postului de televiziune Arte că preferă să rămână în Franţa, decât să se întoarcă în ţara lor.
