Alegerile din Franţa fac diferenţa între stânga şi dreapta

Candidaţii la alegerile prezidenţiale din Franţa se află în sfârşit, după luni de zile de confruntări electorale, la linia de start şi adevărata competiţie poate începe. Deşi această campanie pare să continue la nesfârşit, nu ar trebui totuşi să ascundă semnificaţia pe care rezultatul o va avea nu doar pentru Franţa, ci şi pentru întreaga Europă şi Marea Britanie, scrie în ediţia sa de marţi The Independent.

Astfel, alegătorii francezi sunt puşi în faţa unei alegeri directe şi foarte tradiţionale între stânga şi dreapta. Preşedintele în exerciţiu, Nicolas Sarkozy, este un susţinător fervent al pieţei libere (chiar dacă cu caracteristici franceze). Principalul său adversar, socialistul François Hollande, a început cursa ca un candidat aproape accidental - moştenitor al problemelor continue ale lui Dominique Strauss-Kahn - însă i-a impresionat pe sceptici imediat, demonstrând o pasiune şi un talent oratoric până atunci ascunse. El a apărut de asemenea ca un politician de modă veche, un partizan al economiei planificate.

Există şi evoluţii la scară redusă care ar putea apărea: o potenţială creştere a numărului voturilor pentru Frontul Naţional după masacrul recent din sud-vestul Franţei, care l-ar putea costa pe Nicolas Sarkozy sprijinul esenţial, şi apelul imprevizibil al candidatului de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon, care ar putea primi sprijin din partea lui François Hollande. Centristul, François Bayrou, încă o dată pare a nu fi o figură emblematică în aceste alegeri.

Însă o cursă care odată îl făcea pe Hollande un învins - cu economia stagnantă a Franţei şi dificultăţile monedei euro care reprezentau o datorie pentru Sarkozy - a devenit mai strânsă acum în condiţiile în care preşedintele îşi mobilizează abilităţile sale formidabile de candidat. Mandatul s-ar putea dovedi chiar a fi un plus, în condiţiile în care este expusă lipsa de experienţă a lui Hollande. Încercând să profite de temeri legate de securitate atunci când alegerile sunt în joc, Sarkozy nu este încă un învins.

În condiţiile în care mulţi alegători francezi trebuie încă să se decidă, rezultatul va fi pe cine au considerat ei ca fiind răul cel mai mic: mai mult din 'medicamentul' prescris de Nicolas Sarkozy, sau o retragere în sânul unui stat 'strâmtorat' financiar. Prima ar însemna probabil mai mult din aceeaşi căutare neliniştită de soluţii tehnocrate în Europa. Al doilea ar putea transforma radical politica Europei, cu o schimbare spre stânga mai bruscă decât în oricare altă parte. Orice s-ar întâmpla pe 22 aprilie, nimeni nu ar trebui să pună la îndoială. Acestea sunt alegeri franceze care contează cu adevărat.