Franţa, în faţa unor decizii fundamentale pentru viitorul său pe scena internaţională

Noul lider de la Elysee, care va fi ales în urma scrutinului de pe 6 mai, când va fi al doilea tur al alegerilor, va trebui să ia într-un termen foarte scurt decizii fundamentale cu privire la viitorul ţării sale ca putere pe scena internaţională, notează vineri un comentariu al agenţiei EFE.

Primele provocări ale viitorului preşedinte francez vor fi summitul G8 de la Camp David şi summitul NATO de la Chicago. Indiferent cine va fi câştigătorul, Nicolas Sarkozy sau Francois Hollande, el va trebui să decidă la aceste reuniuni care sunt opţiunile ţării sale pentru următorii ani.

În plină criză economică şi financiară, Franţa se va prezenta la summitul G8 deposedată de ratingul triplu A, văzându-şi astfel ameninţată influenţa în interiorul acestui club, în timp ce la summitul NATO ea ar putea fi pusă în faţa unui calendar al retragerii trupelor ISAF din Afganistan pe care să nu-l agreeze. În ambele foruri, provocarea pentru Franţa va fi să-şi definească rolul pe scena internaţională în continuă schimbare şi a cărei axă geostrategică se îndreaptă către regiunea Asia-Pacific.

Chestiunile ce ţin de apărare şi în general de politica externă au fost puţin abordate în campania electorală şi ele s-au limitat de obicei la criza economică în context european.

Alte chestiuni delicate pentru viitorul preşedinte francez sunt situaţia din Siria, controversa legată de programul nuclear iranian şi implicaţiile evoluţiilor din acest dosar asupra procesului de pace israeliano-palestinian, fără a uita viitorul relaţiilor cu Germania sau riscurile ce planează asupra planului bugetar european, dacă Francois Hollande va câştiga alegerile şi va dori să-l renegocieze, aşa cum a anunţat.

'Totul depinde de cât de mari vor fi ambiţiile Franţei', crede Pascal Boniface, director al Institutului francez de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS). 'Există numeroase sfidări, cum ar fi schimbările climatice, securitatea colectivă, consolidarea statelor falite', mai afirmă el, precizând că 'viitorul preşedinte va trebui să adopte o politică prin care Franţa să-şi arate capacitatea de a face faţă acestor evoluţii strategice'.

Referindu-se la relativa lipsă a politicii externe din dezbaterea electorală, Boniface consideră că francezii sunt nemulţumiţi de locul actual pe care Franţa îl ocupă pe scena politicii internaţionale, 'de-a lungul istoriei sale trăind momemte de glorie dar şi mari umilinţe'. În opinia sa, cel mai mare risc pe termen scurt este ca atât Franţa cât şi restul Europei să fie 'descalificate strategic'.

Aceeaşi idee a fost exprimată recent şi de Camille Grand, directoarea Fundaţiei pentru Cercetări Strategice, care afirma pentru cotidianul 'Le Monde' că 'deciziile care se vor lua în primul an din mandatul noului preşedinte vor avea o influenţă decisivă asupra capacităţii noastre (a Franţei, n.red.) de a fi sau nu un actor strategic de prim rang'.

Viitorul preşedinte francez va avea şi sarcina de a stabili ce tip de relaţie doreşte să urmeze în legăturile cu SUA, raporturi care s-au îmbunătăţit în ultimii ani, depăşindu-se momentul de răceală generat de intervenţia din Irak, dar şi poziţia faţă de statele arabe. Cu acestea din urmă, el va avea de definit rolul pe care Parisul îl va juca alături de SUA, avându-se în vedere contribuţia americană la 'primăvara arabă', dar şi acţiunea decisă a Franţei, alături de Marea Britanie, în Libia, care nu se mai manifestă în cazul Siriei.