Francois Hollande, în turneu prin state din Caucaz, pe fondul acutizării crizei ucrainene

Preşedintele francez Francois Hollande şi-a început turneul în Caucaz printr-o vizită în Azerbaidjan, înainte de a se deplasa în Armenia, apoi în Georgia. Aceste vizite în spaţiul post-sovietic se derulează în contextul tensiunilor profunde între Occident şi Rusia, din cauza crizei ucrainene, notează cotidianul francez Le Figaro.

În plină criză ucraineană, Francois Hollande şi-a început, duminică seara, turneul în Caucazul de Sud printr-o vizită făcută regimului autoritar al preşedintelui azer, Ilham Aliev. Vizita, care îl va duce pe liderul francez de asemenea în Armenia şi în Georgia, urmăreşte să 'întărească prezenţa franceză' în ţări din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene (UE), însă fără a 'irita' Rusia, care consideră acest proiect ca un mijloc de a-i contrabalansa influenţa în ceea ce aceasta din urmă consideră perimetrul său, fostul spaţiu sovietic.

La exact 20 de ani după armistiţiul care a îngheţat conflictul ce opune Armenia şi Azerbaidjanul în jurul enclavei Nagorno-Karabah, Franţa, care deţine copreşedinţia Grupului de la Minsk ce încearcă, de mulţi ani, să găsească o ieşire paşnică din acest război, speră la rândul său să dea un 'impuls' negocierilor.

'Este clar că Ucraina este în mintea tuturor', comentează un consilier al Palatului Elysee. Criza declanşată de anexarea rusă a Crimeii a provocat un val de îngrijorare la Baku. Pe promenada ce se întinde pe malul Mării Caspice, în mijlocul efluviilor de petrol, mulţimea ţinută în lesă a venit mai ales pentru Sărbătoarea Florilor şi festivităţile organizate cu prilejul jubileului de 91 de ani de la naşterea fostului preşedinte - defunct - Gheidar Aliev. Însă, nu este o singură zi în care parlamentul sau mass-media, aflate sub controlul puterii, să nu-şi exprime îngrijorarea cu privire la consecinţele crizei ruso-ucrainene pentru Azerbaidjan, fostă republică sovietică, situată la răscrucea lumilor persană, turcă şi rusă, care vrea de asemenea să se deschidă spre Europa, însă nu spre valorile democratice ale acesteia.

Dependentă de Rusia din punct de vedere economic şi strategic, Armenia, care a renunţat pentru moment să se ralieze Parteneriatului Estic al UE, s-a bucurat de fapt de anexarea Crimeii, eveniment pe care parlamentul armean îl consideră drept 'o oportunitate istorică' pentru Nagono-Karabah, 'aflat sub ocupaţie' de 24 de ani, subliniază Le Figaro. Erevanul speră să profite de acest precedent - repunerea în cauză a frontierelor din fostul spaţiu sovietic - pentru a obţine recunoaşterea anexării Nagorno-Karabah.

Prins între Occident şi Rusia, încurajat de bogăţiile sale petroliere, Azerbaidjanul denunţă, de la începutul crizei, 'politica standardelor duble' şi 'ipocrizia' Occidentului, care votează sancţiuni împotriva Rusiei pentru a protesta împotriva anexării Crimeii, însă nu spune niciun cuvânt despre Nagorno-Karabah. Guvernul de la Baku a considerat adesea că atenţionările occidentale privind drepturile omului constituie un pericol mai important decât ameninţarea rusă. Criza ruso-ucraineană a modificat această percepţie.

'Responsabilii politici au înţeles că Rusia constituie o ameninţare mai mare decât Occidentul. Ei au realizat că, dacă Vladimir Putin ar decide să anexeze Azerbaidjanul, nimeni nu va sări în apărarea lor. Ei ştiu că liderii de la Kremlin vor să controleze frontierele care separă fostul spaţiu sovietic de Iran şi de republicile musulmane din sud', explică analistul Altai Goiuşov. Promisiunile de a ignore Nagorno-Karabah, făcute în mod regulat de Ilham Aliev, care îşi arogă meritul de a fi dotat Azerbaidjanul cu un buget militar la fel de important precum cel al statului armean, ţin, în opinia analistului, de retorică.

Timp de 20 de ani, Erevanul şi Baku au poziţii opuse în privinţa unor principii ireconciliabile: dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, în cazul Armeniei, şi respectul integrităţii teritoriale, pentru Azerbaidjan. Experienţa Georgiei, care a eşuat în a-şi recupera teritoriile amputate, este încă în mintea multora la Baku. 'Suntem prea mici pentru a învinge Rusia', explică Altai Goiuşov. Este timpul, în opinia expertului, să 'se pună capăt gândirii în termeni de extindere a teritoriilor'. 'Naţionalismul nu este o soluţie pentru a rezolva problemele. Dacă ţările din Caucazul de Sud doresc să facă faţă marilor lor vecini, ei trebuie să se unească şi să-şi rezolve problemele prin compromisuri', subliniază analistul.

Reamestecând cărţile geopolitice, criza ruso-ucraineană ar putea da o nouă şansă regiunii: 'în orice caz, dacă proiectul lui Vladimir Putin - a pune din nou mâna pe fostele republici sovietice - eşuează', precizează Goiuşov. Până atunci, toţi observatorii azeri îşi spun: tururile de forţă ale lui Vladimir Putin în Crimeea şi în estul Ucrainei au erodat capitalul de simpatie al Rusiei. 'Pe termen lung, nu este exclus ca Vladimir Putin să piardă Caucazul. Chiar şi Armenia, care a câştigat un teritoriu, dar şi-a pierdut independenţa, s-ar putea retrage din alianţa cu Rusia', prognozează analistul azer, apropiat opoziţiei.